CUGETARI

Este o vreme numai buna pentru cugetari. Afara este innorat si vantul bate putin mai tare decat de obicei, semne ca se apropie, insfarsit, toamna.Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, dar niciodata nu mi-am dorit ceva mai mult decat mi-am putut permite. Nu mi-am dorit luna de pe cer, nu mi-am dorit aur si vile, consider, deci, ca sunt un om normal iar cele despre care voi vorbi sunt vazute din acest punct de vedere. Am avut o copilarie si o adolescenta plina de privatiuni si asta datorita faptului ca am trait intr-o perioada de transformari sociale si de urmari ale razboiului cand toata lumea trecea prin greutati inerente acestor lucruri. Imi amintesc ca datorita faptului ca nu am avut incaltaminte adecvata sezonului rece, intr-o iarna mi-au degerat picioarele si a trebuit sa stau in casa mai mult timp, perioada in care m-am tratatat cu foaie de varza acra, lipsind de la scoala (eram in clasele primare). Nu voi uita niciodata durerile de degete care erau umflate si vinete. Tot din cauza faptului ca nu am putut beneficia de o pereche de pantofi, in liceu fiind, in luna aprilie cand afara era foarte cald eu mergem cu cizme de cauciuc in picioare. Deoarece mama trebuia sa se descurce singura cu 3 copii, din primul meu salariu, in loc sa imi iau incaltaminte pentru sezonul rece, mama a cumparat lemne pentru iarna. Sunt lucruri pe care probabil,  multi nu le vor intelege, dar care pe mine m-au marcat. Tot ce am obtinut in viata a fost prin munca cinstita, cu oarecare eforturi dar cu satisfactia implinirii unor necesitati firesti. Nu mi-a placut sa ma imprumut, sa fac rate pentru a cumpara diverse obiecte necesare traiului (mobila, covoare etc.).Poate parea ciudat unora ca vorbesc despre astfel de lucruri dar nu am avut satisfactie mai mare ca atunci cand am reusit prin eforturile mele si ale sotului meu sa ne putem cumpara prima masina, un televizor, un frigider mai bun, etc. Tocmai datorita faptului ca nu eram de acord cu indatorarea catre stat prin cumpararea in rate a diferite obiecte, an de an am pus de-o-parte bani pentru ca atunci cand am avea nevoie de un anumit capital sa nu fie nevoie sa ne imprumutam. Nu spun ca a fost usor, de multe ori imi venea sa renunt dar in final ne-a prins bine. Cand a trebuit sa ne mutam intr-un spatiu mai mare, banii adunati de-alungul timpului ne-au ajutat sa ne procuram ce am avut nevoie fara sa apelam la nimeni. Am fost niste oameni modesti care s-au multumit cu satisfactia unui trai decent fara a iesi cu ceva in evidenta. Imi amintesc ca la un moment dat, in tinerete, cineva mi-a spus ca "parca nu esti nevasta de aviator" facand referire la faptul ca nu eram plina de bijuterii din aur si ca nu afisam opulenta unora dintre colegii sotului meu si a sotiilor lor. Mie mi-a fost suficient ce am avut si nu am simtit niciodata nevoia de mai mult. De aceea, nu ii inteleg pe tinerii din ziua de astazi care isi doresc sa aiba totul dintrodata: casa, masina, haine de firma etc. Sigur, ca multi dintre ei "baietii si fetele de bani-gata" dispun de toate aceste lucruri dar nu prin munca lor. Sigur, societatea a evoluat, e firesc sa iti doresti sa ai un anumit statut, dar ce te faci daca te imprumuti si ramai fara serviciu exact cand trebuie sa restitui creditele la banci. Societatea de astazi nu iti mai ofera stabilitatea locului de munca,firmele mici dau faliment din varii motive si te trezesti la un moment dat ca esti dator vandut si in situatia de a ramane fara lucrurile pe care ti le-ai dorit deoarece iti vor fi luate de banci sau de firmele de leasing. Stiu ca este foarte greu pentru o familie tanara sa locuiasca cu parintii din cauza faptului ca nu isi pot permite cumpararea unei locuinte, dar cu multa rabdare si intelegere, lucrurile, in mare parte, se rezolva, dar intr-un anumit timp, nu imediat. Tinerii trebuie sa inteleaga ca astazi nimeni nu iti da nimic degeaba, ca trebuie sa munceasca pentru a obtine ce isi doresc, societatea din zilele noastre fiind mai dura si mai putin permisiva. Din pacate, foarte multi tineri nu mai sunt interesati sa invete sau sa practice o meserie avand exemple negative care sunt promovate in mass-media ca etalon al bunastarii si asteapta ca cineva, de undeva sa le ofere pe tava "ceva". Ei bine, viata nu este cea aratata la televizor, viata este dura iar mai devreme sau mai tarziu se razbuna pe cei care privesc lucrurile cu prea multa usurinta. Parintii nu vor trai vesnic sa ii ajute, anii vor trece si se vor trezi la un moment dat ca nu stiu sa faca nimic, ca nu au acumulat nimic prin propria lor munca si atunci va fi prea tarziu. In alta ordine de idei, nu inteleg rapacitatea si setea de inavutire a unor politicieni ai zilelor noastre (si nu numai) care afiseaza o bunastare iesita din comun obtinuta nu neaparat pe cai legale. Ce faci cu nu stiu cate case, nu stiu cate masini care de care mai scumpa si mai de "fite" atata timp cat nu poti dormi decat intr-un singur pat odata, nu poti conduce decat o masina odata si nu poti trai vesnic pentru a te bucura de toate aceste acumulari absolut nefiresti. Cred ca faptul ca au obtinut banii prin nemunca cinstita ii face sa consume acesti bani prin acumularea de bogatii fara sens, dar nu tin cont de faptul ca nu pleaca nimeni de pe pamant luand deva cu el. Numai cineva care s-a imbogatit oneros afiseaza o bogatie "nesimtita" vrand sa arate "cine sunt ei" si ca noi, restul suntem niste prosti. Din pacate, cu cat sunt mai bogati cu atat devin mai zgarciti si le tremura mana daca ar ajuta un om sarman cu o casa de copii. Dar, gata cu cugetarile. C'est la vie.