PREA REPEDE

Am asteptat cu multa nerabdare Craciunul care abia a trecut si pentru care m-am pregatit (in limita posibilitatilor financiare) cu mult timp inainte. Ce a insemnat asta? Am cumparat din timp dulciurile care trebuiau puse in pungile cu cadouri, am cumparat diverse cadouri pentru fiecare membru al familiei(tot in functie de disponibilitatile financiare), am cumparat tot ce imi era necesar pentru pregatirea unui festin culinar. Recunosc ca toate acestea mi-au facut deosebita placere. Gandul ca fiecare va avea o surpriza m-a facut sa uit cat de cat de problemele create de masurile aberante luate de guvern in ceea ce priveste pensiile noastre ca urmasi de militari sau chiar ca militari inca in viata. Am fost asociati cu asa-zisele "pensii nesimtite" pe care si le-au acordat anumite categorii sociale, lucru total gresit daca tinem cont ca in armata cel putin acum mai bine de 30 de ani pensiile se primeau pentru vechimea in munca si salariul primit, fara nicio lege speciala. Dar cine sunt eu ca sa pot rezolva asa ceva? Adevarul este ca ne-au pus pe drumuri sa cerem recalcularea pensiilor, sa facem dovada prin adeverinte a perioadelor lucrate in timpul vietii s.a.m.d. fara sa tina cont de faptul ca arhivele sunt la indemna armatei si nu a noastra, a persoanelor fizice. O bataie de joc si umilirea noastra.Dar, sa lasam astfel de probleme care recunosc ca mi-au stirbit din bucuria sfarsitului de an creindu-mi teama de a nu ramane fara pensie si sa trecem la sarbatoarea Craciunului. Asa cum am spus, am facut sarmale, salata boeuf, piftie de curcan, salata de sfecla rosie, icre de stiuca si, bineinteles 2 feluri de cozonac: cu nuca pentru Calin si cu ciocolata pentru Bogdan si Ruxandra, nepotii mei. Totodata, din toamna am pus in congelator ardei kapia copti in speranta ca ii voi putea oferi Andreei in timpul unui pranz. Dar socoteala de acasa nu s-a potrivit (ca de obicei) cu cea din targ deoarece Andreea nu a stat prea mult pe acasa la pranz in afara de masa festiva de Craciun si nu am reusit sa ii ofer acest lucru. Una peste alta, din cele 9 zile de concediu cred ca am luat pranzul impreuna abia de 3 ori. O inteleg ca a dorit sa se vada cu multi prieteni pe care ii are in tara de aceea si titlul de fata "Prea repede". Totul a trecut prea repede si nu am avut timpul sa ma bucur de prezenta ei asa cum mi-as fi dorit. Unde mai pui ca dupa Craciun am facut doua feluri de fursecuri "gandacei" si "boule de neige aux chocolat" din care am vrut in mod neaparat sa ia cu ea, dar din cauza bagajului prea voluminos aceste fursecuri au ramas acasa spre parerea mea de rau. A apucat totusi sa guste cateva pana la plecare, restul ramanand in familie spre bucuria celorlalti nepoti si lui Calin (cel mai mare amator de dulciuri). Sper sa fiu sanatoasa inca multi ani de acum inainte si sa imi mai bucur familia cu bunatatile pe care le pregatesc pentru ei. Bucuria pe care o manifesta toti in momentul in care ii servesc cu diferite bunatati ma face sa ma simt utila si apreciata ca o adevarata bunica si sa imi doresc sa le pot oferi de cat mai multe ori astfel de preparate.