AMINTIRI DIN COPILARIE

Primele mele aduceri aminte sunt cam din jurul varstei de 3 ani si ceva. Eram in comuna (actualmente orasul) Mihailesti jud.Giurgiu unde tatal meu era sef de post la Jandarmi. Imi amintesc ca era vara, m-am imbolnavit de friguri, cum se spunea, tremuram foarte tare si orice ar fi pus pe mine nu reuseau sa ma incalzeasca. Pana la urma mi-am revenit. Cam tot pe atunci, fratele meu mijlociu era sa moara; se invinetise la fata si daca nu ar fi fost pe aproape "sanitarul" comunei cred ca nu ar fi scapat. Oricum atunci la tara un sanitar, o moasa erau oameni foarte priceputi si devotati meseriei pe care o faceau.Ce imi mai amintesc dupa aceasta perioada este plecarea noastra spre Moldova, intr-un camion militar in conditii de razboi, mergand noaptea si ferindu-ne de cei care ar fi putut sa ne faca rau. Intr-un tarziu m ajuns in comuna Borlesti, jud.Neamt unde tatal meu fusese mutat cu serviciul. Eram deja 3 copii mici, fratele cel mic se nascuse in com.Mihailesti. Locul in care am ajuns era superb. Locuiam intr-o casa cu prispa mare, in panta iar prin gradina plina de pomi fructiferi puteam ajunge pe dealuri, spre cimitirul comunei sau spre invatatorul meu, Botez care avea o gradina plina de coacaze rosii si negre. Totodata imi amintesc de paraul care trecea prin comuna si care avea maluri joase pe partea comunei in care locuiam iar malul celalalt era inalt si format din huma rosiatica. Imi aduc aminte cum, odata, cand a plouat foarte tare la munte, apa a venit mare, plina de busteni care se rostogoleau vijelios la vale, iar noi, copiii, inconstienti ne jucam pe malul apei fara sa sesizam pericolul in care ne aflam. Imi mai amintesc ca pe mal erau foarte multi aluni de padure. In aceasta comuna am inceput primele clase primare despre care am amintiri foarte frumoase.O amintire mai deosebita o am in minte foarte proaspata. Fiind in timpul celui de al doilea razboi mondial, in comuna s-a oprit o companie de rusi care se retrageau iar la noi in curte au incartiruit popota. Era un cazan urias in care se facea mancarea care apoi era carata cu "marmite" foarte mari si impartita soldatilor. Desi se spunea ca pe unde treceau rusii faceau prapad, noi am avut parte de niste oameni foarte civilizati care nu ne-au creat probleme. Pe vremuri la scoli invatatorii faceau tot felul de activitati cu copiii. Existau preocupari artistice, culturale si despre viata de zi cu zi. Desi mici,eram la dansuri populare si dansam la serbarile organizate la scoala. Imi aduc aminte cum in clasa intaia cu ocazia zilei eroilor, la monument am recitat o poezie patriotica de 17 strofe. Erau niste festivitati cu adevarat emotionante. Cu mult inainte de Craciun invatatorul ne invata colinde iar la sarbatori mergea impreuna cu noi la colindat. Aveam desaga in care oamenii ne puneau mere, nuci si covrigi. Iernile erau pe atunci pline de omat, se mergea cu sania trasa de cai. Noi, cei mici ne intersectam cu colindatorii mari care erau deghizati in irozi, umblau cu capra si cu buhaiul. Totul mi se pare acum ca de basm si de multe ori am avut nostalgia acelor vremuri. Din pacate, acum, in foarte putine locuri din tara se mai pastreaza acele obiceiuri care te faceau pur si simplu sa traiesti momente inaltatoare sau, poate, asa vedeam eu prin ochii de copil.Intr-o iarna in care zapada era foarte mare am fost cu parintii la o nunta intr-un sat mai indepartat iar la intoarcere sania noastra a fost insotita de o haita de lupi dar totul s-a terminat cu bine. Imi amintesc un episod in care a trebuit sa mergem la Piatra Neamt pentru a ne face fotografii pentru niste legitimatii (nu stiu pentru ce), iar mama a tinut mortis sa avem toti pulovarase albe de lana iar pentru fratele meu cel mic care avea doar 2 ani a lucrat pana in ultimul moment inaintea plecarii dar a reusit. Cand aveam 7 ani parintii mei au botezat un baiat pe nume Niculae Handaric iar pentru ca mama era plecata la Bucuresti l-am tinut eu in brate deci eu am fost nasa lui de botez si am fost foarte mandra. La scoala cresteam viermi de matase si imi aduc aminte ca trebuia sa fim foarte curati pe maini, sa culegem frunze de dud pe care le puneam apoi ca pat pentru viermi. Era o indeletnicire foarte placuta si ne simteam utili. Langa scoala era o persoana care se ocupa cu fierberea gogosilor de matase din care apoi se facea fir de borangic si apoi din el, matasea naturala. Tot din acea perioada imi amintesc de cultivarea canepii din care se teseau panze pentru camasi, pantaloni si tot felul de acareturi. Dupa ce canepa era coapta, se taia, se punea la putrezit in apa sub pietre, apoi se toca pentru a cadea partea lemnoasa, firele se trageau printr-un darac iar apoi se obtinea firul de tesut. Cati copii au avut ocazia sa vada pe viu asa ceva? De la femeile din sat am invata sa torc si sa rasucesc firul cu fusul desi eram foarte mica iar de la mama am invatat sa crosetez (am facut perdelute pentru clasa noastra la scoala)caci la tara fetele trebuie sa stie sa faca astfel de lucruri. Intr-o vara am urcat cu trenul forestier sus pe muntele Tazlau (cred ca era o serbare campeneasca) unde imi amintesc ca am vazut pentru prima oara pastravi in cetina de brad, cred ca era o pastravarie acolo. Am numai amintiri placute din acea perioada. Am facut acolo numai doua clase dupa care am ajuns in comuna Bragadiru, la 7km.departare de Bucuresti unde tatal meu a fost numit sef de post. De aici nu am prea multe amintiri. Stiu doar ca locuiam in cladirea postului de jandarmi care se invecina cu fabrica de bere Bragadiru si cu raul Sabar. In apropiere era si o fabrica de paine unde mergeam si cumparam piine fierbine cu un gust si miros imbatator.Prin curtea fabricii am apucat sa ne jucam dar nu prea mult. Am facut numai clasa a III-a acolo iar la sfarsitul anului urma o serbare in care s-a jucat "Pupaza din tei" unde aveam si eu un rolisor dar fiindca am mancat 2 kg.de caise foarte coapte am facut o indigestie cu febra foarte mare si am pierdut serbarea. Tot din perioada Bragadiru imi amintesc ca am mers la scaldat in raul Sabar in apropiere de Bragadiru, am mancat niste prajituri cu ciocolata care nu mi-au cazut foarte bine, motiv pentru care multi ani de atunci inainte nu am mai putut sa vad asa ceva in fata ochilor. In anul 1948 a intervenit o schimbare majora in viata noastra deoarece jandarmeria s-a desfiintat, a aparut Militia iar tatal meu a fost demobilizat ramanand fara serviciu motiv pentru care ne-am mutat cu toti in Bucuresti alaturi de bunicii materni si de o matusa care locuia in aceeasi curte. Pentru noi a inceput o viata plina de lipsuri si greutati, tatal nostru nereusind sa gaseasca ceva de lucru iar ca lucrurile sa fie si mai tragice de atat, in luna decembrie a aceluiasi an mama s-a imbolnavit foarte grav, a paralizat si a fost internata la spitalul Colentina. Noroc cu una din surorile mamei care cunostea un renumit medic de la acel spital si care s- ocupat de ea. Imi amintesc ca timp de trei saptamani era intoarsa cu patura de catre asistente, i se strambase gura si nu ne recunostea. Nu cred ca am suferit vreodata mai mult ca atunci. Aveam aproape 10 ani, se apropiau sarbatorile Craciunului si nu aveam nimic. Matusile mele s-au straduit cat au putut sa ne faca sa ne simtim bine dar eu am suferit foarte mult. Mama a stat peste 4 luni in spital si cand si-a revenit a trebuit sa faca terapie cu socuri electrice pentru a putea merge din nou deoarece i se atrofiasera muschii. De atunci inainte viata ei a fost un adevarat calvar. Tatal meu nu se impaca cu gandul ca nu mai este cine a fost, lui ii pl;acea viata usoara, amicii de pocher si femeile. Biata mama s-a chinuit sa ne creasca cu acul si ata. Lucra pe branci pentru a ne asigura un trai cat de cat decent dar ii era aproape imposibil sa faca fata.Nu stiu cum a rezistat la un astfel de stres si la o asa povara - 3 copii mici cu nevoile lor de zi cu zi. Datorita faptului ca nu aveam bani imi aduc aminte ca am mers la scoala cu "cipici de panza" iar datorita faptului ca nu am avut incaltaminte adecvata mi-au degerat picioarele. Mi se umflasera degetele, se invinetisera si ma mancau. M-am vindecat prin impachetari in foi de varza murata. Tot din lipsa banilor, la liceu fiind, in luna aprilie cand afara lumea mergea in pantofi, eu eram incaltata in cizme de cauciuc in care mi se coceau picioarele. Tot o amintire din perioada liceului a fost ca intr-o dimineata, tatal meu care se barbierea cum era moda timpului, spaland pamatuful intr-un castronel in care se adunau spuma si perii de la barbierit, datorita faptului ca nu i-am spalat castronelul deoarece sincera sa fiu imi era scarba, a luat cureaua si m-a batut peste brate de a trebuit sa merg la scoala cu maneca lunga desi era foarte cald. Imi era rusine sa le spun colegelor ca m-a batut tata pentru un fleac. Nu am avut un aparat de radio mult timp si din aceasta cauza eram frustrata cand, ducandu-ma in vizita la o colega care dispunea de un aparat de radio, la teatrul radiofonic care se difuza ea recunostea vocile actorilor pentru ca mai avusese ocazia sa ii auda iar eu ma simteam cumva umilita pentru lipsa mea de cultura (involuntara). Am trait foarte modest fata de majoritatea colegelor mele de liceu care locuiau in preajma Parcului Carol si stateau in vile sau case mai instarite dar am facut fata. Nu mi-am serbat zilele de nastere pentru ca nu aveam cu ce si nici unde sa primesc oaspeti. Asta este viata, un roman. Cam atat despre amintirile mele din copilarie desi au fost destul de multe, unele din prima parte a vietii, deosebit de frumoase.