TEROAREA ALBA

Ma uit de cateva zile la televizor, pe diferite canale de stiri si ma indigneaza felul in care unii prezentatori si reporteri prezinta lucrurile. Sa ma explic. Este iarna, nu este prima iarna in care ninge viscolit, nu este prima iarna in care se inchid drumurile, in care oamenii raman inzapeziti (in mare parte din cauza lor deoarece au ignorat toate avertizarile meteo si ale politiei) si atunci de ce atata spaime si spuse apocaliptice bune de speriat?Nu mai departe decat acum doi ani s-a intamplat la fel. Au fost si atunci judete intregi sub nameti, oameni blocati in case, drumuri inchise. Ca si acum, s-au luat masuri pentru ajutorarea celor neputinciosi (din pacate la sate populatia este din ce in ce mai batrana, marea majoritate a locuintelor sunt foarte vechi si sunt construite din materiale nerezistente la intemperii).Imi amintesc, adolescenta fiind, iarna anilor 1953-1954 care a ramas o iarna de referinta. Eram in liceu si vacanta scolara se dadea la 30 decembrie cand era ziua republicii.In timpul vacantei scolare a inceput sa ninga abundent, viscolit si toata tara a fost paralizata. In curtea noastra zapada era cat casa si imi amintesc cum nu s-a putut iesi decat sapand un tunel care fata de inaltimea mea, cred ca avea cca.2-3 m.inaltime. Acest fenomen neobisnuit a facut ca vacanta sa dureze mai mult de o luna de zile deoarece nu se putea circula. Pentru o paine, unul din fratii mei mai mici mergea pe jos kilometri intregi pana la fabrica de paine.Nu spun ca a fost deloc usor, dar acelea erau conditiile si trebuia sa luptam pentru a supravietui.Din pacate, acum, dupa 60 de ani de la acea iarna cumplita, se pare ca nu suntem mai departe ca societate de acele vremuri. In acele vremuri era totusi obiceiul ca la tara oamenii sa isi faca paine in casa, sa aiba malai pentru mamaliga etc. Acum, toti asteapta sa vina painea la magazinul din sat. Nu spun ca nu este un lucru bun ca am evoluat, dar aceasta evolutie a dus la pierderea unor obiceiuri deloc proaste, acelea de a fi pregatit pentru venirea iernii si a nu astepta de la altul sa te ajute. Trebuie sa te ajuti singur (bineinteles in masura posibilitatilor, nu sunt absurda) sa fii mai implicat tinand cont ca este vorba despre viata si supravietuirea ta.Un lucru care se constata de fiecare data cand trecem prin astfel de momente este lipsa unor utilaje performante (ca in alte tari), a unei coordonari unice in cazuri de dezastre naturale,indiferenta oamenilor la tot ce se intampla in jurul lor. Se consuma multi nervi, multi bani (cateodata inutil) si, in ultima instanta se apeleaza tot la armata asa cum s-a facut intotdeauna, numai ca daca acum 50-60 de ani armata avea cateva sute de mii de oameni, dupa anul 2000 aceasta s-a decimat iar efectivele nu mai fac fata solicitarilor ca in trecut. Se mai constata si faptul ca lumea s-a obisnuit sa se vaiete (pare un sport national) pentru orice nu se rezolva usor si de la sine.Din pacate, imi pare rau sa o spun, poporul nostru nu a evoluat suficient iar framantarile si luptele politice nu fac decat sa mentina o stare de haos(mai mult sau mai putin controlat de catre unii sau de catre altii). Trebuie sa fim mai prezenti la tot ce se intampla cu noi si cu semenii nostri, sa lasam indiferenta la o parte si sa ajutam pe cat putem.