De ziua mea

Pe 12 martie anul acesta voi implini 70 de ani. Pare incredibil, dar este adevarat.Nu ma simt ca avand aceasta varsta. Asa cum spunea mama (Dumnezeu sa o ierte) spiritul ramane mereu tanar chiar daca din punct de vedere biologic corpul imbatraneste. Si avea perfecta dreptate. Faptul ca am fost mereu activa, mereu in mijlocul evenimentelor, mereu la curent cu tot ce se intampla in jurul meu m-au facut sa imi pastrez o memorie foarte buna, sa fiu prezenta intelectual la vremea in care traiesc. Deoarece de mic copil am avut inclinatii spre poezie dar, spre regretul meu ,nu a fost o preocupare constanta, cu ocazia acestei zile am facut cateva incercari rimate legate de eveniment. Sigur, ceva foarte modest fara prea mari pretentii. Iata cum arata incercarea mea literara:

Cand natura se trezeste
Dup-o lunga hibernare
Iar lumina zilei creste
Si zapada-ncet dispare

Intr-o buna dimineata
Saptezeci de ani de-atunci
Maica-mi draga mi-a dat viata
Fiind prima dintre prunci

A fost bine si-a fost greu
In atatia ani de viata
Dar m-am descurcat mereu
Le-am facut la toate fata

Am vrut ca de ziua mea
Sa serbez cum se cuvine
Soarta nu a vrut asa
Ai mei dragi nu sunt cu mine

Fiecare dintre ei
A plecat pe cate-un drum
Asta-i viata! Cum s-o iei?
Ma voi resemna acum.

Datorita acestui blog reusesc sa mai imi descarc sufletul, sa nu ma simt singura atunci cand ma preocupa ceva. Este un mijloc foarte bun de a simti ca faci ceva pentru tine, ca impartasesti si altora din problemele cu care te confrunti chiar daca blogul tau nu este accesat de prea mult lume. Aceasta a fost confesiunea mea cu ocazia zilei mele de nastere.