PAUZA! PANA CAND?

In sfarsit, dupa mai bine de 3 luni de zile de cand Gigi Becali a fost inchis si acest fapt a captat atentia tuturor televiziunilor de dimineata pana seara de nu mai aveai la ce sa te uiti(eu, una m-am uitat mai mult la filme si documentare), un alt subiect la fel de fierbinte i-a luat locul. Asa numitul autoproclamat "rege" al tiganilor, Florin Cioaba, in urma unei vacante petrecute alaturi de familie in Antalya a suferit un infarct care, cu toate eforturile medicilor turci, i-a fost fatal. Ce cauta un om cu antecedente medicale stiute, pe o plaja din Antalya atunci cand medicii interzic expunerea la soare si eforturile in astfel de cazuri? Cred ca o anume ignorare a sfaturilor medicilor, o anume grandomanie a cauzat o astfel de tragedie. Subiectul a incins spiritele, familia respectivului a inceput sa ridice pretentii de la statul roman pentru a primi ajutor desi mai apoi, ca urmare a luarii unor pozitii impotriva acestor cereri, au dat inapoi sustinand ca de fapt au cerut numai sprijin consular.Din pacate, necunoscand limba turca si presupun ca nici engleza, au existat tot felul de neintelegeri intre cerintele medicilor si pretentiile familiei Cioaba. Ei au vrut sa fie adus in tara si sa li se puna la dispozitie un avion SMURD pentru care spuneau ca vor plati, dar starea critica in care se afla bolnavul nu a permis asa ceva. Din pacate, lucrurile s-au incins si datorita interventiei lui Traian Basescu care a intervenit la Ministerul de Interne, Ministerul de Externe si la Casa de asigurari de sanatate pentru a le facilita apartinatorilor lui Florin Cioaba unele gratuitati, dar toate incercarile lui au esuat deoarece in aceasta tara mai guverneaza inca niste legi. Bineinteles ca fiind luati la intrebari de reporterii televiziunilor, consilierii prezidentiali au negat cu vehementa evidenta.De ce? pentru ca au fost prinsi asa cum se spune "cu musca pe caciula" De ce a intervenit Traian Basescu in ceva in care nu avea nicio atributie? Cum de ce? Pai cine l-a sprijinit in alegeri, la referendumul in care a fost suspendat, in alegerea Elenei Basescu la europarlamentare? Trebuia intr-un fel sa arate ca el taie si spanzura in aceasta biata tara. Fiind un om fara scrupule, putin i-a pasat de scandalul pe care il provoaca si asta pentru ca nu este pentru prima oara cand isi baga nasul unde nu trebuie. El s-a afisat mereu la intalnirile etniei tiganesti, a jucat cu ei, i-a invitat la nunta fiicei lui si, bineinteles in vederea alegerilor pentru europarlamentare din 2014 mai are nevoie de voturi pentru realegerea "EBEI" care isi doreste foarte mult sa fie realeasa. Si este si normal daca ne gandim pe cate sute de mii de euro sta in perioada unui mandat si cate prostii a debitat crezandu-se foarte activa si ridicand pretentii la realegere. Dar ce nu face TATA pentru iubita lui fiica" Au fost in stare sa acuze Guvernul Romaniei ca nu sprijina "un biet" bolnav. Dar cati bolnavi cu adevarat in nevoie au putut fi ajutati? De ce pentru ei nu a intervenit Traian Basescu? Ei nu constituiau o masa de manevra ca tiganii lui Cioaba, deci erau neinteresanti. Pacat ca suferinta unei familii care a pierdut pe cineva drag s-a transformat intr-o disputa politica din care Basescu vrea in continuare sa traga foloase, pacat ca nu vrea sa inteleaga ca in calitate de presedinte al Romaniei alta ar trebui sa fie atitudinea si comportamentul sau.In aceasta dimineata pur si simplu nu am mai suportat sa ma uit la stiri si am inchis televizorul deoarece nu se vorbeste despre nimic altceva decat despre mortul anului. Oare televiziunile nu au si subiecte mai interesante pe care sa ni le prezinte sau acelea nu fac rating? Oricum, este prea mult. Asa cum am spus in titlu, este doar o pauza presupun de o saptamana pana cand subiectul Becali va fi redeschis si vom asista in continuare la un circ mediatic: ce avocati si-a mai luat Becali, cum a dormit si ce a mancat Becali, cum incearca Becali sa iasa din inchisoare si cat de revoltat este ca nu i se acorda zile libere atunci cand vrea el, etc, etc.

FATA DE LA PAGINA 5

Sub acest titlu, ziarul LIBERTATEA a prezentat o serie de tinere domnisoare dornice de publicitate, avide dupa gloria efemera a tineretii. Unele dintre ele au devenit foarte cunoscute in mediul monden, acolo unde de altfel si-au dorit sa ajunga, indiferent pe ce cale. In marea lor majoritate insa nu au excelat prin nimic deosebit decat prin felul in care aratau (tunate sau nu), fiind nu de putine ori implicate in diverse scandaluri care scoteau si mai mult in evidenta ceea ce reprezentau - o persoana care arata bine si doar atat.

De ce fac referire la fetele de la pag.5? Pentru ca in aceasta vara, ecranele multor televiziuni dornice de rating ne-au prezentat de dimineata pana seara un personaj pe cat de controversat pe atat de cunoscut si anume: Elena Udrea. Da, ati auzit bine, despre ea este vorba. Dorind sa nu ramana in anonimatul impus de lipsa oricarei functii publice sau de partid, aceasta a inceput o campanie de autoprezentare in ipostaze care din punctul meu de vedere nu o avantajeaza decat in planul fetei de la pag.5. Si spun aceasta deoarece, insotita "cu totul intamplator" de paparazzi, aceasta si-a expus corpul (de altfel bine lucrat) aproape gol pe plaja din Mamaia, la fel ca si fetele despre care am vorbit mai sus. Acele fete aveau insa varste in jurul a 20 si ceva de ani, Elena Udrea va implini peste 4 luni 40. Este o oarecare diferenta. Mi se pare de-a dreptul scandalos si lipsit de orice pudoare sa te expui in felul asta mai ales cand multi ani ai fost o persoana publica si ai ocupat diverse functii inalte pe linie de partid si de guvern. Dar cred ca Elena Udrea este narcisista si sunt convinsa de acest lucru daca ne amintim ca de-alungul timpului a aparut in tot felul de ipostaze - calare, pe bicicleta,, jucand tenis cu Ilie Nastase la Paris, rasfatandu-se la munte, etc.Dar ce a facut in aceasta vara intrece orice altceva a prezentat pana acum si parca ar spune: Vedeti cum arat? Cine da mai mult? Mai urmeaza sa intre pe un site de matrimoniale pentru ca circul sa fie complet. Se stie ca este obsedata de persoana lui Traian Basescu si este posibil ca si din acest motiv sa se expuna asa, ca sa o vada si el in toata splendoarea! Oricum a facut tot posibilul ca intr-o "asa zisa" plimbare cu niste prieteni pe un velier pe mare sa se intalneasca absolut intamplator cu Traian Basescu (care la randul lui este picat in nas dupa aceasta femeie care i-a sucit mintile) si sa-si expuna goliciunea. Imi pare rau sa constat calitatea unora dintre "divele" aparute dupa 1989, lipsa lor de educatie si de scrupule. Pentru a-si atinge scopul se folosesc de toate atuurile pe care le au si de cele mai multe ori, le merge.Nu cred ca asa castigi capital, chiar daca trebuie sa recunosc ca Elena Udrea arata bine. Expunerea in public a unei femei care a fost cunoscuta mai mult pentru calitatile ei fizice mi se pare de-a dreptul penibila. Maine, poimanine auzim ca a pozat pentru  Playboy.

CONSTANTA - LITORAL

Am fost de curand la Constanta deoarece imi era dor. Cand vorbesc despre Constanta ma duc in urma cu peste 50 de ani, in vremea tineretii mele. Primele amintiri despre acest oras le am din primul an de casatorie cand, calare pe motocicleta sotului meu am plecat intr-o aventura pe litoralul Marii Negre. A fost o adevarata aventura, pe care nu am uitat-o niciodata si asta din simplul motiv ca am facut trei pene de cauciuc in aceasta calatorie. Prima a fost in comuna Dorobantu si a durat destul de mult, fapt ce a facut sa ajungem in Constanta, in fata cazinoului abia seara, in jurul orei 21. In acel loc am facut o a doua pana, asa ca am ajuns in Mamaia foarte tarziu si ne-am cazat intr-una din incaperile care se aflau in vechiul cazinou. Erau niste incaperi cu 2 paturi si atat. Baia si WC-ul erau afara, dar pentru cat am fost de obositi a fost suficient ca am avut unde pune capul jos.Pe atunci in Mamaia erau cateva vile vechi, cateva hoteluri (foarte putine) si atata. Nu exista viata de noapte, nu exisau locuri de distractie. A treia pana am facut-o la iesirea din Constanta spre Eforie. Sigur, asta se intampla in anul 1959. De atunci, lucrurile au evoluat foarte mult iar pana in 1990, atat Mamaia cat si Constanta, dar si restul statiunilor de pe litoral au fost pline de oameni, familii cu copii, turisti din tarile socialiste pentru care se facea rabat la costuri pentru a-i atrage. Am locuit la gazde in Constanta, ultima gazda, familia Radulescu erau niste oameni foarte primitori, aveau doi copii si duceau o viata foarte monotona. Acolo am stat de cel putin trei ori, sotul meu facand curse de la Aeroportul M.Kogalniceanu si fiind mai comod sa ne viziteze acolo unde stateam cate o luna in fiecare vara. Am amintiri foarte placute din acea perioada dar transportul zilnic cu troleibuzul spre si dinspre Mamaia era foarte obositor asa ca la un moment dat cand Calin s-a mai marit, am renuntat la gazde si ne-am cazat la diverse hoteluri din statiunea Mamaia.Am mai fost si in Mangalia si in Eforie Nord. Fiind cu bilete precumparate, aveam asigurate toate mesele unei zile.De la Eforie am niste amintiri deosebite. Eram arondati la un restaurant in apropierea vilei in care eram cazati si - lucru pe care nu l-am mai intalnit niciodata - fetele care serveau la mese schimbau trei uniforme pe zi, fiecare de alta culoare si aveau asortate sorturi apretate la fiecare halat. Tot din perioada de pana in 1990 imi amintesc cum marea majoritate a turistilor veniti pe cont propriu serveau masa la Autoservire (cum se spune acum "la impinge tava"), mancarea era foarte buna si diversa, te puteai satura fara probleme chiar daca trebuia uneori sa astepti mai mult pana iti venea randul. Dar era un farmec aparte sa vezi lumea obosita dupa o dimineata pe plaja cum se asaza cuminte si asteapta sa manance ceva. Acel ceva era pentru buzunarul tuturor. Daca nu voiaia sa mananci la autoservire, existau tot felul de alte locuri unde te puteai satura. In piateta din fata statuii lui Ovidiu era o covrigarie care servea si braga si iaurt de oaie in castroane mari (iaurt bun si adevarat). Acolo era permanent coada la covrigi si nu rezistai tentatiei. Mai erau placintariile unde, pe langa merdenele si vestita placinta dobrogeana, se gaseau si produse specific turcesti ca baclavale, sarailii, etc. In ceea ce priveste capitolul de suveniruri, stradutele care duceau spre port erau pline de mici magazinase cu tot felul de produse cu specific local (margele din scoici, vaporase s.a.) Nu puteai sa nu te opresti macar sa privesti la varietatea produselor, chiar daca nu voiai sa cumperi. Totul avea un farmec aparte. Asa cum am spus, am fost de multe ori pe litoral deoarece verile sotul meu lucra de la aeroport iar in alte parti (de ex.munte) nu aveam cand sa mergem.

Dupa an ul 1990 am mai fost de cateva ori la Mamaia cu nepotii (in special cu Andreea), am locuit la hoteluri bune, am avut asigurate o parte din mese, iar pentru restul plateam destul de mult dar deja multi din cei care inainte de 1990 veneau cu copiii nu isi mai permiteau costurile unei vacante in special in Mamaia.Din pacate, dupa 1990 s-a  ridicat o clasa de imbogatiti peste noapte din afaceri destul de dubioase iar Mamaia a devenit neaccesibila marii majoritati a populatiei. S-au construit (ceea ce este foarte bine) hoteluri multe la standarde ridicate, baruri fara numar si multe atractii dar - asa cum am spus - doar pentru "cei alesi". Au aparut copiii "de bani gata" la volanul unor bolizi de lux, imbracati dupa cataloagele de moda, iar omul simplu nu a mai putut accesa un loc unde inainte era pentru toata lumea. Este bine ca Mamaia a devenit o statiune de lux, extravaganta, poate aduce castiguri Primariei Constanta, dar este foarte vadita lipsa celor multi, a familistilor cu copii care inainte de 1990 veneau prin sindicate sau isi adunau bani timp de un an pentru a veni pe litoral. Lipseste acea forfota diurna.

Asa cum am mai spus, am nostalgia anilor in care in orasul Constanta, indiferent de ora, strazile erau pline. Acum, mergand de-alungul bdului.Tomis in cautarea unei adrese, am constatat disparitia micilor magazine, multe cladiri erau parasite si dorind sa vedem daca mai gasim placintaria unde o stiam am fost dezamagiti sa aflam ca nu mai exista. Orasul parea parasit. Este adevarat ca era sambata dimineata, era o zi de plaja superba, dar si altadata era la fel iar strazile forfoteau.

Ce mi-a placut in noul aspect al orasului au fost terasele aparute pe trotuare, cochete si diverse, in parcul din bdul.Tomis in fata teatrului au aparut vreo 5-6 cafenele-pizzerii, unde am si savurat de altfel niste cafele foarte gustoase. Eu inteleg ca totul a evoluat, este foarte bine, dar in acelasi timp a disparut farmecul orasului de odinioara, farmecul portului Tomis cu tot ce insemna asta.

COINCIDENTE?

Coincidenta sau destin?

In iarna anului 1962 m-am mutat in apropierea Pietii Domenii, pe bdul.1 Mai (fost Filantropia, actualmente Ion Mihalache). In spatele blocului a fost construita o scoala odata cu blocul. A fost locul de joaca al lui Calin pentru multi ani. Pe atunci curtea scolii era mai mare, apoi s-a mai luat o parte din ea prin construirea Aleei lt.av.Gh.Stalpeanu care inconjoara scoala. In anul 1967, la implinirea varstei, Calin a intrat in clasa a I-a la aceasta scoala care atunci se numea Scoala generala nr.172 si Liceul nr.32. A. A mers doar 6 clase, apoi l-am mutat deoarece profesoara de matematica - care era si diriginta clasei - nu era cadru didactic, ci economista, iar copiii nu prea aveau ce sa invete de la ea, notele erau date artificial.A mers clasele VII si VIII la Sc.gen.Vasile Alexandri situata in curtea Catedralei Sf.Iosif, in apropierea Liceului Sf.Sava unde, in final a facut liceul. Timpul a trecut, Calin s-a casatorit si a devenit parintele unei fetite - Andreea, dar, din pacate cand aceasta avea numai 4 ani a intervenit un divort iar Calin si-a luat bunul lui cel mai de pret - pe Andreea si a adus-o la noi acasa. Din anul 1993 Andreea a fost fetita mea si a sotului meu, cei doi parinti biologici refacandu-si fiecare viata si dand nastere si altor urmasi. Datorita faptului ca stam langa scoala (aleea Stalpeanu care inconjoara curtea scolii). cum era si firesc Andreea a fost inscrisa la scoala de langa casa - acum Liceul Nicolae Iorga. A absolvit cele 8 clase cu brio si a urmat liceul Ion Neculce, apoi facultatea in Marea Britanie.Dupa 10 ani de cand Andreea a terminat liceul Nicolae Iorga, Ruxandra (cea de a doua fata a lui Calin din cea de-a doua casatorie, a fost repartizata la terminarea clasei a VIII-a la liceul Nicolae Iorga. Desi prin legea firii, in urma primei casatorii, Calin s-a mutat din cartier si Andreea ar fi trebuit sa fie la alta scoala, ca urmare a divortului, ea a venit in aceleasi locuri ca tatal sau. Familia lui Calin locuieste intr-un cartier destul de departe de liceul N.Iorga, dar - coincidenta sau soarta - au facut ca Ruxandra sa mearga la aceeasi scoala unde au invatat si tatal si sora ei mai mare.Eu locuiesc de 51 de ani in cartier (11 ani in blocul de pe bulevardul 1 Mai cand scoala imi era in spatele blocului iar de 40 de ani locuiesc pe Aleea Stalpeanu care este in spatele scolii. Suntem cumva oameni ai acestor locuri.

MULTUMIRI

In cele ce urmeaza vreau sa aduc multumiri Celui de Sus pentru mai multe motive. In primul rand vreau sa Ii multumesc pentru faptul ca inca sunt sanatoasa (chiar daca sunt ajutata de niste hapuri - dar cine la varsta mea nu este?), ca ma pot bucura in fiecare dimineata cand deschid fereastra de aerul ozonat din fata blocului in care locuiesc  datorat copacilor plantati aici, ma bucur de ciripitul pasarelelor care din zori si pana noaptea ma incanta cu trilurile lor, ca imi pot bea cafeaua linistita dimineata.Am foarte multe lucruri pentru care aduc multumiri.Ma bucur ca am o pensie care ma ajuta sa ma intretin onorabil fara sa fie nevoie sa apelez la nimeni, banii ma ajuta sa imi rezolv toate problemele cu care ma confrunt (facturi, medicamente, asigurari, etc.)Ma bucur foarte mult si Ii multumesc Celui de Sus pentru familia mea (fiu,nora, nepoti), ma bucur pentru reusitele lor, ma bucur de prezenta lor la masa mea si asta nu numai de sarbatori ci de cate ori vrem. Sunt o persoana fericita, optimista, nu invidiez si nu am invidiat pe nimeni pentru ce are (mie mi-a fost si imi este de ajuns ce am). Daca sunt sanatoasa este mai mult decat suficient.Stiu ca viata este prea scurta si ca nu voi putea participa la multe evenimente din viata nepotilor mei dar asa a fost de cand lumea. Sper ca ei sa isi aduca aminte cu drag de "buni" si de tot ce facea ea pentru ei. Nu cred ca cer prea mult. Sa fim sanatosi cu totii!

DE ZIUA MEA

Data de 12 martie este ziua mea de nastere. Am primit foarte multe lalele dar si frezii si trandafiri. Mi s-a umplut casa cu flori, lucru care imi face mare placere. Cand aveam serviciu colegii imi gaseau foarte greu flori deoarece se vindeau foarte multe cu ocazia zilei de 8 martie - ziua internationala a femeii, iar pe vremuri nu erau asa multe florarii cum sunt astazi iar oferta era mult mai saraca decat acum. Am primit si cateva telefoane de la rude (frati,cumnate, copii si nepoti). Ce vreau sa scot in evidenta a fost telefonul Andreei primit din Londra in jurul pranzului. Deoarece o am in memoria telefonului, cand suna trebuie sa imi apara Andreuta UK si numarul ei de telefon. Ieri insa s-a intamplat un lucru ciudat. M-a sunat pe mobil, am raspuns si prima data nu am inteles cine este deoarece pe ecranul telefonului meu mobil era un numar din Romania. Am intrebat-o de unde ma suna si mi-a raspuns ca de pe telefonul ei pe care il aveam si eu in memorie. Era intr-o pauza si a profitat sa imi ureze "La multi ani" de ziua mea. Convorbirea nu a durat prea mult, am intrebat-o despre vremea din Londra si mi-a spus ca este foarte frig, am intrebat cum se mai simte si cam atat. Vorbisem cu ea pe skype duminica seara.Convorbirea s-a desfasurat fara incidente, ne-am auzit foarte bine. Dupa ce ne-am luat la revedere, am cautat numarul de telefon care imi aparuse pe ecranul mobilului meu, am sunat si, bineinteles, nu a raspuns nimeni, se auzea un zgomot nedefinit.Mi-am pus atunci intrebarea: "Cine ne-a ascultat convorbirea? Suntem ascultati cu totii? Presupun ca da si a fost o gresala aparitia numarului de telefon.

Despre sanatate

Cand eram foarte tanara si auzeam urarea "Sanatate. ca-i mai buna decat toate" nu mi se parea nimic special. Cu timpul am inceput insa sa pretuiesc aceasta urare deoarece mi-am dat seama ca daca nu esti sanatos, poti avea tot aurul din lume, palate, masini de lux, etc.le ai degeaba. Nici macar milioanele acumulate de-alungul vietii nu iti pot crea o stare de binefacere daca nu ai sanatate. Si acest lucru a fost dovedit prin suferintele si decesele provocate de diferite boli unor persoane cu o stare materiala peste medie si care nu s-au putut salva.

In vara anului 2011, la un interval de aproximativ 3 luni, cei doi frati ai mei au trecut prin niste experiente de viata pe care nu le poti dori nici macar dusmanilor tai. Cel mai mic a suferit un atac vascular cerebral (neemoragic)  iar cel mijlociu a suferit un infarct si a fost nevoie de introducerea a 2 stenturi pentru a-i salva viata. Pana atunci, niciunul dintre ei nu dadea vreun semn ca s-ar putea intampla asa ceva. Bineinteles ca cele doua afectiuni au avut urmari nu tocmai placute. La cel mic cu AVC - imposibilitatea de a mai folosi in conditii optime mana si piciorul stangi, la cel mijlociu lucrurile au mers ceva mai bine.

Colac peste pupaza (cum se spune) de cateva luni cel mic vorbea ragusit, s-a tratat pentru faringo-laringita, a facut aerosoli, dar degeaba. La un control mai riguros facut prin endoscopie i s-a descoperit o tumora care ii afecteaza vorbirea. In prima faza, fara o biopsie, doctorita ar fi spus ca tumora este maligna. A mai facut diverse alte analize, endoscopii, etc.si in final s-a hotarat sa se opereze la spitalul ORL din Bucuresti. Dar pentru asta, a trebuit sa renunte la tratamentul pentru AVC pe o perioada de 10 zile inaintea operatiei. Lipsa tratamentului l-a facut irascibil si cu greu te poti intelege cu el. Sa speram ca intr-un final operatia va reusi si ca totul va fi bine.Momentan este internat in spital in asteptarea unei biopsii inainte de operatie.

Cand credeam ca am terminat cu vestile rele, cel mijlociu, care a fost si el la un control medical de rutina a fost trimis de medicul curant sa faca o tomografie la inima. Rezultatul a fost unul dezastruos. Medicul i-a spus ca sta pe un butoi cu pulbere, ca tomografia arata niste leziuni si urmeaza sa se interneze pentru a cerceta cauza acestora.

M-am confruntat personal, de-alungul timpului cu o serie de operatii care m-au afectat dar de fiecare data am trecut peste si cand cineva ma intreaba "ce fac?", "cum ma simt?" raspunsul meu este acelasi: ma simt bine atata timp cat nu ma doare nimic si pot merge. Fac piata si car greutati (trebuie sa recunosc cu mult peste puterile mele), urc cu sacosele 3 etaje, facand pauze si ma bucur cand ajung in casa. Sper sa ma pot descurca la fel cat mai mult timp de acum inainte. Din fire sunt o persoana optimista si nu m-am lasat doborata de necazuri si greutati. Imi doresc sa fiu sanatoasa pentru copilul si nepotii mei, sa le pot pregati bunatati si sa-i astept cu masa intinsa cati mai multi ani.

Ascultati-ma pe mine:"IUBITI SANATATEA CA-I MAI BUNA DECAT TOATE!

COMOARA

Am auzit de Adrian "copilul minune" acum foarte multi ani. S-a lansat in lumea manelelor specifica etniei din care face parte si a avut un mare succes datorita vocii sale deosebite. De-a lungul timpului, faima i-a crescut, el s-a maturizat si a devenit Adi Minune. Trebuie sa recunosc ca l-am auzit cantand la TV absolut orice din repertoriul national si international si are o voce puternica, melodioasa si care se adapteaza oricarei melodii. Spre deosebire de multi alti manelisti, Adrian Minune (alias Adrian Simionescu) dupa ce s-a casatorit si are trei copii la ora actuala (Carmen - 15 ani, Adriana - 10 ani si micutul Adrian in varsta de numai 7 ani) cu ajutorul sotiei sale s-a ocupat in mod exceptional de cresterea si educarea celor trei copii, acestia urmand cursurile unor gradinite si scoli cu predare in limba engleza. De ce atrag atentia asupra acestui lucru? Deoarece in urma cu cateva zile, la emisiunea Pro TV - Happy hour - i-am vazut pe cei trei copii interpretand pentru prima oara in public melodia "We are the world - we are the children"interpretata de Michael Jackson si am ramas pur si simpul uimita de interpretarea lor fara cusur si de pronuntia perfecta in limba lui Shakespeare a cuvintelor. Marturisesc ca mi-au dat lacrimile. Cei aflati in studiou au fost si ei surprinsi de interpretare si au aplaudat indelung. Tatal lor - manelistul Adi Minune ii asculta in picioare cu lacrimi in ochi. Probabil ca putina lume s-ar fi asteptat ca dintr-o familie in care maneaua a fost la loc de cinste sa se nasca o altfel de muzica, o muzica cultivata. Bravo familiei Simionescu (Adrian si Cati) care au crescut astfel de copii aratand ca se poate si asa, ca prin educatie orice copil de care te ocupi cum trebuie poate promova in societate si in lume. Am intitulat blogul "Comoara" deoarece acesti trei copii sunt cea mai pretioasa comoara a acestei familii. Copiii si nepotii nostri ne fac mandri si fericiti atunci cand printr-o munca asidua si sustinuta obtin rezultate remarcabile. Ei sunt comorile noastre si nimic nu este mai de pret decat aceasta. Sper ca debutul acestor copii sa fie de bun augur iar ei sa urmeze calea care sa le deschida alte perspective.

RETETA ELECTRONICA

Am avut programare la medicul de familie in data de 9 ianuarie a.c.pentru orele 14,30. Deoarece incepand cu 1 ianuarie 2013 s-a introdus obligativitatea editarii de retete electronice am avut parte de o adevarata aventura. Sa ma explic. Inaintea mea au fost doar 3 persoane cu diverse probleme. Eu am fost prima pacienta (sic!) pentru care trebuia eliberata reteta electronica. Merg la medicul de familie odata la 3 luni pentru a-mi procura medicamentele necesare si, cum ieri a fost acest termen, iata prin ce am trecut. Am intrat in cabinetul medicului in jurul orei programate, am luat loc pe scaun si am asteptat ca asistenta sa introduca in calculator tot ce se lucrase luni deoarece abia ieri, miercuri 9 ianuarie s-a dat startul acestei actiuni. Intre timp, medicul elibera trimiteri medicale scrise manual pentru diferiti pacienti care fie ca trebuiau sa se interneze in spital, fie ca doreau sa mearga la medici de specialitate iar asistenta continua sa introduca in calculator toate aceste retete lasandu-ma sa astept aproximativ 2 ore in cabinet pana se imi faca reteta. De aici a inceput aventura. Biata asistenta nu a fost pregatita in prealabil pentru un astfel de test, asa ca bajbaia, dadea telefoane la diversi sa intrebe cum se procedeaza dar nu a reusit sa printeze reteta din varii motive. In final, a apelat la specialistul IT care a venit si  care era frant de oboseala datorita suprasolicitarilor. Intr-un final reteta mea s-a materializat dar mi s-a tras atentia ca numai daca iau medicamentele din farmacia policlinicii le pot gasi deoarece celelalte farmacii care au contracte cu OPSNASJ nu au intrat inca in retea. Asa am facut, dar am asteptat si acolo aproximativ o ora desi la inceput nu erau multe persoane la ghiseu. Am avut ghinion pentru ca am avut programarea chiar in ziua introducerii sistemului, asistentele si medicii nu au fost familiarizati cu acesta(oare de ce ne complicam cand ar putea fi mult mai simplu?) Oamenii erau nemultumiti datorita faptului ca au trebuit sa astepte ore intregi la usa doctorului si pe buna dreptate. In final, am reusit sa plec acasa cu medicamentele, Nu spun ca nu ne trebuie un astfel de sistem electronic dar modul cum se implementeaza la noi lasa mult de dorit.

BINEFACERILE TELEFONULUI

Cred ca toata lumea cunoaste deja binefacerile telefonului: sa vorbesti cu familia si prietenii, sa apelezi un taxi, sa te programezi la medic, etc. Se pare ca acest lucru nu este cunoscut la fel de bine peste tot. Sa ma explic. A trebuit sa trimit niste colete in Marea Britanie. Am apelat la TNT care in cazul persoanelor fizice a incheiat un parteneriat cu Posta romana printr-un program numit Sky pak. Toate bune si frumoase. Am rezolvat problema in Romania (cu un cost destul de piperat) si lucrurile din punctul de vedere al celor doua firme a mers extraordinar de bine. Avand posibilitatea de urmarire prin internet, am constatat ca cele doua colete au ajuns in M.Britanie in mai putin de 24 de ore. De aici incepe spectacoluo. Vineri 4 ianuarie cei care trebuiau sa livreze coletele au inceput sarabanda. Chipurile au mers la adresa indicata de trei ori in trei zile diferite (nu inteleg de ce nu le-au livrat in week-end cand toata lumea era acasa) si au scris ca nu au gasit destinatarul acasa. Intrigata de cele intamplate (stiind ca marti 8 ianuarie, prietenul nepoatei mele se invoise special de la serviciu) am sunat firma TNT Romania relatand cele intamplate si rugand sa fie contactati destinatarii la cele 2 numere de telefon pe care le-am oferit la solicitarea firmei expeditoare din Romania tocmai pentru a se lua legatura cu destinatarii si a stabili o modalitate de predare a coletelor. In acelasi timp am sunat-o si pe nepoata mea pentru a o ruga sa vada ce s-a intamplat deoarece mi s-a spus ca dupa trei incercari daca destinatarul nu este gasit, mi se returneaza pachetele. Luand legatura cu TNT M.Britanie, acestia nu cunosteau faptele dar au spus ca un manager se va interesa si va lamuri situatia. Ce credeti ca s-a intamplat? Soferul care trebuia sa livreze coletele a incurcat adresa si de fiecare data a fost in alta locatie. Constatand situatia de fapt, managerul respectiv a rezolvat situatia foarte rapid si numai asa au ajuns coletele la adresa indicata si la destinatarii adevarati. Sper ca si-au cerut scuze pentru modul defectuos in care au lucrat. Imi pare rau ca am fost inteleasa gresit de nepoata si fiul meu pentru ca am insistat atat, dar daca nu o faceam si nu ii mobilizam, toata munca si tot efortul depus de mine in trimiterea acestor colete ar fi fost in zadar. Ma bucur ca s-a terminat cu bine in final. Oare in Marea Britanie nu se cunoaste rolul telefonului? Pentru ce ni se cer astfel de date daca nu sunt folosite atunci cand trebuie? Oricum, aceasta aventura mi-a lasat un gust amar vazand ca si intr-o astfel de tara lucrurile nu merg cum trebuie.