Copil fiind, datorita serviciului tatalui meu, primele doua clase primare le-am facut intr-un loc de basm (cel putin asa imi parea la acea varsta): comuna Brosteni din jud.Neamt, nu departe de Roznov. Pentru ca subiectul pe care il voi aborda este legat de sarbatorile Craciunului, acele amintiri imi staruiesc in minte si acum, dupa o viata de om. In primul rand ca pe acea vreme iernile erau ierni, cu multa zapada si ger. Decorul era feeric tinand cont ca, la tara fiind, zapada se pastra imaculata pentru multa vreme, pe atunci necirculand decat cu saniile trase de cai. Cu mult timp inainte de a veni Craiunul dl.invatator ne invata colinde si pleca cu noi, toata clasa sa colindam prin sat. Aveam fiecare cate o traista din cele tesute la razboaiele casnice in care adunam din colind, mere, nuci si covrigi. Nici vorba de bani asa cum se obisnuieste mai nou. Si ce frumos era. Ne intalneam mai multe grupuri de mici colindatori cu grupuri de colindatori adulti, imbracati in costume foarte frumoase. Unde sunt acele vremuri? Astfel de obiceiuri au disparut in mare parte datorita modernizarii si evolutiei satelor, exodului de la tara la oras. Dar in zona despre care va vorbeam aceste obiceiuri se mai pastreaza intr-o oarecare masura dand un aer specific sarbatorii Craciunului(irozii, capra, buhaiul existand inca).
Anii au trecut, au inceput greutatile inerente perioadei postbelice si, ca si cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, cand aveam aproape 10 ani, mama mea (foarte tanara in acel moment - 28 ani) a suferit o paralizie care a tinut-o departe de noi copiii timp de 4 luni si jumatate. Era exact in perioada de dinainte de Craciun si desi atat bunicii materni cat si matusile din partea mamei au incercat sa ne lumineze sarbatorile, impodobind un brad, apeland la un prieten sa faca pe Mos Craciun, nimic nu a putut sa ma faca sa ma bucur. Inima mea de copil plangea, frica de a o putea pierde pe mama ma facea sa nu imi tihneasca nimic.Dar Dumnezeu a avut alte planuri cu mama si s-a facut bine dupa o lunga perioada de recuperare. Apoi, datorita greutatilor, o lunga perioada de timp Craciunul a insemnat bucuria pregatirilor facute de bunica mea care framanta cozonacii noaptea pentru ca a doua zi sa poata fi copti din vreme. Au mai fost din cand sacrificati si niste porci pentru ca obiceiul este sa ai tot felul de preparate pregatite din carne de porc (cel mai mult imi placeau jumarile).
Trecand la perioada adulta, dupa ce m-am casatorit si am nascut un copil, un baiat, situatia materiala mi s-a imbunatatit si nu a mai existat Craciun fara impodobirea bradului, cumpararea de cadouri, pregatirea de bunatati. Desi pana in 1990 Mos Craciun se numea Mos Gerila si foarte multi nu impodobeau pomul de Craciun (asa era "linia trasata" de "sus") noi nu ne-am conformat acestor reguli si Craciunul l-am sarbatorit la timpul lui.
Cand fiul meu si-a intemeiat la randul lui o familie, a venit randul lui sa impodobeasca bradul la el acasa, iar noi bunicii, la randul nostru am impodobit bradul, am cumparat cadouri pentru nepoti si, conform traditiei de bunica acum eu sunt cea care ii asteapta cu bunatati (sarmale, piftie, toba, cozonaci)
Anii au trecut, au inceput greutatile inerente perioadei postbelice si, ca si cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, cand aveam aproape 10 ani, mama mea (foarte tanara in acel moment - 28 ani) a suferit o paralizie care a tinut-o departe de noi copiii timp de 4 luni si jumatate. Era exact in perioada de dinainte de Craciun si desi atat bunicii materni cat si matusile din partea mamei au incercat sa ne lumineze sarbatorile, impodobind un brad, apeland la un prieten sa faca pe Mos Craciun, nimic nu a putut sa ma faca sa ma bucur. Inima mea de copil plangea, frica de a o putea pierde pe mama ma facea sa nu imi tihneasca nimic.Dar Dumnezeu a avut alte planuri cu mama si s-a facut bine dupa o lunga perioada de recuperare. Apoi, datorita greutatilor, o lunga perioada de timp Craciunul a insemnat bucuria pregatirilor facute de bunica mea care framanta cozonacii noaptea pentru ca a doua zi sa poata fi copti din vreme. Au mai fost din cand sacrificati si niste porci pentru ca obiceiul este sa ai tot felul de preparate pregatite din carne de porc (cel mai mult imi placeau jumarile).
Trecand la perioada adulta, dupa ce m-am casatorit si am nascut un copil, un baiat, situatia materiala mi s-a imbunatatit si nu a mai existat Craciun fara impodobirea bradului, cumpararea de cadouri, pregatirea de bunatati. Desi pana in 1990 Mos Craciun se numea Mos Gerila si foarte multi nu impodobeau pomul de Craciun (asa era "linia trasata" de "sus") noi nu ne-am conformat acestor reguli si Craciunul l-am sarbatorit la timpul lui.
Cand fiul meu si-a intemeiat la randul lui o familie, a venit randul lui sa impodobeasca bradul la el acasa, iar noi bunicii, la randul nostru am impodobit bradul, am cumparat cadouri pentru nepoti si, conform traditiei de bunica acum eu sunt cea care ii asteapta cu bunatati (sarmale, piftie, toba, cozonaci)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu