Cat tupeu!

De obicei nu urmaresc emisiunea "Happy hour" prezentata de Catalin Maruta deoarece in aceeasi perioada ma uit la altceva. Dar cand au anuntat ca la emisiune participa Mihai Trastariu care va face in direct dezvaluiri despre "asa-zisa" lui orientare sexuala, am decis sa urmaresc emisiunea respectiva. Nu pot sa spun cat am fost de surprinsa de tupeul "asa-zisului "Tarky" - un individ fara scrupule care nu a dorit decat sa-si faca publicitate la o ora de varf la o emisiune care este urmarita de foarte multa lume. Desi Mihai Trastariu a contestat vehement toate acuzatiile, aducand ca ca martori pe logodnica lui Ana si pe verisoara lui, individul Tarky sustinea sus si tare ca el detine adevarul de necontestat al unei relatii homosexuale cu Mihai Trastariu. Cantaretul si-a dat seama ca totul este o inscenare facuta cu ajutorul ziarului "CANCAN" deoarece fiind intr-o cafenea cu cele doua femei de care am vorbit mai sus, la un moment dat s-a trezit cu individul Tarky la ei la masa, acesta incercand sa il sarute pe gura. Daca a vazut ca nu ii merge figura, i-a solicitat lui Mihai sa iasa putin afara pentru a-i inmana ceva. Cand acesta a iesit, la insistentele tipului, acesta s-a repezit din nou sa il sarute pe gura stiind cain apropiere erau fotografii ziarului Cancan, gata sa imortalizeze evenimentul. Ziaristii si fotografii au observat ca Mihai s-a ferit de sarutul respectivului individ si ca s-a sters la gura dupa incercarea aceluia de a-l saruta.
Dupa un timp, la plecarea din cafenea, in timp ce intrase in masina, Mihai Trastariu s-a pomenit cu acelasi individ care a mai facut inca o incercare de a-l saruta, nereusita de aceasta data deoarece cantaretul a parasit locul la volanul masinii sale. Cu toate ca si-a sustinut cu tarie nevinovatia in studiourile Pro-TV la o ora de varf, redactorul sef al ziarului Cancan , Adrian Artene intrand in direct a sustinut varianta individului Tarky, compromitand astfel deontologia breslei deoarece neavand informatii suficiente care sa il incrimineze pe cantaret a plecat urechea la spusele unui oarecare.
Intr-un final, respectivul i-a trimis sms lui Mihai Traistariu prin care il ruga sa il ierte ca totul a fost o facatura si case simte amenintat de cei de la ziarul Cancan pentru ca i-a tras in piept.
In numarul de astazi 29 noiembrie 2008, ziarul Cancan face dezvaluirile care il scot in afara oricarei suspiciuni pe Mihai Traistariu aratand cum au fost contactati de Tarky care le-a cerut 5oo euro pentru dezvaluiri, cum acesta si-a dat initial un alt nume - Catalin Bocancea (unde trebuiau trimisi cei 500 euro) ca mai apoi sa le mai ceara bani ca sa bina in Bucuresti sustinand ca prietenul al carui cont il trimisese avea datorii la Altex si ca nu a putut recupera banii trimisi. Numai si aceste lucruri ar fi trebuit sa trezeasca suspiciunea celor de la Cancan. Cand a cerut banii sa vina la Bucuresti unde, pana la urma si-a dat adevaratul nume, acesta a sustinut ca doreste sa devina vedeta cu orice pret iar ziaristii i-au indeplinit (cu voie sau nu) aceasta dorinta. Oricum, declaratiile lui ca este mai bun decat Mihai Trastariu si ca va merge la Eurovision i-au surprins pe multi. Rugat de Maruta sa fredoneze o melodie in direct, a fost lamentabil. Aia era voce de Eurovizion? Nu este de mirare ca nu s-a remarcat nicaieri pana acum. A fost de-adreptul penibil.

Nevoia de lectura

Parintii mei nu mi-au putut oferi o biblioteca asa ca citeam tot ce prindeam de la vecini, dar nu cine stie ce. Placerea pe care mi-o ofereau cartile a facut ca atunci cand am inceput sa lucrez sa incerc sa imi formez o biblioteca a mea si asa am ajuns ca la fiecare chenzina sa platesc carti si asta ani de zile. Cumparam tot felul de carti incepand cu cele politiste, de aventuri, de calatorii si terminand cu clasicii literaturii romane cat si universale. In acest fel am reusit ca in cativa ani sa am o biblioteca cu catev sute de titluri. Bineinteles ca de fiecare data cand cumparam o carte nujputeam sa o las din mana pana cand nu o terminam. Parca era o vraja care ma cuprindea de fiecare data. Am facut cunostinta cu regii si reginele Frantei, cu intrigile si iubirile interzise de la curtile acestora citindu-l pe Alex.Dumas, am cunoscut aristocratia burgheza franceza din scrierile lui Balzac, Mauppassant s.a., am fost alaturi de Gavroche in revolutia franceza, alaturi de Jean Valjean (ocnasul condamnat pe nedrept pentru ca furase o paine) in scrierile lui Victor Hugo. Am invatat despre istoria Parisului de la Zola (Pantecele Parisului, Nana etc.). Dar nu am fost numai in Franta acelor vremuri. Charles Dickens m-a cucerit cu scrierile lui: "Marile sperante", "David Coloperfield", "Documentele clubului Pickwik" etc. O intreaga fresca a societatii britanice mi-a fost oferita de Galsworthy in a lui "Forsyte saga".
Mi-au placut foarte mult si cartile de calatorii dintre care amintesc :Kon-tiki a lui Thor Heiderhal, Insulele Tombuctu, In imparatia soarelui Insula Pastelui si multe altele de care nu imi mai amintesc acum. Totul era fascinant, sa cunosti o alta lume pe care nu ai fi avut cum sa o intalnesti sau despre care sa afli ca exista daca nu ar fi fost acesti "aventurieri" care si-au pus viata in pericol pentru a dezlega misterele Terrei.
In aceeasi masura m-am delectat si cu cartile politiste si de aventuri. Unele romane politiste (vezi Agatha Christie) te fac sa te transpui in pielea detectivului investigator, sa cauti raspunsuri alaturi de el. Sunt carti captivante care iti pun mintea la contributie, sunt probleme de logica, de psihologie si de natura umana.
Nu in ultimul rand (era sa uit) am cunoscut viata cazacilor de pe Don in romanul lui Solohov "Pe Donul linistit", viata mujicilor de pe mosiile boierilor in romanele lui Tolstoi, Turgheniev, Cehov, iubirea distrugatoare a Anei Karenina pentru contele Vronschi si multe altele. Gogol in "Revizorul" descrie si el societatea corupta in care traia.
Multe dintre romanele despre care am scris pana acum au fost ecranizate, regizorii creind adevarate capodopere cinematografice pe care le-am vizionat cu multa placere.
In ce priveste literatura autohtona, nu imi lipsesc din biblioteca decat aparitiile scriitorilor de dupa 1990, ceilalti(Creanga, Sadoveanu, Eminescu, Agarbiceanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, L.Rebreanu. I.L.Caragiale, Al.Odobescu, Zaharia Stancu, Marin Preda, Arghezi, Slavici, Vlahuta si lista ar putea continua) ocupand un loc de cinste.
De ce am simtit nevoia sa scriu toate acestea? Pentru ca toate aceste carti mi-au imbogatit orizontul cunoasterii, m-au facut sa fiu stapana pe mine si mai puternica. Un om informat este un om puternic, cel putin asta este parerea mea.
Din pacate, nu numai la noi, ci pe plan international se citeste din ce in ce mai putin ,foarte multi dand vina pe computer, internet, etc. Imi pare rau sa o spun, dar nimic mai neadevarat. Indiferent cata informatie iti ofera internetul, este ceva rece, abstract, o carte iti este apropiata sufleteste, traiesti viata personajelor ei si asta nu mi-o poate lua nimeni.
Sper ca cei ce vor citi aceste insemnari sa le aprecieze asa cum au fost scrise si sa reflecteze la ele.

Amintiri despre Craciun

Copil fiind, datorita serviciului tatalui meu, primele doua clase primare le-am facut intr-un loc de basm (cel putin asa imi parea la acea varsta): comuna Brosteni din jud.Neamt, nu departe de Roznov. Pentru ca subiectul pe care il voi aborda este legat de sarbatorile Craciunului, acele amintiri imi staruiesc in minte si acum, dupa o viata de om. In primul rand ca pe acea vreme iernile erau ierni, cu multa zapada si ger. Decorul era feeric tinand cont ca, la tara fiind, zapada se pastra imaculata pentru multa vreme, pe atunci necirculand decat cu saniile trase de cai. Cu mult timp inainte de a veni Craiunul dl.invatator ne invata colinde si pleca cu noi, toata clasa sa colindam prin sat. Aveam fiecare cate o traista din cele tesute la razboaiele casnice in care adunam din colind, mere, nuci si covrigi. Nici vorba de bani asa cum se obisnuieste mai nou. Si ce frumos era. Ne intalneam mai multe grupuri de mici colindatori cu grupuri de colindatori adulti, imbracati in costume foarte frumoase. Unde sunt acele vremuri? Astfel de obiceiuri au disparut in mare parte datorita modernizarii si evolutiei satelor, exodului de la tara la oras. Dar in zona despre care va vorbeam aceste obiceiuri se mai pastreaza intr-o oarecare masura dand un aer specific sarbatorii Craciunului(irozii, capra, buhaiul existand inca).
Anii au trecut, au inceput greutatile inerente perioadei postbelice si, ca si cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, cand aveam aproape 10 ani, mama mea (foarte tanara in acel moment - 28 ani) a suferit o paralizie care a tinut-o departe de noi copiii timp de 4 luni si jumatate. Era exact in perioada de dinainte de Craciun si desi atat bunicii materni cat si matusile din partea mamei au incercat sa ne lumineze sarbatorile, impodobind un brad, apeland la un prieten sa faca pe Mos Craciun, nimic nu a putut sa ma faca sa ma bucur. Inima mea de copil plangea, frica de a o putea pierde pe mama ma facea sa nu imi tihneasca nimic.Dar Dumnezeu a avut alte planuri cu mama si s-a facut bine dupa o lunga perioada de recuperare. Apoi, datorita greutatilor, o lunga perioada de timp Craciunul a insemnat bucuria pregatirilor facute de bunica mea care framanta cozonacii noaptea pentru ca a doua zi sa poata fi copti din vreme. Au mai fost din cand sacrificati si niste porci pentru ca obiceiul este sa ai tot felul de preparate pregatite din carne de porc (cel mai mult imi placeau jumarile).
Trecand la perioada adulta, dupa ce m-am casatorit si am nascut un copil, un baiat, situatia materiala mi s-a imbunatatit si nu a mai existat Craciun fara impodobirea bradului, cumpararea de cadouri, pregatirea de bunatati. Desi pana in 1990 Mos Craciun se numea Mos Gerila si foarte multi nu impodobeau pomul de Craciun (asa era "linia trasata" de "sus") noi nu ne-am conformat acestor reguli si Craciunul l-am sarbatorit la timpul lui.
Cand fiul meu si-a intemeiat la randul lui o familie, a venit randul lui sa impodobeasca bradul la el acasa, iar noi bunicii, la randul nostru am impodobit bradul, am cumparat cadouri pentru nepoti si, conform traditiei de bunica acum eu sunt cea care ii asteapta cu bunatati (sarmale, piftie, toba, cozonaci)

Despre bunul simt

Citeam ieri presa pe internet si intr-unul din ziare (nu mai retin care anume) a fost postata intrebarea daca romanul mai are bun simt. Am citit si o parte din comentarii, mai mult sau mai putin avizate (din pacate multi din cei care intra pe net sunt de proasta calitate proferand tot felul de cuvinte jignitoare,, injurii etc.) Eu cred ca bunul simt inca exista, nu este ceva cu care sa te lauzi pe ecranele TV., exista in noi poate din copilarie, poate de mai tarziu. O remarca facuta de catre un cititor era aceea ca in Transilvania mult mai mult lume spune "va rog" sau "multumesc" si nu ma mira acest lucru. In acele zone oamenii au un bun simt innascut si pastrat de-alungul timpului.Sigur, veti spune, nu este mare lucru. Ba este. Ce ai de pierdut daca esti politicos cu cei din jurul tau, ajuti o persoana in varsta la nevoie chiar daca nu o cunosti, dai locul in mijloacele de transport celor care au nevoie de ele, multumesti pentru un serviciu facut de cineva. Am in apropierea locului unde locuiesc un liceu. Din pacate, asa cum se intampla in ultimii ani, foarte multi elevi chiulesc de la ore, umbla pe strazi, injura, vorbesc urat aratandu-si "muschii" atunci cand pe buna dreptate li se cere decenta, sa nu distruga bunuri care nu le apartin sau sa nu fie galagiosi. Stai si te intrebi: ce ii determina pe acesti copii sa aiba un astfel de comportament? Sunt convinsa ca multi dintre parinti nu stiu de face odrasla lor in timpul zilei. Este posibil ca prea multa libertate sa le strice acestor copii si din spirit de aventura si teribilism sa se comporte inadecvat. Desi am o varsta respectabila, in momentul in care le-am cerut unor astfel de pusti sa nu distruga locul de joaca pentru copii de langa blocul in care locuiesc, loc amenajat cu multa grija de primarie, acestia au facut gesturi obscene si mi-au vorbit urat (erau liceeni de an terminal). Ce se poate face pentru ca acesti tineri sa isi schimbe comportamentul? Desi sunt in varsta, asa cum am spus, nimic nu ma impiedica sa multumesc unei persoane care imi face un serviciu cat de mic si am observat ca acea persoana te priveste altfel. Nepoata mea care este la studii in Anglia imi povestea un episod, de altfel destul de banal. Cand a venit un meserias sa repare boilerul pt.apa calda, ea i-a facuto cafea si i-a dat ultimul ei fursec pe care il avea in acea zi. Dupa ce si-a terminat treba, meseriasul care era din Polonia, a intrebat-o pe nepoata mea de unde este si i-a spus ca a fost cu cateva zile inainte cand acasa era colega ei de camera din Finlanda si ca aceea nu i-a oferit nici macar un pahar cu apa. El a fost impresionat de gestul nepoatei mele spunand ca este o mare diferenta intre cele doua. Cand nepoata mea mi-a povestit fapta, am felicitat-o si i-am zis c asa este frumos. In viata trebuie sa lasi loc de "buna ziua" deoarece nu stii niciodata can mai intalnesti persoana respectiva. Deci, asa cum am spus la inceput, bunul simt exista in unii dintre noi, nu facem parada de el, lasam pe altii sa il constate.

DE BUNAVOIE SI NESILIT DE NIMENI..........

Probabil ca ati auzit de multe ori aceste cuvinte rostite de catre ofiterul starii civile al diferitelor primarii la o cununie civila. Si tot de atatea ori ati auzit raspunsurile clare si raspicate ale cate unui cuplu venit ca sa intemeieze o nou familie. Ce ii determinase la o asemenea hotarare? Frica de singuratate, dorinta de a avea un copil, conturile bancare, etc? In ultimii 10-15 ani au fost incheiate multe astfel de casatorii. Ma voi referi aici doar la unele din ele si anume la cele ale asa-ziselor "persoane publice" si asta pentru ca muritorii de rand nu s-au dat in spectacol prin organizarea unor nunti fastuoase ca in "1001 de nopti" coborand din elicoptere sau navigand pe lacul Snagov, asta deoarece ei nu-si puteau permite astfel de fantezii mai mult decat costisitoare. Nimic de zis, spectacolele au fost reusite, au defilat ca la o prezentare de moda invitati de seama, s-a mancat si baut ca in filmele de la Hollywood. Unele cupluri au trecut la capitolul "realizari" cate un copilas. Dar euforia nu a tinut prea mult si rand pe rand cuplurile au incetat sa mai existe din varii motive. Toate femeile acestor cupluri au avut tot ce o muritoare de rand nici nu ar fi putut visa sa aiba: vile, masini de lux, haine si bijuterii scumpe, excursii in cele mai exotice tari ale lumii. Dar, ce folos! Nu le-a fost de-ajuns. Este posibil ca independenta lor financiara sa le fi creat ideea ca le este mai bine singure, sa faca tot ce vor ele, fara a se simti controlate de sot. Dar pentru unele tinerea in frau a hormonilor a scapat de sub control. Cum altfel sa iti explici ca o femeie ca Mihaela Radulescu, casatorita si divortata de 3 ori(la ultima casatorie, culmea! si-a schimbat religia si numele trecand la cultul mozaic si botezandu-se Rebeca) se compromite afisandu-se cu mult mai tanarul Dani Oitil?Romanita Iovan, alta celebra persoana publica, dupa o serie de legaturi s-a casatorit cu un pilot doar dintr-o toana (nu era cine stie ce fat frumos si nici prea bogat). A facut un copil, a divortat si acum nu se sfieste si ea sa apara cu mai tanarul avocat cu care se vedea si cand era casatorita.Altele vezi Rita Muresan, Mihaela Tatu, coproprietara Mobexpert (imi scapa acum numele) au divortat dupa o perioada mai indelungata si se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Si Mihaela Tatu are o relatie cu o persoana mult mai tanara decat ea. Si exemplele ar putea continua. Ce se intampla cu aceste femei? Chiar nu le pasa de barfele si jignirile pe care si le-au atras prin comportamentul lor? Un copil are nevoie de doi parinti pentru a se simti bine, in familie. Ei nu au nevoie numai de stimulent material. Asta nu inteleg unele din aceste femei, dar va veni o vreme cand vor fi luate la intrebari de copii si vor trebui sa dea socoteala. Fiecare este liber sa isi aleaga stilul si modul de viata, nu vreau sa judec prea aspru pe nimeni dar parca s-a intors lumea pe dos, au disparut valorile morale. Din pacate aceste persoane sunt si prea mult mediatizate desi constituie un prost exemplu pentru tinerii care vor sa-si intemeieze o familie.

VIOLENTA, UN MOD DE VIATA

Nu imi vine sa cred ochilor. Deschid televizorul si prima stire postata este cea a unei scene violente. De unde? Din fotbalul romanesc, de pe stadionul STEAUA. Scaune rupte si aruncate, fum, petarde si un intreg arsenal care te face sa te gandesti ca asisti la o scena dintr-un film si nu la realitate. Este o scena parca trasa la indigou cu una petrecuta nu cu mult timp in urma pe stadionul DINAMO. Si acolo, asa zisii fani, au facut prapad atat in interiorul stadionului cat si pe strada. Jandarmii calare si politistii nu mai fac fata acestor huligani. Ca urmare a escaladarii unor astfel de incidente, presedintele FRF dl.Dumitru Dragomir a conceput o lege impotriva violentei pe stadioane pe care dorea sa o supuna spre aprobare Parlamentului, lege care prevedea pedepse destul de aspre pentru delincventi. Nu stiu sigur daca s-a votat asa ceva dar se pare ca nimic nu poate opri astfel de manifestari. Cluburile primesc amenzi usturatoare pentru faptul ca nu au luat masuri sa nu se mai intre cu bannere, fumigene si alt arsenal, cei prinsi primesc interdictia de a mai intra pe stadioane o anumita perioada de timp. Degeaba!Cine si ce ii incita pe acesti indivizi (pentru ca nu se pot numi "fani")? Se pare ca exista un asa fenomen de "turma" sau "haita". Exista un conducator cred eu' platit, pentru a distruge atat fizic cat si moral imaginea asupra unui sport care atrage milioane de spectatori si telespectatori. Un "fan" isi iubeste idolul si nu vrea sa il distruga in niciun fel. La noi acest lucru nu se observa. Instinctele primare sunt mai putern ice si asistam la scene de o violenta iesita din comun. Sunt cumva acesti "fani"bauti sau drogati cand vin la meciuri? Sunt curioasa sa stiu cati dintre ei au studii medii sau superioare, lucreaza undeva? Cred ca o metoda buna (nu cunosc reglementarile FRF in aceasta privinta) ar fi ca in momentul declansarii unor astfel de incidente sa se opreasca meciul, huliganii sa fie scosi afara din stadioane si preluati de fortele de ordine care ar trebui sa actionexe cu mai mult curaj, apoi sa se reia meciul de unde a fost intrerupt. Este o sugestie. Nu se poate sa nu se gaseasca o metoda pentru a opri astfel de actiuni nesociale. Vazand ca nu se iau masuri foarte drastice acesti indivizi vor continua sa-si manifeste violenta in continuare.

Insfarsit blog!

Insfarsit mi-am creat un blog. Pare neverosimil daca tin cont ca pana acum aproximativ cateva luni nu stiam sa navighez pe internet, mai bine zis nu am avut acces si asta datorita nepoatei mele care nu se desprindea de calculator. Odata cu plecarea ei la studii am reusit sa dezleg cat de cat tainele acestui instrument atat de modern si atat de plin de surprize. Acum citesc presa, urmaresc cursul valutar, modificarile care intervin in evolutia vremii, navighez prin deliciile culinare, scriu mail-uri si, mai nou, am blogul meu. Daca pana acum intram pe blogul nepoatei mele pentru a-i citi insemnarile (foarte interesante unele din ele), acum imi va citi, probabil, ea, blogul meu.Am simtit nevoia unui jurnal in care sa-mi pot exprima din cand in cand anumite ganduri care ma apasa si asta pentru ca am ramas singura dupa 48 de ani de convietuire cu sotul meu care a decedat anul trecut in urma unei boli nemiloase.