A mai trecut inca un an si totul pare neschimbat. A fost Craciunul cu bucatele lui imbelsugate la care am participat 'din greu', a fost si noaptea sfarsitului de an. Cu ce m-am ales?
Sa o luam pe indelete: la invitatia norei mele care lucreaza si locuieste la Sofia (Bulgaria, pentru cei care nu stiu) am facut Craciunul in locuinta pe care a inchiriat-o de curand. O vila cu multe camere, confortabila, situata intr-o zona mai linistita. Ce a determinat aceasta invitatie? Faptul ca vila avea un chemineu unde am facut focul cu lemne si am stat pe canapele privind cum ardeau si trozneau lemnele, inchipuindu-ne ca eram la ei acasa in Romania. Bineinteles ca totul a fost frumos dar utopic deoarece nu vor avea niciodata banii necesari pentru a-si oferi o astfel de casa.Am sarbatorit romaneste cu piftie, toba, carnati, sarmale si cozonaci de toate felurile pe care le-am dus din Romania. Au impodobit bradul iar nepotii mei mai mici (de 13 si 10 ani) au sustinut un mic concert de colinde invatate de ei la chitara si fluier de pe internet. Au fost foarte draguti, au tiparit programul serbarii si s-au costumat. A fost o adevarata incantare vazand efortul pe care l-au depus in reusita acestui 'spectacol'. Dupa 4 zile ne-am intors cu totii acasa in Romania, copiii fiind in vacanta de iarna.
Noaptea Anului Nou am petrecut-o pentru a doua oara singura dupa ce sotul meu s-a dus intr-o alta lume, unde rand pe rand ne ducem cu totii. La ora12 cand in jur se auzeau bubuind artificiile, mi-am dorit sa fiu sanatoasa si sa ma bucur de cei dragi cati mai multi ani, dar am plans. Nu m-am putut abtine sa nu-mi amintesc cum erau alti ani. Asta este viata. Ca traditie deja, in prima zi a anului ne adunam cu toti la masa de pranz la o ciorba de potroace, salata de boeuf, fripturi si bineinteles dulciuri (de aceasta data am facut 'tiramisu'). Nepoata mea cea mare a fost in vacanta numai 9 zile, ea facand Revelionul in Marea Britanie unde este studenta. Va reveni in vacanta de primavara peste 3 luni dar imi este foarte greu fara ea deoarece am crescut-o de mica si o simt ca pe copilul meu. Din pacate asta este viata: copiii cresc si isi iau zborul fiecare spre alte zari, nimic nu poate opri acest curs ireversibil. Ne bucuram ca sunt sanatosi, ca au rezultate bune la invatatura si ne bucuram cand ne revedem.
Imi doresc ca acest an sa aiba grija de copiii mei: fiul, nora si nepotii, sa le mearga bine, sa treaca peste aceasta criza care afecteaza mii de familii si sa se poata descurca fara prea mari probleme.Mie, asa cum am mai spus, imi doresc multa sanatate, sa pot sa ii ajut cand au nevoie de mine. Dumnezeu sa fie cu noi toti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu