IMI PLACE LUNA MAI

Dintotdeauna mi-a placut luna mai si asta din mai multe motive: natura se trezeste la viata, pomii isi recapata culoarea verde, acel verde crud specific unei vieti tinere, pasarelele ciripesc de dimineata foarte devreme pana seara tarziu iar florile, ei bine florile abunda in culori si miresme care iti taie respiratia. Nu sunt suficiente motivele pentru care imi place aceasta luna? Eu cred ca da. Am o senzatie de nou si de bine cand privesc pe fereastra cum zi de zi mai intai apar mugurii iar apoi se deschid frunzele copacilor. Pietele abunda de lalele, bujori, flori de camp si multe altele. Imi plac si lalele dar pentru bujori am o adevarata pasiune. Imi plac atat pentru mirosul lor specific cat si pentru aspectul lor involt. Mi s-a intamplat odata sa poftesc la bujori ca si la o mancare.De cativa ani primesc bujori de la fratele meu care locuieste langa Bucuresti si care imi aduce cu bratul. Asa cum se zice in popor"daca ploua in mai, avem malai", aceasta luna este foarte ploioasa. Nu ca m-ar deranja pe mine deoarece nu sunt nevoita sa ies din casa atunci cand ploua dar ploaia si-a facut un prost obicei. Aproape in fiecare dupa amiaza incepand cu orele 16,30 - 17 trage cate o rapaiala dar nu asa una simpla. Sfantul Ilie isi pocneste biciul fulgerand si traznind pe unde apuca, norii se aduna si apele se revarsa ca la un potop. Din nefericire in unele zone din tara astfel de fenomene au imbracat si aspecte nedorite: a plouat cu grindina, s-au rupt baierele cerului iar ploaia a luat tot ce a intalnit in cale - drumuri, podete, gradini si animale lasand pe bietii oameni sa planga dupa pierderile suferite. Dar, cu natura nu ne putem pune. Ea este suverana. Putem doar sa constatam ca vremea a luat-o razna, apar fenomene extreme si asta datorita faptului ca temperaturile din aceasta luna au fost mai degraba temperaturi de vara decat pentru luna mai. Probabil ca intalnirea dintre caldura excesiva si straturile de nori care s-au format au pricinuit toate aceste necazuri. Cu toate aceste neajunsuri, imi place totusi luna mai si imi doresc sa apuc inca multi ani sa ma bucur de ea.

O SAPTAMANA DE FERICIRE!

Ca de obicei, inaintea sarbatorilor am facut curatenie in toata casa, m-am aprovizionat din vreme cu tot ce trebuia pentru Paste pentru a avea suficient timp la dispozitie pentru pregatirea bunatatilor culinare. Asa cum este traditia, in Joia mare am vopsit ouale si am pregatit compozitia pentru drob, cel mai laborios lucru facut deoarece implica curatatul si tocatul cepei verzi, a mararului si patrunjelului precum si tocatul organelor.Vinerea am facut cozonacii cu nuca si am copt drobul (pentru ca tot era cuptorul incalzit pentru cozonaci. Dar cum nu simti sarbatoarea fara a simti mirosul aromei vanilate de cozonac, am lasat pentru sambata pregatirea pascai cu branza de vaci si asta deoarece in dupa amiaza zilei de sambata venea Andreea pentru a sarbatori impreuna sfintele sarbatori. A sosit si clipa revederii dupa aproape 4 luni de la ultima ei vizita acasa.Bucuria revederii - cel putin din partea mea - a fost foarte mare. Poate este greu de inteles dar eu am crescut- o zi de zi si ce simt pentru ea nu pot defini in cuvinte simple. Cert este ca atunci cand este plecata simt nevoia - la fel ca un indragostit - sa ii aud vocea, sa stiu ca este bine chiar daca uneori poate o plictisesc. Convorbirea cu ea, oricat ar fi de scurta imi da o stare de liniste pentru o prioada de timp. Dar sa lasam toate acestea si sa spunem ca ne-am vazut cu totii la masa in prima zi de Paste, am ciocnit oua si ne-am infruptat din toate bunatatile. A fost o intrunire a intregii familii (atat cat a ramas din ea). Perioada vacantei a fost foarte scurta, Andreea are foarte multi prieteni care ar fi vrut sa o vada si sa vorbeasca cu ea asa ca a fost mai mereu plecata in oras. Cu toate acestea, am simtit-o acasa, dormea in camera alaturata si dimineata si seara am mai stat de vorba ca fetele. Mi-am incarcat bateriile pentru o perioada. Avand servici va fi mai greu sa vina mai des in tara dar asta este viata. Cum la Craciun ii pregatisem multe dulciuri pe care nu a avut loc sa le ia cu ea, cand a venit acum i-am spus ca nu ii mai fac dulciuri ca sa nu patesc ca asta iarna. Surpriza a fost sa aflu ca le-a promis colegilor de la birou ca le aduce dulciuri asa ca am purces la treaba si am facut 2 portii de fursecuri "gandacei" niste fursecuri absolut delicioase si foarte aspectuoase dar si foarte laborioase. Dar ce nu face BUNI pentru nepotii ei. Dar cum tot ce este bun se termina repede a sosit si clipa despartirii. Ne-am luat la revedere cu parerea de rau din partea mea ca totul a durat prea putin si cu speranta revederii atunci cand va putea. A fost o saptamana de fericire pentru mine. Nu stim niciodata ce ne rezerva viata dar sper din tot sufletul ca sa am parte de cat mai multe astfel de vizite.