INSFARSIT

Dupa o lunga perioada in care nu stiam pe unde sa ne ascundem din cauza caldurii inabusitoare a aparut o raza de speranta cel putin pentru dimineata. A inceput sa adie putin vantul care mult timp a lipsit din peisajul cotidian. Ma bucur ca am reusit sa trec si peste aceasta vara caniculara, cu adevarat sufocanta cand aveam momente in care nu stiam cum sa mai respir un aer de nerespirat. Nu a fost primul an in care am avut canicula dar parca este din ce in ce mai greu de suportat. Am respectat cu sfintenie sfaturile medicilor de a nu iesi la ore nepotrivite din casa, indicatiile acestora facand referire la persoanele in varsta si la copiii mici. Cu toate acestea, zilnic se inregistrau sute de apeluri la serviciile de urgenta pentru a ridica de pe strada persoane varstnice cu adevarat inconstiente care isi expuneau viata unui astfel de risc si care - credeti-ma - nu aveau de ce sa se afle pe strazi la ore nepotrivite. Dar asa suntem noi, oamenii, nu tinem neaparat seama de sfaturile altora. Oricum, ma bucur ca insfarsit pot sa respir mai bine. Neavand aer conditionat am stat intr-un curent permanent (vorba vine curent atunci cand nu adie nici macar o frunza), noaptea am folosit prosoape umede pentru a-mi racori corpul si pentru a reusi sa adorm. Am stat cu fereastra deschisa la dormitor insa zgomotul facut de aparatele de aer conditionat ale vecinilor m-au deranjat, motiv pentru care nu am dormit prea linistita.Chiar daca se va mai incalzi sper sa nu se mai ajunga la 40 de grade deoarece ne indreptam spre toamna. Stand asa de mult in casa (chiar daca nu sunt o persoana prea plimbareata ieseam totusi mai des macar la cumparaturi) mi-am dat seama cat de monotona imi este viata, cum se repeta aceleasi lucruri si ce inseamna sa ajungi la o varsta in care totul sa se desfasoare intr-un ritm lent, fara asteptari de niciun fel. Nu am avut niciodata o prietena de suflet careia sa ii pot impartasi problemele mele de viata sau cu care sa pot iesi undeva la o plimbare. Este adevarat ca sunt destul de sociabila dar nu imi pot descarca sufletul in fata oricui.

M O N O T O N I E

Ce monotona-mi este viata
Ma scol, mananc, imi beau cafeaua
Ma duc apoi sa fac piata
Mai strang un pat, mai spal perdeaua

Gatesc putin, doar pentru mine
Un felu-ntai si-un felul doi
Si-mi amintesc atat de bine
Cum o faceam pentru noi doi

Se scurge timpu-ncetisor
Cand unul singur a ramas
Iar amintirile te dor
Ce este viata? Un popas.

Petreci mai mult sau mai putin
Pe-acest pamant ce ne hraneste
Dar niciodata noi nu stim
Cat de anosta viata este.

Trec dimineti si trec si zile
Ma misc la fel ca un robot
Mai vad un film, mai vad o stire
Dar este greu sa mai suport.

Din fire sunt o optimista
Si asta ma mai tine treaza
Dar in acelasi timp sunt trista
Si asta, vai, ce mult conteaza!

DIN NOU PE BLOG

A trecut mai bine de un an de cand nu am mai scris nimic. Nu s-au petrecut lucruri deosebite, viata si-a urmat cursul normal ca aproape la fiecare.Cu bune si cu rele. Si totusi au fost cateva evenimente care trebuie mentionate. Craciunul 2009-2010 l-am petrecut in Bulgaria la Sofia in vila inchiriata de firma la care lucra nora mea, o vila cu vreo 6 dormitoare, un living imens si - ceea ce o facea foarte atractiva - un semineu in care am facut focul. Totul a fost foarte frumos mai ales ca Andreea, nepoata mea a venit si cu prietenul ei Nathan din Anglia si am fost multi, s-au impartit multe cadouri frumoase, multe dulciuri (in exces as zice). Intr-un cuvant a fost o adevarata petrecere de Craciun in familie, o masa foarte frumos ornata de nora mea, mancare multa: piftie de curcan, lebar, carnati, sarmale, cozonaci si alte 3 feluri de dulciuri aduse de mine de la Bucuresti. Pa langa o scurta vizita prin Sofia, copiii au fost si la baletul 'Spargatorul de nuci' la opera din oras. Dupa vreo 5 zile petrecute acolo ne-am intors toti in Bucuresti. Ai mei - Calin cu familia, Andreea si Nathan au petrecut revelionul la restaurantul Hard rock din parcul Herastrau, iar eu i-am asteptat - conform traditiei - la masa de pe 1 ianuarie cu multe alte bunatati, inclusiv un foarte gustos tort de nuca. Deci sarbatorile din iarna 2009 - 2010 au fost adevarate sarbatori petrecute in familie, cu multe amintiri frumoase.
Si Pastele din 2010 a fost frumos asta pentru ca s-a nimerit ca vacanta Andreei sa corespunda cu acea perioada, iar ea a petrecut alaturi de toata familia ciocnitul oualor si mancatul cozonacilor, lucru care nu mai avusese loc de cand plecase la studii in Anglia.
Una peste alta, a fost un an destul de bun. Cel mai important eveniment a avut loc insa pe data de 15 iulie a.c.odata cu ceremonia de absolvire a facultatii de catre Andreea. Am fost la Manchester intre 14-19 iulie, am participat la ceremonie intr-o cladire construita pentru concerte unde s-a cantat la orga iar festivitatea de absolvire a fost absolut impresionanta. Dupa terminarea ceremoniei s-a mers in corpore la primaria orasului unde a avut loc un coctail, acompaniat de un grup de violonisti. Primaria este un monument de arhitectura cum rar cred ca exista undeva. Am vizitat 2 malluri dintre care unul la marginea orasului (acesta din afara orasului m-a impresionat prim marimea si arhitectura lui. Cel din oras era o constructie mai moderna. Am luat masa in ziua absolvirii la un restaurant brazilian unde ne-a dus Andreea si unde am trait o experienta interesanta. Pe un platou erau tot felul de salate si garnituri din care iti alegeai iar din cand in cand un chelner venea cu o frigaruie uriasa cu diferite feluri de carne si carnaciori si iti lasa in farfurie pana cand tu spuneai ca nu mai poti. Super. Din pacate, vremea nu a tinut prea mult cu noi. A plouat si a fost destul de frig, nu eram pregatita cu lucruri groase dar in afara de ploaie, temperatura mi-a convenit. Am uitat sa mentionez ca prietenul Andreei si-a luat si el o zi libera pentru a participa la ceremonie. Datorita faptului ca Andreea lucreaza deja de 2 luni si si-a luat o mare parte din concediul ei pe acest an ( fost o saptamana in Spania cu Calin si familia) nu va mai putea veni in tara decat probabil cateva zile de Craciun. Sper sa poata veni si s ne bucuram de sarbatori. Oricum nu am fost cu mana goala la ea. I-am dus 2 feluri de fursecuri si i-am cumparat din Piata Matache diferite feluri de alune si nuci care ii plac foarte mult.
Anul acesta voi mai participa la doua evenimente: 2 botezuri, unul pe 28 august cand nepoata si fina mea Monica isi va boteza baietelul pe Theodor-Ion si altul pe data de 10 octombrie a.c. cand Mariana (verisoara mea) isi va boteza nepoata -Andreea - Lorelei. Am obligatia morala sa particip la amandoua evenimentele din ratiuni lesne de inteles. Sper sa revin mai curand pe acest blog, sa fiu sanatoasa iar criza care a lovit Romania sa nu afecteze prea mult pe niciunul dintre ai mei.