CONSTANTA - LITORAL

Am fost de curand la Constanta deoarece imi era dor. Cand vorbesc despre Constanta ma duc in urma cu peste 50 de ani, in vremea tineretii mele. Primele amintiri despre acest oras le am din primul an de casatorie cand, calare pe motocicleta sotului meu am plecat intr-o aventura pe litoralul Marii Negre. A fost o adevarata aventura, pe care nu am uitat-o niciodata si asta din simplul motiv ca am facut trei pene de cauciuc in aceasta calatorie. Prima a fost in comuna Dorobantu si a durat destul de mult, fapt ce a facut sa ajungem in Constanta, in fata cazinoului abia seara, in jurul orei 21. In acel loc am facut o a doua pana, asa ca am ajuns in Mamaia foarte tarziu si ne-am cazat intr-una din incaperile care se aflau in vechiul cazinou. Erau niste incaperi cu 2 paturi si atat. Baia si WC-ul erau afara, dar pentru cat am fost de obositi a fost suficient ca am avut unde pune capul jos.Pe atunci in Mamaia erau cateva vile vechi, cateva hoteluri (foarte putine) si atata. Nu exista viata de noapte, nu exisau locuri de distractie. A treia pana am facut-o la iesirea din Constanta spre Eforie. Sigur, asta se intampla in anul 1959. De atunci, lucrurile au evoluat foarte mult iar pana in 1990, atat Mamaia cat si Constanta, dar si restul statiunilor de pe litoral au fost pline de oameni, familii cu copii, turisti din tarile socialiste pentru care se facea rabat la costuri pentru a-i atrage. Am locuit la gazde in Constanta, ultima gazda, familia Radulescu erau niste oameni foarte primitori, aveau doi copii si duceau o viata foarte monotona. Acolo am stat de cel putin trei ori, sotul meu facand curse de la Aeroportul M.Kogalniceanu si fiind mai comod sa ne viziteze acolo unde stateam cate o luna in fiecare vara. Am amintiri foarte placute din acea perioada dar transportul zilnic cu troleibuzul spre si dinspre Mamaia era foarte obositor asa ca la un moment dat cand Calin s-a mai marit, am renuntat la gazde si ne-am cazat la diverse hoteluri din statiunea Mamaia.Am mai fost si in Mangalia si in Eforie Nord. Fiind cu bilete precumparate, aveam asigurate toate mesele unei zile.De la Eforie am niste amintiri deosebite. Eram arondati la un restaurant in apropierea vilei in care eram cazati si - lucru pe care nu l-am mai intalnit niciodata - fetele care serveau la mese schimbau trei uniforme pe zi, fiecare de alta culoare si aveau asortate sorturi apretate la fiecare halat. Tot din perioada de pana in 1990 imi amintesc cum marea majoritate a turistilor veniti pe cont propriu serveau masa la Autoservire (cum se spune acum "la impinge tava"), mancarea era foarte buna si diversa, te puteai satura fara probleme chiar daca trebuia uneori sa astepti mai mult pana iti venea randul. Dar era un farmec aparte sa vezi lumea obosita dupa o dimineata pe plaja cum se asaza cuminte si asteapta sa manance ceva. Acel ceva era pentru buzunarul tuturor. Daca nu voiaia sa mananci la autoservire, existau tot felul de alte locuri unde te puteai satura. In piateta din fata statuii lui Ovidiu era o covrigarie care servea si braga si iaurt de oaie in castroane mari (iaurt bun si adevarat). Acolo era permanent coada la covrigi si nu rezistai tentatiei. Mai erau placintariile unde, pe langa merdenele si vestita placinta dobrogeana, se gaseau si produse specific turcesti ca baclavale, sarailii, etc. In ceea ce priveste capitolul de suveniruri, stradutele care duceau spre port erau pline de mici magazinase cu tot felul de produse cu specific local (margele din scoici, vaporase s.a.) Nu puteai sa nu te opresti macar sa privesti la varietatea produselor, chiar daca nu voiai sa cumperi. Totul avea un farmec aparte. Asa cum am spus, am fost de multe ori pe litoral deoarece verile sotul meu lucra de la aeroport iar in alte parti (de ex.munte) nu aveam cand sa mergem.

Dupa an ul 1990 am mai fost de cateva ori la Mamaia cu nepotii (in special cu Andreea), am locuit la hoteluri bune, am avut asigurate o parte din mese, iar pentru restul plateam destul de mult dar deja multi din cei care inainte de 1990 veneau cu copiii nu isi mai permiteau costurile unei vacante in special in Mamaia.Din pacate, dupa 1990 s-a  ridicat o clasa de imbogatiti peste noapte din afaceri destul de dubioase iar Mamaia a devenit neaccesibila marii majoritati a populatiei. S-au construit (ceea ce este foarte bine) hoteluri multe la standarde ridicate, baruri fara numar si multe atractii dar - asa cum am spus - doar pentru "cei alesi". Au aparut copiii "de bani gata" la volanul unor bolizi de lux, imbracati dupa cataloagele de moda, iar omul simplu nu a mai putut accesa un loc unde inainte era pentru toata lumea. Este bine ca Mamaia a devenit o statiune de lux, extravaganta, poate aduce castiguri Primariei Constanta, dar este foarte vadita lipsa celor multi, a familistilor cu copii care inainte de 1990 veneau prin sindicate sau isi adunau bani timp de un an pentru a veni pe litoral. Lipseste acea forfota diurna.

Asa cum am mai spus, am nostalgia anilor in care in orasul Constanta, indiferent de ora, strazile erau pline. Acum, mergand de-alungul bdului.Tomis in cautarea unei adrese, am constatat disparitia micilor magazine, multe cladiri erau parasite si dorind sa vedem daca mai gasim placintaria unde o stiam am fost dezamagiti sa aflam ca nu mai exista. Orasul parea parasit. Este adevarat ca era sambata dimineata, era o zi de plaja superba, dar si altadata era la fel iar strazile forfoteau.

Ce mi-a placut in noul aspect al orasului au fost terasele aparute pe trotuare, cochete si diverse, in parcul din bdul.Tomis in fata teatrului au aparut vreo 5-6 cafenele-pizzerii, unde am si savurat de altfel niste cafele foarte gustoase. Eu inteleg ca totul a evoluat, este foarte bine, dar in acelasi timp a disparut farmecul orasului de odinioara, farmecul portului Tomis cu tot ce insemna asta.

COINCIDENTE?

Coincidenta sau destin?

In iarna anului 1962 m-am mutat in apropierea Pietii Domenii, pe bdul.1 Mai (fost Filantropia, actualmente Ion Mihalache). In spatele blocului a fost construita o scoala odata cu blocul. A fost locul de joaca al lui Calin pentru multi ani. Pe atunci curtea scolii era mai mare, apoi s-a mai luat o parte din ea prin construirea Aleei lt.av.Gh.Stalpeanu care inconjoara scoala. In anul 1967, la implinirea varstei, Calin a intrat in clasa a I-a la aceasta scoala care atunci se numea Scoala generala nr.172 si Liceul nr.32. A. A mers doar 6 clase, apoi l-am mutat deoarece profesoara de matematica - care era si diriginta clasei - nu era cadru didactic, ci economista, iar copiii nu prea aveau ce sa invete de la ea, notele erau date artificial.A mers clasele VII si VIII la Sc.gen.Vasile Alexandri situata in curtea Catedralei Sf.Iosif, in apropierea Liceului Sf.Sava unde, in final a facut liceul. Timpul a trecut, Calin s-a casatorit si a devenit parintele unei fetite - Andreea, dar, din pacate cand aceasta avea numai 4 ani a intervenit un divort iar Calin si-a luat bunul lui cel mai de pret - pe Andreea si a adus-o la noi acasa. Din anul 1993 Andreea a fost fetita mea si a sotului meu, cei doi parinti biologici refacandu-si fiecare viata si dand nastere si altor urmasi. Datorita faptului ca stam langa scoala (aleea Stalpeanu care inconjoara curtea scolii). cum era si firesc Andreea a fost inscrisa la scoala de langa casa - acum Liceul Nicolae Iorga. A absolvit cele 8 clase cu brio si a urmat liceul Ion Neculce, apoi facultatea in Marea Britanie.Dupa 10 ani de cand Andreea a terminat liceul Nicolae Iorga, Ruxandra (cea de a doua fata a lui Calin din cea de-a doua casatorie, a fost repartizata la terminarea clasei a VIII-a la liceul Nicolae Iorga. Desi prin legea firii, in urma primei casatorii, Calin s-a mutat din cartier si Andreea ar fi trebuit sa fie la alta scoala, ca urmare a divortului, ea a venit in aceleasi locuri ca tatal sau. Familia lui Calin locuieste intr-un cartier destul de departe de liceul N.Iorga, dar - coincidenta sau soarta - au facut ca Ruxandra sa mearga la aceeasi scoala unde au invatat si tatal si sora ei mai mare.Eu locuiesc de 51 de ani in cartier (11 ani in blocul de pe bulevardul 1 Mai cand scoala imi era in spatele blocului iar de 40 de ani locuiesc pe Aleea Stalpeanu care este in spatele scolii. Suntem cumva oameni ai acestor locuri.

MULTUMIRI

In cele ce urmeaza vreau sa aduc multumiri Celui de Sus pentru mai multe motive. In primul rand vreau sa Ii multumesc pentru faptul ca inca sunt sanatoasa (chiar daca sunt ajutata de niste hapuri - dar cine la varsta mea nu este?), ca ma pot bucura in fiecare dimineata cand deschid fereastra de aerul ozonat din fata blocului in care locuiesc  datorat copacilor plantati aici, ma bucur de ciripitul pasarelelor care din zori si pana noaptea ma incanta cu trilurile lor, ca imi pot bea cafeaua linistita dimineata.Am foarte multe lucruri pentru care aduc multumiri.Ma bucur ca am o pensie care ma ajuta sa ma intretin onorabil fara sa fie nevoie sa apelez la nimeni, banii ma ajuta sa imi rezolv toate problemele cu care ma confrunt (facturi, medicamente, asigurari, etc.)Ma bucur foarte mult si Ii multumesc Celui de Sus pentru familia mea (fiu,nora, nepoti), ma bucur pentru reusitele lor, ma bucur de prezenta lor la masa mea si asta nu numai de sarbatori ci de cate ori vrem. Sunt o persoana fericita, optimista, nu invidiez si nu am invidiat pe nimeni pentru ce are (mie mi-a fost si imi este de ajuns ce am). Daca sunt sanatoasa este mai mult decat suficient.Stiu ca viata este prea scurta si ca nu voi putea participa la multe evenimente din viata nepotilor mei dar asa a fost de cand lumea. Sper ca ei sa isi aduca aminte cu drag de "buni" si de tot ce facea ea pentru ei. Nu cred ca cer prea mult. Sa fim sanatosi cu totii!