COLINDATORII

De cand ma stiu imi plac colindele.Nu pot sa descriu emotia deosebita pe care am simtit-o cand pe data de 25 decembrie 1989 dupa inlaturarea dictatorului Ceausescu de la putere, la televiziune a venit Mirabela Dauer si cu alti cantareti cunoscuti si au cantat colindele pe care nu le mai auzisem de cand eram copii.Am simtit sufletul cum se umple de bucuria sarbatorilor si ca ceva renaste. Ar fi trebuit sa scriu cu litere mari deoarece adevaratele colinde imi plac si nu ce se "vinde" pe piata libera. Sa ma explic. Cu mult timp inainte de venirea Craciunului, prin mijloacele de transport, indiferent de ce fel, se perinda tot felul de tiganusi care iti impuie capul cu aceeasi melodie ca si cum toti au invatat in aceeiasi clasa - "Deschide usa, crestine" si care cuprinde nu mai mult de cateva cuvinte pe care le repeta obsesiv. Din pacate si prin blocuri reusesc sa patrunda - nu stiu cum - aceleasi figuri cu aceeasi melodie enervanta si nu se lasa pana nu te suna la usa ca sa le dai ceva, ceva care inseamna neaparat bani. Asa cum am povestit in amintirile mele din copilarie, colindatul cel putin unde am fost eu in Moldova, se facea pentru mere, nuci si covrigi. Cred ca daca le-ai da asa ceva nici nu ti le-ar primi. Deci colindatul acestor fapturi are un scop pur material si nu unul de sensibilitate legat de apropierea sarbatorilor. Din fericire, la noi in bloc de cativa ani vin si niste tineri despre care nu stiu daca au fost la seminarul teologic sau la conservator si care reusesc sa stearga imaginile de mai sus. Colindele lor sunt autentice si cantate cu niste voci absolut minunate. In acest an, cu doua zile inaintea Craciunului, o echipa formata din 4 tineri (2 fete si doi baieti) au reusit (prin vocile lor foarte cultivate, prin colindele autentice si variate pe care le-au interpretat) sa ma faca sa plang de bucurie ca mai exista si astfel de tineri care respecta datinile stramosesti. I-am ascultat cu evlavie pentru ca asa cum am spus la inceput, pe mine colindele ma emotioneaza profund. Am iesit din apartament si m-am dus si am sarutat-o pe una dintre fete multumindu-i pentru cadoul facut si urandu-le multa sanatate si sa ne mai incante si altadata. Ce sa faci! Asa sunt eu - sensibila.

REGRET

Regret ca nu sunt mai tanara cu cel putin 10 ani pentru a ma putea bucura pentru mai mult timp de familia mea formata din fiu, nora si nepoti. Pentru ca nimeni nu stie cand se va sfarsi legatura cu viata, regret ca nu stiu daca voi apuca sa imi vad nepoata mare la casa ei, sa o vad mireasa si sa ma bucur alaturi de ea la intemeierea familiei ei.Este un vis pe care as dori sa il vad in realitate, dar, cine stie? Nu am regrete pentru viata pe care am trait-o pana acum cu bune si cu rele pentru ca stim cu totii ca viata nu este numai roz ci iti ofera, pe langa bucurii si necazuri peste care trebuie sa treci cu stoicism.Ma bucur pentru toate implinirile celor dragi si sufar atunci cand ei au probleme inerente vietii de zi cu zi mai ales in societatea de astazi care nu stie sa isi respecte valorile asa cum am sperat.Imi pare rau ca de mai bine de douazeci de ani societatea in care traim este macinata de lupte interne, de orgolii nemasurate care nu duc la nimic bun, ca toti cei care s-au perindat la putere au uitat de promisiunile din campan iile electorale si in momentul atingerii scopului (acela de a conduce tara)au trecut la satisfacerea nevoilor personale ale lor si ale celor care ii sprijina. Poporul, ei bine, poporul este bun numai atunci cand vrei sa iti atingi scopurile electorale. In rest, vai de mama lui. Regret sa vad cum aceasta societate se degradeaza din punct de vedere moral, cum legile sunt facute numai pentru cei cinstiti, cum minciuna este la ea acasa si cum datorita multelor greseli facute de guvernanti suntem priviti ca o paria a Europei.Desi romanii sunt in marea lor majoritate muncitori, inventivi, cinstiti si talentati, o categorie sociala - tiganii - au reusit prin apucaturile lor lor traditionale (furt, mizerie, cersetorie s.a.) sa arunce o pata nedorita pe blazonul Romaniei. Datorita lor, unele tari europene ne baga in aceeasi oala, au emisiuni denigratoare confundand romanii cu "romii" si asta pentru ca dupa 1990 cineva a avut o idee deloc inspirata de a le spune in loc de "tigani" - "romi". Regret faptul ca nimeni nu ia masuri impotriva unor astfel de persoane care au reusit in 20 de ani sa isi ridice palate extravagante, sa aiba masini de lux dar sa nu plateasca niciun leu la fisc pentru ca, cica, nu au venituri si mai au si tupeul sa solicite bani pentru incalzire. Este clar ca cineva are nevoie de o masa care sa fie manipulata pentru ca altfel nu inteleg de ce nu se face nimic. Acelasi lucru s-a intamplat si cu bisericile. S-au construit in ultimii ani sute de biserici din fondul statului in loc sa se fi construit sau reparat scoli si gradinite de care era mai multa nevoie. De ce? Pentru ca se stie ca in comunitati preotii au un cuvant de spus in alegeri asa cum au avut si pe vreamea lui Ceausescu. Traim intr-o societate atat de corupta ca nu stiu daca se va reusi vreodata starpirea coruptilor de toate categoriile.Ma doare sa spun asta dar parca nimeni nu are interes in rezolvarea acestei probleme care ne pune oprelisti in intrarea in spatiul Schengen. Nu exista interes deoarece de la cei corupti vin banii pentru campaniile electorale, ei sunt cei care primesc apoi contracte avantajoase care se deruleaza numai in favoarea lor si nu a Romaniei. Cum a fost posibil altfel ca sa avem atatia milionari in numai 10-15 ani cand din munca onesta abia daca altii reusesc sa isi cumpere o casa si aceea cu mari sacrificii? As dori ca lumea sa se schimbe in bine, copiii mei sa fie fericiti si eu alaturi de ei si sa las la o parte regretele si parerile de rau. Credeti ca cer prea mult?

SA MORI DE DOR!

In copilarie, cand am citit CUORE de Edmondo de Amicis am ramas profund impresionata de suferinta, darzenia, curajul si tenacitatea acelui copil care, de dorul mamei sale a plecat in cautarea ei intampinand de-alungul drumului multe greutati, trecand prin intamplari greu de crezut pentru un copil dar terminand intr-un final fericit. Este adevarat ca si multi oameni i-au fost alaturi in incercarea lui de a-si atinge scopul.Dupa atata timp de la scrierea acestei povesti iata ca si in zilele noastre se petrec astfel de intamplari (din pacate nefericite). Acum o saptamana intreaga mass-media era plina de relatari despre un caz incredibil. O fetita de aproximativ 11-12 ani a decedat prin autoinfometare de dorul mamei ei.Povestea, asa cum ne-a fost ea relatata este urmatoarea: mama fetitei a plecat la munca in strainatate iar fetita a ramas in grija unei bunici care se mai ocupa si de inca un alt nepot mai mare. Stiind ca mama ei mai renuntase in trecut la un alt copil, fetita s-a temut ca si ei i se va intampla acelasi lucru si a renuntat sa mai lupte. Internata in spital fetita a fost inconjurata de dragostea asistentelor, medicilor si a unor voluntari care au fost impresionati de povestea ei si au incercat pe toate caile sa o ajute sa treaca peste aceasta trauma. Totul a fost in zadar.Topindu-se pe picioare, fetita a decedat in cele din urma. Anuntata ca fetita ii este bolnava mama nu a crezut iar cand a aflat adevarul a fost prea tarziu.O,Doamne, ce a fost in sufletul acestui copil care crezandu-se parasit a ales o astfel de cale?Cati copii vor mai trebui sa moara dina celasi motiv? In Romania sunt zeci de mii de copii lasati de catre parintii care au luat calea strainatatii pentru un trai mai bun in grija unor persoane nu neaparat responsabile. Din pacate, multi din cei care au plecat nereusind sa-si rezolve problemele, nu au fost in stare sa trimita bani pentru intretinerea celor lasati acasa creindu-se astfel adevarate drame si probleme sociale. O bunica si-a dus cei doi nepoti de 8 si 4 ani la orfelinat motivand ca mananca prea mult si sunt neastamparati argumentand gestul prin faptul ca parintii acestora au plecat si nu le-au trimis bani pentru intretinere. Un bebelus in varsta de 8 luni a fost adus in stare grava de malnutritie la spital deoarece matusa in grija careia fusese lasat impreuna cu alti 4 fratiori nu primise de la parintii plecati niciun ban de intretinere si ii daduse bebelusului numai ceai, din cand in cand fasole, cartofi etc. In ce tara traim? Ce se va intampla cu acesti copii lasati in voia sortii de niste parinti iresponsabili?

IMI PLACE LUNA MAI

Dintotdeauna mi-a placut luna mai si asta din mai multe motive: natura se trezeste la viata, pomii isi recapata culoarea verde, acel verde crud specific unei vieti tinere, pasarelele ciripesc de dimineata foarte devreme pana seara tarziu iar florile, ei bine florile abunda in culori si miresme care iti taie respiratia. Nu sunt suficiente motivele pentru care imi place aceasta luna? Eu cred ca da. Am o senzatie de nou si de bine cand privesc pe fereastra cum zi de zi mai intai apar mugurii iar apoi se deschid frunzele copacilor. Pietele abunda de lalele, bujori, flori de camp si multe altele. Imi plac si lalele dar pentru bujori am o adevarata pasiune. Imi plac atat pentru mirosul lor specific cat si pentru aspectul lor involt. Mi s-a intamplat odata sa poftesc la bujori ca si la o mancare.De cativa ani primesc bujori de la fratele meu care locuieste langa Bucuresti si care imi aduce cu bratul. Asa cum se zice in popor"daca ploua in mai, avem malai", aceasta luna este foarte ploioasa. Nu ca m-ar deranja pe mine deoarece nu sunt nevoita sa ies din casa atunci cand ploua dar ploaia si-a facut un prost obicei. Aproape in fiecare dupa amiaza incepand cu orele 16,30 - 17 trage cate o rapaiala dar nu asa una simpla. Sfantul Ilie isi pocneste biciul fulgerand si traznind pe unde apuca, norii se aduna si apele se revarsa ca la un potop. Din nefericire in unele zone din tara astfel de fenomene au imbracat si aspecte nedorite: a plouat cu grindina, s-au rupt baierele cerului iar ploaia a luat tot ce a intalnit in cale - drumuri, podete, gradini si animale lasand pe bietii oameni sa planga dupa pierderile suferite. Dar, cu natura nu ne putem pune. Ea este suverana. Putem doar sa constatam ca vremea a luat-o razna, apar fenomene extreme si asta datorita faptului ca temperaturile din aceasta luna au fost mai degraba temperaturi de vara decat pentru luna mai. Probabil ca intalnirea dintre caldura excesiva si straturile de nori care s-au format au pricinuit toate aceste necazuri. Cu toate aceste neajunsuri, imi place totusi luna mai si imi doresc sa apuc inca multi ani sa ma bucur de ea.

O SAPTAMANA DE FERICIRE!

Ca de obicei, inaintea sarbatorilor am facut curatenie in toata casa, m-am aprovizionat din vreme cu tot ce trebuia pentru Paste pentru a avea suficient timp la dispozitie pentru pregatirea bunatatilor culinare. Asa cum este traditia, in Joia mare am vopsit ouale si am pregatit compozitia pentru drob, cel mai laborios lucru facut deoarece implica curatatul si tocatul cepei verzi, a mararului si patrunjelului precum si tocatul organelor.Vinerea am facut cozonacii cu nuca si am copt drobul (pentru ca tot era cuptorul incalzit pentru cozonaci. Dar cum nu simti sarbatoarea fara a simti mirosul aromei vanilate de cozonac, am lasat pentru sambata pregatirea pascai cu branza de vaci si asta deoarece in dupa amiaza zilei de sambata venea Andreea pentru a sarbatori impreuna sfintele sarbatori. A sosit si clipa revederii dupa aproape 4 luni de la ultima ei vizita acasa.Bucuria revederii - cel putin din partea mea - a fost foarte mare. Poate este greu de inteles dar eu am crescut- o zi de zi si ce simt pentru ea nu pot defini in cuvinte simple. Cert este ca atunci cand este plecata simt nevoia - la fel ca un indragostit - sa ii aud vocea, sa stiu ca este bine chiar daca uneori poate o plictisesc. Convorbirea cu ea, oricat ar fi de scurta imi da o stare de liniste pentru o prioada de timp. Dar sa lasam toate acestea si sa spunem ca ne-am vazut cu totii la masa in prima zi de Paste, am ciocnit oua si ne-am infruptat din toate bunatatile. A fost o intrunire a intregii familii (atat cat a ramas din ea). Perioada vacantei a fost foarte scurta, Andreea are foarte multi prieteni care ar fi vrut sa o vada si sa vorbeasca cu ea asa ca a fost mai mereu plecata in oras. Cu toate acestea, am simtit-o acasa, dormea in camera alaturata si dimineata si seara am mai stat de vorba ca fetele. Mi-am incarcat bateriile pentru o perioada. Avand servici va fi mai greu sa vina mai des in tara dar asta este viata. Cum la Craciun ii pregatisem multe dulciuri pe care nu a avut loc sa le ia cu ea, cand a venit acum i-am spus ca nu ii mai fac dulciuri ca sa nu patesc ca asta iarna. Surpriza a fost sa aflu ca le-a promis colegilor de la birou ca le aduce dulciuri asa ca am purces la treaba si am facut 2 portii de fursecuri "gandacei" niste fursecuri absolut delicioase si foarte aspectuoase dar si foarte laborioase. Dar ce nu face BUNI pentru nepotii ei. Dar cum tot ce este bun se termina repede a sosit si clipa despartirii. Ne-am luat la revedere cu parerea de rau din partea mea ca totul a durat prea putin si cu speranta revederii atunci cand va putea. A fost o saptamana de fericire pentru mine. Nu stim niciodata ce ne rezerva viata dar sper din tot sufletul ca sa am parte de cat mai multe astfel de vizite.

INCREDIBIL!

Vineri 11 martie 2011. Fiind foarte ocupata cu pregatirile pentru aniversarea zilei mele de nastere nu am urmarit stirile de dimineata iar inj urul orei 9 m-a sunat o vecina care m-a intrebat ce parere am despre ce se intampla. Nedumerita, am intrebat: - Despre ce este vorba? Ea mi-a spus sa deschid televizorul deoarece in Japonia a avut loc un cutremur devastator si sunt prezentate imagini in direct. Asa am facut iar ce am vazut mi-a inghetat sangele in vene. Parca asistam la unul din filmele de groaza facute despre evenimente asemanatoare (vezi "Taifun la Nagasaki" s.a.) dar totul era amplificat. Cred ca niciun regizor, oricat s-ar fi straduit sa prezinte cat mai veridic astfel de situatii, nu ar fi putut sa o faca. Viata a batut filmul inca odata. Imaginile apocaliptice cu valul tsunami care matura totul in calea lui catre uscat pareau desprinse dintr-un film horror.Nimic din ce era pe uscat sau in rada portului nu a ramas fara sa fie luat si dus de valurile inalte de peste 10 metri ale oceanului. Autoturisme, autobuze mari, vapoare mai mari sau mai mici se controsionau si se sfaramau in incercarea lor de a-si face loc printre cladiri. In drumul haotic al valului ucigas de apa nimic nu mai ramas in picioare. Casele erau si ele luate de val, erau sfaramate ca niste cutii de chibrituri si duse mai departe pana cine stie unde. Daca initial magnitudineacutremurului a fost stabilita la 8,8 grade pe scara Richter, dupa reevaluare s-aconstatat cu acesta a avut 9 grade dupa o alta scara deoarece Richter se opreste la 8,45 grade. Si acesta a fost doar inceputul sfarsitului. Asa cum se stie in cazul cutremurelor totul se opreste automat: energia electrica, alimentarea cu gaze, centralele nucleare etc.pentru a nu se declansa incendii ca urmare a producerii unor fisuri in sistemele de alimentare. De aici si tragedia care a urmat. Centralele nucleare aflate la Fukushima nu au mai putut fi racite, miezul reactoarelor a inceput sa se topeasca, au avut loc explozii care au declansat isteria producerii unei catastrofe nucleare de mari proportii care va afecta nu numai insula Japoniei ci si alte tari spre care se indreapta norul distrugator in functie de viteza de deplasare a particulelor.Dupa ce apele s-au retras armata a intrat pentru a incepe cautarea supravietuitorilor si pentru a face bilantul pierderilor atat umane cat si materiale. Zona Myagi, orasul Sendai a fost ras de pe fata pamantului, incercarile de a gasi supravietuitori sunt aproape imposibile dupa asa un dezastru. Au fost gasite cadavre cu sutele deoarece dupa anuntarea valului tsunami oamenii nu au avut timpul fizic necesar sa paraseasca zonele de coasta unii gasindu-si sfarsitul in propriile masini sau case. Una peste alta nu credeam ca voi puca vreodata sa vad astfel de imagini apocaliptice. Ce mi se pare foarte interesant este numarul foarte mare de replici ale cutremurului (in jur de 200 pana acum) unele de intensitate destul de mare pentru a fi simtite si la Tokyo aflat la cca.376 km.departare de zona calamitata. Nu am mai auzit niciodata ca dupa um cutremur sa existe atat de multe replici mari dar probabil ca acolo in adincime ceva s-a intamplat. Urmarea acestui cataclism este dura: oamenii au cumparat tot ce se putea din magazine pentru a supravietui, nu se poate face aprovizionarea deoarece multe zone au fost afectate, transporturile nu merg, curentul electric se intrerupe afectand zone mari din partea de nord-vest a Japoniei, multe firme mari si-au intrerupt activitatea, actiunile la bursa au fost afectate. Nu cred ca exista un domeniu care sa mearga. Asa cum ne-au obisnuit, japonezii nu se plang, sunt plini de stoicism dar in acelasi timp sunt ingrijorati de emisiile de substante radioactive care le va afecta sanatatea nu se stie pentru cat timp. O a doua Hiroshima se prefigureaza din cauza ca reactoarele nucleare au scapat de sub control.Japonezii au un cult al muncii dus la extremis si sunt sigura ca isi vor reveni si de aceasta data. Fiind o tara puternic afectata de cutremure, Japonia si-a educat cetatenii in sensul de a-si pastra calmul la astfel de fenomene, de a se ajuta unii pe alti in caz de nevoie. Asa i-am perceput si de aceasta data desi ce li s-a intamplat depaseste orice inchipuire.Pe mine astfel de fenomene ma inspaimanta si nu sunt in stare sa imi pastrez calmul desi am trecut prin cutremurele din 1977, 1986 si 1990. Desi premierul japonez a facut o remarca total deplasata spunand ca japonezii au fost pedepsiti pentru egoismul lor, acesta si-a cerut scuze dupa aceea. Imi este mila de oamenii aceia, acel popor daruit muncii si bunastarii semenilor, un popor creativ, o tara cu o tehnologie mai mult decat avansata si care acum suporta rigorile unei astfel de tehnologii. Sper ca sa se termine cosmarul prin care trec si sa renasca din propria cenusa.

CE RAU V-AM FACUT?

Foamea de bani a guvernului Boc, lipsa de profesionalism si orgoliile politice au creat un haos de nedescris in viata sociala a romanilor. Nu exista domeniu care sa nu fie afectat in vreun fel. Inteleg ca exista o criza economica dar nicio tara - cel putin din Europa - nu a luat astfel de masuri mai mult decat draconice. S-a taiat tot ce se putea taia - mult mai mult decat in alte parti ale lumii. In ultima luna capul de afis este "taierea pensiilor militare". Nimic din ce era si este legal nu functioneaza. Functioneaza numai legea bunului plac al autoritatilor conducatoare. Nu mai exista nicio lege pentru ei, nu mai exista drepturi cetatenesti. Nu stii incotro sa apuci pentru a-ti rezolva problemele. Este atata neputinta incat parca traiesti un vis urat din care abia astepti sa te trezesti.Pe posturile tv REALITATEA si ANTENA 3 au aparut mai multi reprezentanti ai cadrelor militare in rezerva care au sustinut ca Legea 119 prin care pensiile militarilor trebuie sa se transforme in pensii civile functionand pe baza contributivitatii, este ilegala iar OUG nr.735/2010 este in afara legii, fapt confirmat de Inalta Curte de Casatie. Dar, pentru ca si-au propus sa desfiinteze fostele cadre militare din ultima jumatate de secol, guvernantii nu tin cont de nimic si au lansat o noua metodologie de asa zisa "recalculare a pensiilor".Actiunea de strangere de adeverinte (de aceasta data facuta de MApN) a fost prelungita pana la 31 octombrie 2011 iar pana la 31 decembrie ar trebui terminata actiunea de recalculare pe baza adeverintelor de venit ale fostelor cadre militare. Datorita haosului creat (au fost si cateva decese provocate de socul calcularii unor pensii scazute cu pana la 60%) guvernul a anuntat ca de la 1 februarie vom primi pensiile care erau in calcul in luna decembrie pana la data cand vor fi adunate toate datele care sa conduca la o recalculare corecta a acestora iar sumele retinute in luna ianuarie ne vor fi returnate tot in februarie. De felul meu sunt o fire optimista dar tare ma tem ca vor fi iarasi niste promisiuni pe care nu le vor onora invocand tot felul de motive. Chiar si in noua metodologie de calcul sunt unele inadvertente. Se spune ca cei a caror pensie a fost majorata in luna ianuarie vor primi aceasta pensie pana la revizuirea ei iar daca se constata ca au primit sume mai mari decat ar fi reiesit din adeverintele de venituri, acele sume vor fi inapoiate treptat in anul 2012 chiar si de catre urmasii pensionarilor care au decedat intre timp si s-au aflat in aceasta situatie. Mi se pare ceva aberant. Nu se putea face de la inceput astfel? Sa primim in continuare pensiile avute in 2010 si acestea sa fie recalculate pe baza adeverintelor de venituri care ar fi fost obtinute in timp de la arhive? Unele documente sunt din anii 1950 deci mult mai greu de gasit in arhive. Ce ce suntem noi de vina ca o mana de oameni neprofesionisti conduc aceasta tara si gandesc cu picioarele si nu cu capul? Oricum au reusit sa scoata oamenii in strada si sa ne puna pe drumuri. Eu am primit 2 decizii de pensie in decurs de o saptamana, ambele cu o reducere mai mult decat substantiala si care erau facute fara nicio baza legala (adeverinte etc.). Le-am contestat pe rand pe fiecare dar asta m-a costat. A trebuit sa fac copii de pe toate actele pe care le aveam, le-am trimis prin Prioripost cu confirmare de primire si pana acum am dat aproximativ 45 lei. Astept sa vad ce se intampla deoarece, asa cum am spus mai sus, nu s-a tinut cont de niciun criteriu in aceasta actiune. Au mai avut tupeul sa spuna ca din cele aproximativ 29.000 dosare recalculate la aproximativ 80% din acestea au crescut pensiile in timp ce peste tot, atat la televizor cat si in discutiile cu cunostintele toti spun ca au primit pensii mult micsorate decat cele din decembrie. Dar minciuna este la ea acasa si este un mod de lucru. Guvernantii spun ca suntem manipulati de posturile tv, dar ce dovada mai buna este faptul ca avem deciziile si taloanele de pensie care spun adevarul? Adevarul nostru si nu al lor. Adevarul este unul singur, dreptatea este de partea noastra.Din pacate tot ce am sperat sa se intample dupa revolutia din l989 - mai multa libertate in exprimarea libera a cetatenilor, respectarea legilor si a principiilor de drept, respectarea dreptului de proprietate s.a.m.d. constituie astazi doar o utopie.Paranoia puterii, orgoliile incomensurabile ale esichierului politic au facut din Romania o tara neguvernabila, plina de clanuri si grupuri infractionale, plina de grupuri de interese ale partidului de guvernamant. S-a creat - asa cum a dorit Traian Basescu - o adversitate intre diferitele paturi sociale, intre profesori si medici, intre civili si militari, oamenii sunt invrajbiti unii impotriva altora iar conturile si averile celor implicati in actuala guvernare cresc fara nerusinare. Oare Dumnezeu nu vede ce se intampla cu noi? Ajuta-ne, Doamne, sa scapam de ei.

PREA REPEDE

Am asteptat cu multa nerabdare Craciunul care abia a trecut si pentru care m-am pregatit (in limita posibilitatilor financiare) cu mult timp inainte. Ce a insemnat asta? Am cumparat din timp dulciurile care trebuiau puse in pungile cu cadouri, am cumparat diverse cadouri pentru fiecare membru al familiei(tot in functie de disponibilitatile financiare), am cumparat tot ce imi era necesar pentru pregatirea unui festin culinar. Recunosc ca toate acestea mi-au facut deosebita placere. Gandul ca fiecare va avea o surpriza m-a facut sa uit cat de cat de problemele create de masurile aberante luate de guvern in ceea ce priveste pensiile noastre ca urmasi de militari sau chiar ca militari inca in viata. Am fost asociati cu asa-zisele "pensii nesimtite" pe care si le-au acordat anumite categorii sociale, lucru total gresit daca tinem cont ca in armata cel putin acum mai bine de 30 de ani pensiile se primeau pentru vechimea in munca si salariul primit, fara nicio lege speciala. Dar cine sunt eu ca sa pot rezolva asa ceva? Adevarul este ca ne-au pus pe drumuri sa cerem recalcularea pensiilor, sa facem dovada prin adeverinte a perioadelor lucrate in timpul vietii s.a.m.d. fara sa tina cont de faptul ca arhivele sunt la indemna armatei si nu a noastra, a persoanelor fizice. O bataie de joc si umilirea noastra.Dar, sa lasam astfel de probleme care recunosc ca mi-au stirbit din bucuria sfarsitului de an creindu-mi teama de a nu ramane fara pensie si sa trecem la sarbatoarea Craciunului. Asa cum am spus, am facut sarmale, salata boeuf, piftie de curcan, salata de sfecla rosie, icre de stiuca si, bineinteles 2 feluri de cozonac: cu nuca pentru Calin si cu ciocolata pentru Bogdan si Ruxandra, nepotii mei. Totodata, din toamna am pus in congelator ardei kapia copti in speranta ca ii voi putea oferi Andreei in timpul unui pranz. Dar socoteala de acasa nu s-a potrivit (ca de obicei) cu cea din targ deoarece Andreea nu a stat prea mult pe acasa la pranz in afara de masa festiva de Craciun si nu am reusit sa ii ofer acest lucru. Una peste alta, din cele 9 zile de concediu cred ca am luat pranzul impreuna abia de 3 ori. O inteleg ca a dorit sa se vada cu multi prieteni pe care ii are in tara de aceea si titlul de fata "Prea repede". Totul a trecut prea repede si nu am avut timpul sa ma bucur de prezenta ei asa cum mi-as fi dorit. Unde mai pui ca dupa Craciun am facut doua feluri de fursecuri "gandacei" si "boule de neige aux chocolat" din care am vrut in mod neaparat sa ia cu ea, dar din cauza bagajului prea voluminos aceste fursecuri au ramas acasa spre parerea mea de rau. A apucat totusi sa guste cateva pana la plecare, restul ramanand in familie spre bucuria celorlalti nepoti si lui Calin (cel mai mare amator de dulciuri). Sper sa fiu sanatoasa inca multi ani de acum inainte si sa imi mai bucur familia cu bunatatile pe care le pregatesc pentru ei. Bucuria pe care o manifesta toti in momentul in care ii servesc cu diferite bunatati ma face sa ma simt utila si apreciata ca o adevarata bunica si sa imi doresc sa le pot oferi de cat mai multe ori astfel de preparate.