DE CE NU MA MIR?

Cand acum aproape doi ani, Ioana Basescu ("chipurile") a infiintat  fundatia "Miscarea populara" bineinteles la indemnurile tatalui sau, s-a stiut ca aceasta era prima miscare pentru infiintarea unui partid care sa functioneze sub coordonarea lui Traian Basescu la sfarsitul mandatului prezidential. Si nu ne-am inselat deloc. Dupa un timp a aparut ideea infiintarii unui partid cu aceeasi denumire, au inceput sa apara tot felul de nume, unele noi, care sa lupte pentru asa-zisa "dreapta", care sa fie opozanta actualei puteri a USL. Dupa ce Basescu (intr-un mod teatral si penibil) si-a luat adio de la PDL - partidul al carui conducator a fost pentru o lunga perioada de timp si care nu a mai raspuns comenzilor lui, Elena Udrea a anuntat ca va ramane in continuare in PDL ca simplu membru, deoarece sub conducerea lui Blaga nu prea isi mai gasea locul. A ramas ca un ghimpe in mijlocul lor pentru ca nu voia sa fie neafiliata pana la infiintarea noului partid "Miscarea populara". Si iata ca minunea s-a produs. Cu doua zile inainte de a fi data afara din PDL pentru declaratiile permanente impotriva PDL si pentru sprijinirea fatisa a miscarii populare, Elena Udrea a anuntat ca se retrage din PDL si s-a inscris in noul partid infiintat cu o zi inainte. Era atat de evident ca nu va putea sa stea departe de mentorul ei (dupa unele voci chiar mai mult decat mentor) incat nu i-a trebuit decat o zi pentru a actiona. Toate declaratiile ei de-alungul timpului au aratat ca este dominata de tot felul de sentimente fata de Traian Basescu care, la randul lui a sustinut-o permanent si a declarat ca este un om politic pregatit de el si cu perspective de avansare pe linie politica. Se pare ca va urma un congres in care se va alege conducerea noului partid si gurile rele spun ca Elena Udrea are mari sanse (nu-i asa?) sa fie presedinta acestui nou partid. Ma intreb cum vor suporta orgoliile barbatilor deja afiliati in aceasta miscare la o astfel de alegere? Asa cum era de asteptat, noul partid va fi alaturi de EBA (fiica cea mica, europarlamentar) si o va propune pe lista pentru europarlamentare, ocupand in acest fel un loc al altcuiva care poate il merita mai mult. Dar "interesul poarta fesul", cum se spune. La ce sa te astepti atunci cand tatal este un presedinte jucator si toti ceilalti stau la mana lui, neavand coloana vertebrala desi sunt foaarte convinsa ca unora nu le convine situatia dar nu au incotro.

TEROAREA ALBA

Ma uit de cateva zile la televizor, pe diferite canale de stiri si ma indigneaza felul in care unii prezentatori si reporteri prezinta lucrurile. Sa ma explic. Este iarna, nu este prima iarna in care ninge viscolit, nu este prima iarna in care se inchid drumurile, in care oamenii raman inzapeziti (in mare parte din cauza lor deoarece au ignorat toate avertizarile meteo si ale politiei) si atunci de ce atata spaime si spuse apocaliptice bune de speriat?Nu mai departe decat acum doi ani s-a intamplat la fel. Au fost si atunci judete intregi sub nameti, oameni blocati in case, drumuri inchise. Ca si acum, s-au luat masuri pentru ajutorarea celor neputinciosi (din pacate la sate populatia este din ce in ce mai batrana, marea majoritate a locuintelor sunt foarte vechi si sunt construite din materiale nerezistente la intemperii).Imi amintesc, adolescenta fiind, iarna anilor 1953-1954 care a ramas o iarna de referinta. Eram in liceu si vacanta scolara se dadea la 30 decembrie cand era ziua republicii.In timpul vacantei scolare a inceput sa ninga abundent, viscolit si toata tara a fost paralizata. In curtea noastra zapada era cat casa si imi amintesc cum nu s-a putut iesi decat sapand un tunel care fata de inaltimea mea, cred ca avea cca.2-3 m.inaltime. Acest fenomen neobisnuit a facut ca vacanta sa dureze mai mult de o luna de zile deoarece nu se putea circula. Pentru o paine, unul din fratii mei mai mici mergea pe jos kilometri intregi pana la fabrica de paine.Nu spun ca a fost deloc usor, dar acelea erau conditiile si trebuia sa luptam pentru a supravietui.Din pacate, acum, dupa 60 de ani de la acea iarna cumplita, se pare ca nu suntem mai departe ca societate de acele vremuri. In acele vremuri era totusi obiceiul ca la tara oamenii sa isi faca paine in casa, sa aiba malai pentru mamaliga etc. Acum, toti asteapta sa vina painea la magazinul din sat. Nu spun ca nu este un lucru bun ca am evoluat, dar aceasta evolutie a dus la pierderea unor obiceiuri deloc proaste, acelea de a fi pregatit pentru venirea iernii si a nu astepta de la altul sa te ajute. Trebuie sa te ajuti singur (bineinteles in masura posibilitatilor, nu sunt absurda) sa fii mai implicat tinand cont ca este vorba despre viata si supravietuirea ta.Un lucru care se constata de fiecare data cand trecem prin astfel de momente este lipsa unor utilaje performante (ca in alte tari), a unei coordonari unice in cazuri de dezastre naturale,indiferenta oamenilor la tot ce se intampla in jurul lor. Se consuma multi nervi, multi bani (cateodata inutil) si, in ultima instanta se apeleaza tot la armata asa cum s-a facut intotdeauna, numai ca daca acum 50-60 de ani armata avea cateva sute de mii de oameni, dupa anul 2000 aceasta s-a decimat iar efectivele nu mai fac fata solicitarilor ca in trecut. Se mai constata si faptul ca lumea s-a obisnuit sa se vaiete (pare un sport national) pentru orice nu se rezolva usor si de la sine.Din pacate, imi pare rau sa o spun, poporul nostru nu a evoluat suficient iar framantarile si luptele politice nu fac decat sa mentina o stare de haos(mai mult sau mai putin controlat de catre unii sau de catre altii). Trebuie sa fim mai prezenti la tot ce se intampla cu noi si cu semenii nostri, sa lasam indiferenta la o parte si sa ajutam pe cat putem.