O SAPTAMANA DE FERICIRE!

Ca de obicei, inaintea sarbatorilor am facut curatenie in toata casa, m-am aprovizionat din vreme cu tot ce trebuia pentru Paste pentru a avea suficient timp la dispozitie pentru pregatirea bunatatilor culinare. Asa cum este traditia, in Joia mare am vopsit ouale si am pregatit compozitia pentru drob, cel mai laborios lucru facut deoarece implica curatatul si tocatul cepei verzi, a mararului si patrunjelului precum si tocatul organelor.Vinerea am facut cozonacii cu nuca si am copt drobul (pentru ca tot era cuptorul incalzit pentru cozonaci. Dar cum nu simti sarbatoarea fara a simti mirosul aromei vanilate de cozonac, am lasat pentru sambata pregatirea pascai cu branza de vaci si asta deoarece in dupa amiaza zilei de sambata venea Andreea pentru a sarbatori impreuna sfintele sarbatori. A sosit si clipa revederii dupa aproape 4 luni de la ultima ei vizita acasa.Bucuria revederii - cel putin din partea mea - a fost foarte mare. Poate este greu de inteles dar eu am crescut- o zi de zi si ce simt pentru ea nu pot defini in cuvinte simple. Cert este ca atunci cand este plecata simt nevoia - la fel ca un indragostit - sa ii aud vocea, sa stiu ca este bine chiar daca uneori poate o plictisesc. Convorbirea cu ea, oricat ar fi de scurta imi da o stare de liniste pentru o prioada de timp. Dar sa lasam toate acestea si sa spunem ca ne-am vazut cu totii la masa in prima zi de Paste, am ciocnit oua si ne-am infruptat din toate bunatatile. A fost o intrunire a intregii familii (atat cat a ramas din ea). Perioada vacantei a fost foarte scurta, Andreea are foarte multi prieteni care ar fi vrut sa o vada si sa vorbeasca cu ea asa ca a fost mai mereu plecata in oras. Cu toate acestea, am simtit-o acasa, dormea in camera alaturata si dimineata si seara am mai stat de vorba ca fetele. Mi-am incarcat bateriile pentru o perioada. Avand servici va fi mai greu sa vina mai des in tara dar asta este viata. Cum la Craciun ii pregatisem multe dulciuri pe care nu a avut loc sa le ia cu ea, cand a venit acum i-am spus ca nu ii mai fac dulciuri ca sa nu patesc ca asta iarna. Surpriza a fost sa aflu ca le-a promis colegilor de la birou ca le aduce dulciuri asa ca am purces la treaba si am facut 2 portii de fursecuri "gandacei" niste fursecuri absolut delicioase si foarte aspectuoase dar si foarte laborioase. Dar ce nu face BUNI pentru nepotii ei. Dar cum tot ce este bun se termina repede a sosit si clipa despartirii. Ne-am luat la revedere cu parerea de rau din partea mea ca totul a durat prea putin si cu speranta revederii atunci cand va putea. A fost o saptamana de fericire pentru mine. Nu stim niciodata ce ne rezerva viata dar sper din tot sufletul ca sa am parte de cat mai multe astfel de vizite.