DACA AS PUTEA!

Uitandu-ma zilnic la televizor incerc sa imi fac o parere despre ce se intampla, de ce se intampla si ce s-ar putea face. Vad multa suferinta, durere si neputinta unor oameni (si nu sunt putini) de a a avea pentru ei si familiile lor o viata mai buna. Am observat familii cu multi copii dornici de a merge la scoala dar in imposibilitatea de a-si satisface aceasta necesitate si dorinta din lipsa unor lucruri elementare: nu au imbracaminte si incaltaminte, nu au rechizite si nu au un loc in care sa isi faca lectiile. Din pacate, din ce in ce mai multi se confrunta cu astfel de necazuri. Sigur, este criza, sigur ca societatea nu poate ajuta pe toata lumea dar ce facem cu acesti copii? Fara scoala, vor ingrosa randurile napastuitilor de soarta. Foarte multi copii care nu pot merge la scoala sunt din mediul rural. Ei raman si ajuta parintii in gospodarie chiar daca si-ar fi dorit sa mearga mai departe la scoala. Cata diferenta intre ei si famiile de tigani care fac multi copii pe care nu ii dau la scoala si care au tupeul sa acuze societatea ca nu le da de lucru desi ei nici nu vor sa auda sa urmeze cursurile de invatamant. Pai, daca nu ai scoala, cum sa ai pretentii la un serviciu? Ce fel de serviciu li se poate oferi? Un alt aspect pe care vreau sa il dezbat este cel al copiilor si tinerilor bolnavi de boli incurabile si care au nevoie de ajutor pentru tratamente si operatii in strainatate deoarece la noi sistemul medical este la pamant. Din cauza salariilor foarte mici medicii si asistentele medicale au plecat cu miile in toata lumea, acolo unde li s-a oferit un salariu decent. Mi se rupe inima cand vad la televizor apelurile disperate de ajutor ale familiilor celor aflati in suferinta si in imposibilitatea de a-si permite costurile unor astfel de tratamente si interventii medicale. Din pacate numarul lor este mult prea mare, varstele (unele ) sunt mult prea fragede iar Ministerul Sanatatii nu are bani pentru toti. Se fac apeluri disperate la toti oamenii "de bine" pentru un ajutor cat de mic si atunci nu rezist si trimit lunar cate un sms care nu inseamna decat 2 euro. Pentru mine reprezinta ceva dar simt ca intr-un fel am contribuit si eu cat de putin la strangerea unor fonduri care sa ajute.De aici titlul:"Daca as putea". Pentru ca daca as dispune de mai multi bani as fi in stare sa trimit tuturor farama mea de ajutor si gandul meu de bine. Nu am vazut prea multi dintre cei care dispun sa faca astfel de gesturi. Se pare ca de ce ai mai mult, de aceea devii mai strans la punga fata de altii, dorind sa acumulezi tot mai mult. Exista totusi o persoana despre care (desi nu o agreez in mod deosebit din multe motive) pot sa spun in privinta operelor de caritate ca este cu adevarat un om bun. Este vorba despre Gigi Becali pe care il consider un sentimental, pe care nu odata l-am vazut sarind in ajutorul celor aflati in nevoie. Acest om a construit zeci daca nu chiar sute de locuinte celor ramasi fara adapost din cauza inundatiilor de acum cativa ani, a dus ajutoare iarna trecuta persoanelor ramase sub mormanele de nameti din sudul tarii, a construit multe biserici etc. Un fapt petrecut chiar in aceasta vara arata caracterul acestui om si mila lui fata de semeni. La TV a fost prezentat un baietel in varsta de 10 ani care locuia numai cu bunica lui foarte in varsta intr-o cocioaba care statea sa se prabuseasca peste ei. Acel copil o ajuta pe batrana si canta la biserica. Era foarte apreciat de toata lumea dar nimeni nu il putea ajuta. In doua zile, Becali a cumparat in satul respectiv o casa mobilata gata, s-a ingrijit ca baiatul sa primeasca haine si tot ce avea nevoie pentru scoala si a mai lasat si bani unei persoane care sa ingrijeasca de batrana si nepotul ei precum si o suma in grija preotului comunei pentru nevoi. Cum vi se pare acest gest? Nu a fost nimic teatral, a fost ceva facut din inima si mi-au dat lacrimile vazand ca mai exista astfel de oameni. Din pacate, cei mai multi raman indiferenti la astfel de situatii, continuand sa isi sporeasca averile si sa cheltuie pe lucruri care de care mai scumpe si mai sofisticate ca si cum s-ar intrece in a arata ca "ei sunt cei mai ce".Pacat ca bisericile - care sunt destul de numeroase - nu se implica in acte de caritate pentru ca eu asa stiam cand eram copil ca biserica trebuie sa ii ajute pe cei nevoiasi nu sa se imbogateasca pe spinarea oamenilor. Acum bisericile sunt adevarati agenti comerciali. Dispun de magazine, hoteluri, restaurante in statiuni s.a.Unde este ajutorul lor catre cei bolnavi si saraci sau nu mai functioneaza astfel de dogme? Se pare ca nu. In concluzie, este cazul sa ne aplecam cu mai multa intelegere si compasiune asupra celor care au nevoie intr-un fel sau altul de ajutorul nostru. Daca nu il ajuti pe om cand are nevoie, degeaba o mai faci.