O viata de om

Acum 50 de ani, pe data de 13 februarie 1959, intr-o iarna in care bantuia o gripa foarte rebela si oamenii mureau pe capete(locuiam in zona cu doua cimitire si in fiecare zi cand veneam de la serviciu era coada la portile celor doua cimitire) m-am casatorit cu cel care urma sa-mi fie alaturi la bine si la rau. Asa cum am amintit, era o epidemie de gripa iar in ziua in care am depus actele la Sfatul Popular (cum era numita atunci actuala primarie) m-am imbolnavit si eu dar nu atat de grav. Am facut o pneumonie care a putut fi tratata prin injectii si as fi scapat mai usor daca dupa ce imi trecea temperatura nu m-as fi dus a doua zi la serviciu(ce sa faci! eram culmea constiintei). Ca urmare a acestei raceli am facu o faringo-laringita acuta asa ca in ziua cand am mers la Sfat pentru a ne casatorri nu am putut articula nici un cuvant.
Cu bune si cu rele anii au trecut fara sa ne dam seama.Am avut un copil care ne-a facut fericiti. Sotul meu de bucurie ca are baiat nu o credea pe asistenta de la maternitate care ii confirma acest lucru iar colegii lui s-au bucurat alaturi de el o perioada mai indelungata. Am trait alaturi de sotul meu (care a fost aviator) multe clipe fericite, aveam un cerc de prieteni cu care ne vedeam pe rand la unul din noi, mergeam impreuna la tot felul de petreceri si baluri care se organizau in acel timp. Am fost marcata de cate ori se intamplau evenimente aviatice in care mureau colegi de-ai sotului meu, de cate ori la televizor erau aratate evenimente aviatice din alte tari ale lumii in care avioanele se prabuseau pline de oameni. Dar Dumnezeu m-a ferit de o astfel de catastrofa desi de cate ori era ceata sau viscol si era plecat in cursa inima imi statea in piept de frica pana cand ma suna si imi spunea ca a ajuns cu bine la aeroport. Numai cine nu a trait o viata alaturi de un aviator nu isi poate inchipui prin ce emotii si ce temeri te incearca de fiecare data cand pleca intr-o cursa.
Asa cum am mai spus, anii au trecut, sotul meu a iesit la pensie si lucrurile s-au mai linistit cel din punctul de vedere al grijii activitatii lui atat de periculoase. Fiul nostru s-a casatorit, avem 3 nepoti de care ne-am bucurat foarte mult pentru ca viata fara copii si nepoti nu ar avea niciun rost.Nu are rost sa intru in prea multe amanunte deoarece 50 de ani nu pot fi cuprinsi intr-un simplu blog. Este material pentru un roman intreg. Ceea ce vreau sa spun este faptul ca mi-am dorit foarte mult sa imi sarbatoresc nunta de argint asa cum foarte multa lume o face in ultimii ani.Foarte multe cupluri au reusit acest lucru dar, din pacate soarta a fost mai cruda cubine si mi-a rapit aceasta bucurie. Cu mai putin de 2 ani inainte de a sarbatori aceasta aniversare sotul meu a fost rapus de o moarte nemiloasa care nu iarta pe nimeni si totul s-a prabusit. Imi facusem atatea planuri! Totul era atat de bine, batranetea ne facuse mai linistiti si mai intelepti dar Dumnezeu a hotarat altfel pentru noi. In acest an pe 13 februarie voi aprinde o lumanare in memoria sotului meu rugandu-ma la Dumnezeu sa ma tina sanatoasa pentru a putea fi alaturi de fiul meu si familia lui cat mai mult timp pentru ca, nu-i asa? este inca nevoie de bunici pe lumea asta.

GENOCID!

Daca in anul 1812 armata franceza sub conducerea lui Napoleon Bonaparte a fost decimata din cauza gerului napraznic si a zapezilor abundente din Rusia, acum, dupa aproape 2 secole, o altfel de decimare are loc datorata tot Rusiei. Pare incredibil ca in acest secol cand cu totii ne credem mai civilizati, mai toleranti si mai deschisi spre dialog, Rusia sa se comporte fata de Europa ca un stapan atotputernic care isi arata 'muschii' atunci cand ceva nu ii convine. Si acest ceva ce nu ii convine este pozitia Ucrainei fata de NATO si U.E. Rusia nu vrea in ruptul capului sa aiba la granita o tara care sa nu mai depinda de ea, care sa nu ii fie supusa in toate privintele cum a fost pana la destramarea imperiului sovietic. Si atunci ce face Rusia? Prin atotputernicul Vladimir Putin (ex-presedinte si actual premier) dispune sistarea transportarii gazelor naturale catre Europa, gaze transportate in proportie de 80% pe teritoriul Ucrainei. Se pare ca pretul cerut la inceputul anului pentru m.c.de gaze nu convine Ucrainei care era obisnuita sa plateasca mai putin. Presupun ca pentru faptul ca pe teritoriul ei sunt transportate gazele catre Europa, Ucraina a beneficiat de niste reduceri sau i se plateste o chirie. Rusia acuza Ucraina ca are o datorie foarte mare pentru gazele deja consumate si ca nu vrea sa plateasca. Dorind sa pedepseasca Ucraina, pedepseste cel putin alte 15-20 tari care (unele dintre ele) depind in proportie foarte mare de aceste gaze. Ca si cum nu ar fi fost suficienta criza economica si financiara cu care se confrunta intreg globul, criza care a afectat in mare masura pe cei cu venituri mici si medii, aceasta criza a gazelor naturale provoaca mari probleme sociale. Datorita inchiderii complete a transportului de gaze, in multe tari au fost inchise scolile, oamenii dardaie de frig in case, industria a mai primit inca un sut puternic neputand face fata fara gaze.Cand se va opri acest genocid pentru ca altfel nu am cum sa il numesc, atunci cand cineva te lasa sa mori de frig in propria-ti casa desi ar putea sa te ajute si nu degeaba(ci pe foarte multi bani) sa faci fata unei ierni care in Europa (cel putin acum) este destul de geroasa?
Orgoliile politice si puterea pe care o detine Putin in Rusia au creat acest dezastru. Pana cand? Chiar nimeni nu ii poate aduce la masa negocierilor pe cei doi incapatanati - Rusia si Ucraina? Pentru aceste gaze tarile importatoare platesc bani grei, au contracte ferme in derulare, dar totul se rezuma la ambitiile lui Putin care nu isi dezminte caracterul de stapan atotputernic. Puterea pe care i-o dau resursele naturale este mare, dar trebuie sa se gandeasca si la faptul ca aceste resurse trebuie exploatate si folosite, altfel si ei vor pierde la un nument dat. In acelasi timp este cazul ca tarile europene sa gaseasca o solutie alternativa la aceasta problema cu Ucraina, deoarece istoria se tot repeta aproape in fiecare iarna si riscam sa dam peste cap toata industria, sa cream probleme sociale din cauza frigului din locuinte, scoli, spitale etc.

Diverse lucruri despre care se poate povesti

A mai trecut inca un an si totul pare neschimbat. A fost Craciunul cu bucatele lui imbelsugate la care am participat 'din greu', a fost si noaptea sfarsitului de an. Cu ce m-am ales?
Sa o luam pe indelete: la invitatia norei mele care lucreaza si locuieste la Sofia (Bulgaria, pentru cei care nu stiu) am facut Craciunul in locuinta pe care a inchiriat-o de curand. O vila cu multe camere, confortabila, situata intr-o zona mai linistita. Ce a determinat aceasta invitatie? Faptul ca vila avea un chemineu unde am facut focul cu lemne si am stat pe canapele privind cum ardeau si trozneau lemnele, inchipuindu-ne ca eram la ei acasa in Romania. Bineinteles ca totul a fost frumos dar utopic deoarece nu vor avea niciodata banii necesari pentru a-si oferi o astfel de casa.Am sarbatorit romaneste cu piftie, toba, carnati, sarmale si cozonaci de toate felurile pe care le-am dus din Romania. Au impodobit bradul iar nepotii mei mai mici (de 13 si 10 ani) au sustinut un mic concert de colinde invatate de ei la chitara si fluier de pe internet. Au fost foarte draguti, au tiparit programul serbarii si s-au costumat. A fost o adevarata incantare vazand efortul pe care l-au depus in reusita acestui 'spectacol'. Dupa 4 zile ne-am intors cu totii acasa in Romania, copiii fiind in vacanta de iarna.
Noaptea Anului Nou am petrecut-o pentru a doua oara singura dupa ce sotul meu s-a dus intr-o alta lume, unde rand pe rand ne ducem cu totii. La ora12 cand in jur se auzeau bubuind artificiile, mi-am dorit sa fiu sanatoasa si sa ma bucur de cei dragi cati mai multi ani, dar am plans. Nu m-am putut abtine sa nu-mi amintesc cum erau alti ani. Asta este viata. Ca traditie deja, in prima zi a anului ne adunam cu toti la masa de pranz la o ciorba de potroace, salata de boeuf, fripturi si bineinteles dulciuri (de aceasta data am facut 'tiramisu'). Nepoata mea cea mare a fost in vacanta numai 9 zile, ea facand Revelionul in Marea Britanie unde este studenta. Va reveni in vacanta de primavara peste 3 luni dar imi este foarte greu fara ea deoarece am crescut-o de mica si o simt ca pe copilul meu. Din pacate asta este viata: copiii cresc si isi iau zborul fiecare spre alte zari, nimic nu poate opri acest curs ireversibil. Ne bucuram ca sunt sanatosi, ca au rezultate bune la invatatura si ne bucuram cand ne revedem.
Imi doresc ca acest an sa aiba grija de copiii mei: fiul, nora si nepotii, sa le mearga bine, sa treaca peste aceasta criza care afecteaza mii de familii si sa se poata descurca fara prea mari probleme.Mie, asa cum am mai spus, imi doresc multa sanatate, sa pot sa ii ajut cand au nevoie de mine. Dumnezeu sa fie cu noi toti.