DE ZIUA MEA

Data de 12 martie este ziua mea de nastere. Am primit foarte multe lalele dar si frezii si trandafiri. Mi s-a umplut casa cu flori, lucru care imi face mare placere. Cand aveam serviciu colegii imi gaseau foarte greu flori deoarece se vindeau foarte multe cu ocazia zilei de 8 martie - ziua internationala a femeii, iar pe vremuri nu erau asa multe florarii cum sunt astazi iar oferta era mult mai saraca decat acum. Am primit si cateva telefoane de la rude (frati,cumnate, copii si nepoti). Ce vreau sa scot in evidenta a fost telefonul Andreei primit din Londra in jurul pranzului. Deoarece o am in memoria telefonului, cand suna trebuie sa imi apara Andreuta UK si numarul ei de telefon. Ieri insa s-a intamplat un lucru ciudat. M-a sunat pe mobil, am raspuns si prima data nu am inteles cine este deoarece pe ecranul telefonului meu mobil era un numar din Romania. Am intrebat-o de unde ma suna si mi-a raspuns ca de pe telefonul ei pe care il aveam si eu in memorie. Era intr-o pauza si a profitat sa imi ureze "La multi ani" de ziua mea. Convorbirea nu a durat prea mult, am intrebat-o despre vremea din Londra si mi-a spus ca este foarte frig, am intrebat cum se mai simte si cam atat. Vorbisem cu ea pe skype duminica seara.Convorbirea s-a desfasurat fara incidente, ne-am auzit foarte bine. Dupa ce ne-am luat la revedere, am cautat numarul de telefon care imi aparuse pe ecranul mobilului meu, am sunat si, bineinteles, nu a raspuns nimeni, se auzea un zgomot nedefinit.Mi-am pus atunci intrebarea: "Cine ne-a ascultat convorbirea? Suntem ascultati cu totii? Presupun ca da si a fost o gresala aparitia numarului de telefon.

Despre sanatate

Cand eram foarte tanara si auzeam urarea "Sanatate. ca-i mai buna decat toate" nu mi se parea nimic special. Cu timpul am inceput insa sa pretuiesc aceasta urare deoarece mi-am dat seama ca daca nu esti sanatos, poti avea tot aurul din lume, palate, masini de lux, etc.le ai degeaba. Nici macar milioanele acumulate de-alungul vietii nu iti pot crea o stare de binefacere daca nu ai sanatate. Si acest lucru a fost dovedit prin suferintele si decesele provocate de diferite boli unor persoane cu o stare materiala peste medie si care nu s-au putut salva.

In vara anului 2011, la un interval de aproximativ 3 luni, cei doi frati ai mei au trecut prin niste experiente de viata pe care nu le poti dori nici macar dusmanilor tai. Cel mai mic a suferit un atac vascular cerebral (neemoragic)  iar cel mijlociu a suferit un infarct si a fost nevoie de introducerea a 2 stenturi pentru a-i salva viata. Pana atunci, niciunul dintre ei nu dadea vreun semn ca s-ar putea intampla asa ceva. Bineinteles ca cele doua afectiuni au avut urmari nu tocmai placute. La cel mic cu AVC - imposibilitatea de a mai folosi in conditii optime mana si piciorul stangi, la cel mijlociu lucrurile au mers ceva mai bine.

Colac peste pupaza (cum se spune) de cateva luni cel mic vorbea ragusit, s-a tratat pentru faringo-laringita, a facut aerosoli, dar degeaba. La un control mai riguros facut prin endoscopie i s-a descoperit o tumora care ii afecteaza vorbirea. In prima faza, fara o biopsie, doctorita ar fi spus ca tumora este maligna. A mai facut diverse alte analize, endoscopii, etc.si in final s-a hotarat sa se opereze la spitalul ORL din Bucuresti. Dar pentru asta, a trebuit sa renunte la tratamentul pentru AVC pe o perioada de 10 zile inaintea operatiei. Lipsa tratamentului l-a facut irascibil si cu greu te poti intelege cu el. Sa speram ca intr-un final operatia va reusi si ca totul va fi bine.Momentan este internat in spital in asteptarea unei biopsii inainte de operatie.

Cand credeam ca am terminat cu vestile rele, cel mijlociu, care a fost si el la un control medical de rutina a fost trimis de medicul curant sa faca o tomografie la inima. Rezultatul a fost unul dezastruos. Medicul i-a spus ca sta pe un butoi cu pulbere, ca tomografia arata niste leziuni si urmeaza sa se interneze pentru a cerceta cauza acestora.

M-am confruntat personal, de-alungul timpului cu o serie de operatii care m-au afectat dar de fiecare data am trecut peste si cand cineva ma intreaba "ce fac?", "cum ma simt?" raspunsul meu este acelasi: ma simt bine atata timp cat nu ma doare nimic si pot merge. Fac piata si car greutati (trebuie sa recunosc cu mult peste puterile mele), urc cu sacosele 3 etaje, facand pauze si ma bucur cand ajung in casa. Sper sa ma pot descurca la fel cat mai mult timp de acum inainte. Din fire sunt o persoana optimista si nu m-am lasat doborata de necazuri si greutati. Imi doresc sa fiu sanatoasa pentru copilul si nepotii mei, sa le pot pregati bunatati si sa-i astept cu masa intinsa cati mai multi ani.

Ascultati-ma pe mine:"IUBITI SANATATEA CA-I MAI BUNA DECAT TOATE!