REVENIRE

Dupa o pauza destul de lunga am revenit pentru a-mi exprima incantarea si bucuria unei scurte vizite la Paris.Cum s-a intamplat acest lucru? Cu ocazia aniversarii zilei mele de nastere, la 12 martie a.c.cand am implinit 7o de ani, fiul meu mi-a facut cadou o mini-vacanta la Paris. Aceasta s-a desfasurat intre 20-24 mai a.c. si a fost ceva de vis.Sincera sa fiu, initial am vrut sa refuz aceasta calatorie datorita faptului ca am o teama foarte mare de calatoria cu avionul. Desi sotul meu a zburat 30 de ani si am mai facut o calatorie lunga cu avionul acum 28 de ani, teama de zbor nu mi-a disparut, din contra. In fine, a venit ziua plecarii, emotiile m-au coplesit si cred ca mi-a crescut tensiunea deoarece nu m-am simtit foarte bine aproape toata ziua desi zborul a decurs in conditii foarte bune, vremea a fost excelenta. Am ajuns devreme la Paris, in jurul orei 10,30-11 eram deja la hotel unde ne-am si cazat si unde ne-am intalnit cu nepoata mea Andreea care venise cu o seara inainte la Paris fiind cazata la o alta nepoata si fina a mea, Monica, stabilita de 11 ani la Paris. Din acel moment am inceput peregrinarile. Am uitat sa spun ca de la aeroport ne-am cumparat niste bilete electronice pentru transportul in comun (metrou, tren subteran sau autobuz) lucru extraordinar de eficient mai ales ca puteam sa ne ducem unde aveam nevoie fara probleme. Am mers atat de mult, coborand si urcand scarile de metrou, facand corespondente cu alte metrouri, incat dupa amiaza nu mai imi simteam picioarele de oboseala. Dar a meritat totul. Am fost pe Champs-Elisee de doua ori dupa ce am venit cu metroul pana la Arcul de triumf in Place d'etoile. Tot acolo am si mancat in prima zi la un bistrou. Am fost surprinsa sa constat ca Parisul este un imens bistrou. Unde te intorci, unde te afli se mananca pe tot parcursul zilei. Pe Champs-Elisee mirosea numai a mancare de toate felurile. Am vizitat biserica Sacre-Coeur unde am avut n oroc sa urcam cu telefericul tot pe baza cartelei electronice de transport. Am mai urcat si putin pe jos deoarece biserica este situata foarte sus fata de oras. O panorama superba se deschide in fata ochilor de la poalele bisericii. Am intrat inauntru si ca peste tot unde am intrat in cele mai cunoscute monumente am fost uimita de maretia si soliditatea constructiilor facute cu multe sute de ani in urma.Ce fel de arhitecti au putut concepe si ce constructori si cu ce mijloace au ridicat astfel de splendori?Dupa ce am iesit din biserica am urcat putin in Montmartre (in spatele bisericii) unde ne-am oprit putin pentru a ne odihni la o terasa unde am servit cate un ceai, o cafea sau o bere.Era atat liniste si atat de frumos ca nu mai aveam cuvinte.
Am vizitat mormantul lui Napoleon situat in Domul invalizilor. Intr-o rotonda era amplasat un fel de cosciug imens dintr-un lemn maro inchis, cupola domului era acoperita, presupun, cu foita din aur deoarece stralucea foarte puternic in soarele care ne dogorea pur si simplu. Am uitat sa spun ca, desi se anuntasera niste ploi, am avut parte de o vreme nefiresc de calda pentru acea perioada la Paris. Am stat la morman tul lui Napoleon cca.20 minute, timp in care Andreea a vizitat un muzeu cu scene si documente din cele doua razboaie mondiale si alte artefacte si am inghetat de frig. Nu stiu ce sistem de climatizare era dar persoanele care supravegheau erau imbracate in geci groase pentru a rezista. Am fost la Luvru unde a intrat numai Andreea si Calin (fiul meu) deoarece eu fusesem in 1981 impreuna cu sotul meu.Doamne, cata lume! Un furnicar la fel ca peste tot.La fel era si la turnul Eiffel unde nu te puteai apropia de cat popor era acolo. Am vizitat Notre-Dame-ul construit in urma cu 900 de ani. Ce grandoare, vitralii superbe, coloane infinite care duceau spre inaltul manastirii. Cum a rezistat asa ceva de-a lungul timpului? Am ajuns si in Piata Bastiliei unde nu ramasese nimic din fosta inchisoare decat un monument care sa aminteasca locul unde s-a scris o noua istorie a Frantei. Am ajuns si in Piata Vosgi unde, intr-una din cladirile care incadreaza pe 4 laturi piata, a locuit si a scris marele Victor Hugo. In fine, am fost si intr-o gradina botanica, in zona magazinelor La Fayette si Printemps unde nu te puteai apropia de parca toata populatia Parisului facea cumparaturi. Intr-unul din corpurile La Fayette la parter era deschis un magazin cu produse marocane. Totul era f.scump. Intr-una din zile am mers in cartierul La Defense, o zona exclusiva de zgarie nori pentru birouri, hoteluri si un mare mall. In acel mall nepoata mea a reusit sa-si faca niste cumparaturi. Am trait si un moment se suspans atunci cand intr-o dimineata ne-am hotarat sa luam RER un tren subteran care ne ducea aproape de Luvru. Cu o statie inainte de acobori s-a urcat un grup mai mare de turisti dar si niste tineri negri. In acel tren locurile sunt de cate doua persoane fata in fata. In fata mea, lateral, s-a asezat un turist foarte voinic. Unul din negri i-a facut semna ca vrea sa stea langa el. Avea in mana o punga goala pe care o tot foia. Am sesizat ca o tot plimba pe langabuzunarul omului dar nu putea actiona acolo, apoi a dus-o in sus spre un rucsac pe care acesta il avea in spate. mi-am dat seama de intentii are si m-am sculat ducandu-ma catre fiul meu si atragandu-i atentia ca tipul este un hot de buzunare. Cand sa coboram, tipul negru s-a ridicat si a facut niste semne spre noi pentru faptul ca am inteles ce intentii avea.Unul dintre ei a incercat si la fiul meu dar el era pus in garda. Am coborat si nu facusem decat cativa pasi can am auzit o rumoare. Intorcandu-ma un turist il tragea din tren pe unul din negri acuzandu-l ca i-a furat portofelul. A avut loc o altercatie dar trenul s-a pus in miscare si turistul a ramas jos.L-am intalnit in fata turnului Eiffel plangandu-se unor jandarmi gasiti in zona.
Deoarece pe 25 mai nepoata mea implinea 20 de ani am vrut sa sarbatorim evenimentul si am rezervat o excursie de 2 ore pe un vas-restaurant pentru sambata 23 mai a.c.La excursie am invitat-o si pe fina mea impreuna cu prietenul ei. A fost ceva superb, vaporul era plin si la sfarsit cca.10 torturi cu lumanari si artificii au fost aduse la mesele unde erau sarbatoriti inclusiv la noi. Andreea a fost foarte impresionata, la fel ca si gazdele ei care isi doreau de mult sa faca asa ceva dar nu reusisera. Drept urmare, ei s-au simtit obligati sa ne invite la ei in ultima noastra zi de sedere la Paris pentru a ne delecta cu diferitele feluri debranzeturi frantuzesti stropite cu vin negru. De la ei am luat un taxi pana la hotel unde ne lasasem bagajele si am plecat la aeroport. Fiecare din noi a ajuns cu bine acasa. Eu, sincera sa fiu, nu credeam ca voi reveni la Paris dupa 28 de ani si ca ma voi bucura de tot ce mi-a fost oferit. Pentru toate acestea ii multumesc fiului meu pentru cadoul pe care mi l-a facut. Am uitat sa vorbesc si despre ce am mancat prin diferite bistrouri. Oricum, m-am regalat cu somon si foie-gras.Totul a fost la superlativ.

Ce sa mai crezi?

In noiembrie 2007, dorind sa schimb furnizorul de televiziune, am intrat pe internet si am studiat diferitele oferte alegandu-mi in cele din urma oferta unui program complet care mi s-a parut atractiv apartinand firmei RDS-RCS. Toate bune si frumoase. Am luat legatura cu firma telefonic prin operatorii care se ocupau de aceasta problema si timp de o luna de zile am sunat de cateva ori pe saptamana revenind cu rugamintea de a mi se da un raspuns in legatura cu solicitarea mea deoarece firma parea interesata de noi clienti. Intre timp la inceputul lunii decembrie, conform contractului incheiat cu firma UPC, inainte cu o luna am anuntat in scris ca renunt la serviciile lor de televiziune prin cablu deoarece de cate ori am sunat cand se intrerupea transmiterea programelor (destul de des in acea perioada) nu ni se facea legatura cu nimeni pentru a putea anunta defectiunea, vorbind umai cu robotii lucru care mi s-a parut nu numai neprofesionist ci lipsit de cel mai elementar bun simt fata de persoanele din a caror plata de servicii firma putea sa existe.In disperare de cauza, dupa anuntarea incetarii contractului cu UPC,in toata luna decembrie am insistat pe langa operatorii de la RDS-RCS cerandu-le sa ma puna in contact cu persoanele abilitate sa inchjeie un contract cu mine, lucru care nu a fost posibil, de fiecare data operatorii dand tot felul de justificari si scuze faptului ca nu pot incheia un contract cu ei. In cele din urma la 27 decembrie am apelat la Romtelecom pentru un serviciu DOLCE prin satelit. Initial mi s-a dat un termen de o luna de zile, dar a fost o iarna cu multa zapada si am inteles ca nu se puteau monta antenele pe o astfel de vreme si am sperat ca odata cu imbunatatire vremii care s-a facut destul de repede voi beneficia de serviciile solicitate.Din pacate, nici cu aceasta firma lucrurile nu au mers cum trebuie, am fost amanata permanent si, ca peste tot, vorbeam numai cu operatorii care raspundeau invariabil ca sa mai astept ca se va rezolva. Dar, cata rabdare mai poate avea cineva care a trecut prin ce am trecut eu? M-am hotarat sa scriu la Oficiul pentru apararea drepturilor consumatorului unde am trimis un fax. Dupa o luna de zile, atunci cand sesizarea mea a ajuns la Romtelecom, totul s-a rezolvat (dar dupa aprozimativ 3 luni de amanari si tergiversari) foarte repede. Intr-o jumatate de ora a venit o firma care mi-a instalat aparatura si de atunci sunt clienta Romtelecom DOLCE fara probleme.
Acum cateva zile, fiind in 23-24 martie 2009, primesc un telefon de la firma RDS-RCS iar operatoarea ma intreaba de nume (confirm numele) amintindu-mi ca in anul 2007 am facut o cerere la ei pentru un program de televiziune si sa ii spun daca mai doresc acel program. Noroc ca stateam jos atat de mare a fost surpriza auzind asa ceva. Cum de m-au mai gasit si de ce acum, in ce memorie de date am fost de nu m-au gasit mai devreme. Ce ziceti de asa o intamplare. In ce categorie sa o inregistrezi: lipsa de profesionalism, nevoia acuta de noi clienti (dar de ce abia acum?) sau pur si simplu o bataie de joc la adresa noastra a cetatenilor care ii intretinem prin contractele noastre si care nu suntem aparati impotriva unor astfel de atitudini.

Samanta de scandal!

Am citit ca Marius Tuca, directorul 'Jurnalului national' a depus cerere la OSIM pentru a inregistra pe numele sau brandul 'Biblioteca pentru toti'. brand revendicat (pe buna dreptate as spune eu) de catre Ministerul Culturii si Cultelor si, implicit, de catre Editura MINERVA care publica aceasta colectie de foarte multi ani. Nu pot intelege de ce Marius Tuca nu si-a ales un alt nume ca de ex.'Biblioteca noastra' sau 'Biblioteca casei' daca doreste sa inceapa republicarea cartilor aparute sub sigla 'Biblioteca pentru toti' pentru a nu crea o stare conflictuala(deoarece la asa ceva se va ajunge). Cunosc cartile acestui brand din tinerete pe vremea cand am inceput sa-mi formez propria biblioteca. La inceput literatura romana era publicata cu coperti rosii iar literatura straina cu coperti bleu ca mai apoi sa aiba formatul frumos colorat cu imagini sugestive referitoare la cuprinsul romanului publicat. Am adorat sa cumpar carti din aceasta colectie deoarece romanele erau bine selectionate si traduse, mi-au incantat tineretea iar o parte din ele, cele facand parte din literatura clasica romaneasca au fost de folos fiului meu pentru orele de limba romana la scoala.Laudabila dorinta lui Marius Tuca de a reedita romane clasice si moderne dar acest lucru se putea face si sub o alta denumire asa cum am spus mai sus. Sigur ca este nevoie si pentru noile generatii de carti bune (desi, asa cum se stie tinerii citesc din ce in ce mai putin datorita internetului) dar pentru asta nu este nevoie sa se iste o disputa careia nu ii gasesc rostul. Sper ca Marius Tuca sa dea dovada de luciditate si intelegere si sa rezolve problema pe cale amiabila pentru ca si asa aceasta societate in care traim este in permanenta in conflict indiferent de ce natura.

Incredibil!

Ma uit la stirile diverselor televiziuni si nu-mi vine sa-mi cred ochilor. Numai in ultimele trei saptamani 3 persoane foarte in varsta (80 si ceva de ani iar una in jur de 6o) condamnate pentru fapte mai mult decat minore: una a smuls 3 tarusi de pe un pamant pe care il considera al ei, un batran care cumparase acum aproximativ 3o de ani niste pamant al unui vecin si nu a facut acte deoarece stim ca pe acele vremuri nu se faceau astfel de acte de vanzare-cumparare si deoarece vanzatorul s-a razgandit ,batranul(de buna credinta stiind ca el cumparase acel pamant) nu a vrut sa ii recunoasca dreptul de proprietate obtinut in instanta si pentru ca s-a op[us sentintei a fost condamnat la aproape 2 ani de inchisoare. Un alt batran atat de bolnav abia mai mergea pe culoarele inchisorii. Toti au facut cereri de intrerupere a pedepsei sperand intr- o gratiere din partea presedintelui tarii. Cum acest lucru nu s-a intamplat, au trebuit sa se intoarca in inchisoare. Batranul care a pierdut pamantul este foarte bolnav si are o sotie la fel de batrana ca si el si care este singura si este numai cu gandul la cum se va descurca aceasta fara el. Povestea lui a impresionat pana si conducerea inchisorii din jud.Gorj (parca!)care l-a bagat in infirmerie in loc de carcera si face demersuri pentru a-i obtine gratierea. Sunt de acord ca cine nu respecta legile trebuie sa plateasca. Asa este intr-un stat de drept. Dar, atata timp cat Romania este o tara in care cine are bani si relatii scapa de inchisoare sau se dau sentine cu suspendarea pedepsei pentru fapte mult mai grave decat ale celor de mai sus stai si te intrebi: Ce fel de dreptate mai este si asta? Ce fel de justitie este aceasta?
Cele trei cazuri pe care le-am vazut la televizor sfideaza legile bunului simt condamnatii fiind oameni de treaba care nu au visat in viata lor ca vor ajunge la o astfel de varsta si ca vor trebui sa fie inchisi. Va dati seama de suferinta lor morala?Unde este justitia atunci cand nu este in stare sa dea sentinte adevarate, in cazuri cu adevrat serioase?

De ziua mea

Pe 12 martie anul acesta voi implini 70 de ani. Pare incredibil, dar este adevarat.Nu ma simt ca avand aceasta varsta. Asa cum spunea mama (Dumnezeu sa o ierte) spiritul ramane mereu tanar chiar daca din punct de vedere biologic corpul imbatraneste. Si avea perfecta dreptate. Faptul ca am fost mereu activa, mereu in mijlocul evenimentelor, mereu la curent cu tot ce se intampla in jurul meu m-au facut sa imi pastrez o memorie foarte buna, sa fiu prezenta intelectual la vremea in care traiesc. Deoarece de mic copil am avut inclinatii spre poezie dar, spre regretul meu ,nu a fost o preocupare constanta, cu ocazia acestei zile am facut cateva incercari rimate legate de eveniment. Sigur, ceva foarte modest fara prea mari pretentii. Iata cum arata incercarea mea literara:

Cand natura se trezeste
Dup-o lunga hibernare
Iar lumina zilei creste
Si zapada-ncet dispare

Intr-o buna dimineata
Saptezeci de ani de-atunci
Maica-mi draga mi-a dat viata
Fiind prima dintre prunci

A fost bine si-a fost greu
In atatia ani de viata
Dar m-am descurcat mereu
Le-am facut la toate fata

Am vrut ca de ziua mea
Sa serbez cum se cuvine
Soarta nu a vrut asa
Ai mei dragi nu sunt cu mine

Fiecare dintre ei
A plecat pe cate-un drum
Asta-i viata! Cum s-o iei?
Ma voi resemna acum.

Datorita acestui blog reusesc sa mai imi descarc sufletul, sa nu ma simt singura atunci cand ma preocupa ceva. Este un mijloc foarte bun de a simti ca faci ceva pentru tine, ca impartasesti si altora din problemele cu care te confrunti chiar daca blogul tau nu este accesat de prea mult lume. Aceasta a fost confesiunea mea cu ocazia zilei mele de nastere.

O viata de om

Acum 50 de ani, pe data de 13 februarie 1959, intr-o iarna in care bantuia o gripa foarte rebela si oamenii mureau pe capete(locuiam in zona cu doua cimitire si in fiecare zi cand veneam de la serviciu era coada la portile celor doua cimitire) m-am casatorit cu cel care urma sa-mi fie alaturi la bine si la rau. Asa cum am amintit, era o epidemie de gripa iar in ziua in care am depus actele la Sfatul Popular (cum era numita atunci actuala primarie) m-am imbolnavit si eu dar nu atat de grav. Am facut o pneumonie care a putut fi tratata prin injectii si as fi scapat mai usor daca dupa ce imi trecea temperatura nu m-as fi dus a doua zi la serviciu(ce sa faci! eram culmea constiintei). Ca urmare a acestei raceli am facu o faringo-laringita acuta asa ca in ziua cand am mers la Sfat pentru a ne casatorri nu am putut articula nici un cuvant.
Cu bune si cu rele anii au trecut fara sa ne dam seama.Am avut un copil care ne-a facut fericiti. Sotul meu de bucurie ca are baiat nu o credea pe asistenta de la maternitate care ii confirma acest lucru iar colegii lui s-au bucurat alaturi de el o perioada mai indelungata. Am trait alaturi de sotul meu (care a fost aviator) multe clipe fericite, aveam un cerc de prieteni cu care ne vedeam pe rand la unul din noi, mergeam impreuna la tot felul de petreceri si baluri care se organizau in acel timp. Am fost marcata de cate ori se intamplau evenimente aviatice in care mureau colegi de-ai sotului meu, de cate ori la televizor erau aratate evenimente aviatice din alte tari ale lumii in care avioanele se prabuseau pline de oameni. Dar Dumnezeu m-a ferit de o astfel de catastrofa desi de cate ori era ceata sau viscol si era plecat in cursa inima imi statea in piept de frica pana cand ma suna si imi spunea ca a ajuns cu bine la aeroport. Numai cine nu a trait o viata alaturi de un aviator nu isi poate inchipui prin ce emotii si ce temeri te incearca de fiecare data cand pleca intr-o cursa.
Asa cum am mai spus, anii au trecut, sotul meu a iesit la pensie si lucrurile s-au mai linistit cel din punctul de vedere al grijii activitatii lui atat de periculoase. Fiul nostru s-a casatorit, avem 3 nepoti de care ne-am bucurat foarte mult pentru ca viata fara copii si nepoti nu ar avea niciun rost.Nu are rost sa intru in prea multe amanunte deoarece 50 de ani nu pot fi cuprinsi intr-un simplu blog. Este material pentru un roman intreg. Ceea ce vreau sa spun este faptul ca mi-am dorit foarte mult sa imi sarbatoresc nunta de argint asa cum foarte multa lume o face in ultimii ani.Foarte multe cupluri au reusit acest lucru dar, din pacate soarta a fost mai cruda cubine si mi-a rapit aceasta bucurie. Cu mai putin de 2 ani inainte de a sarbatori aceasta aniversare sotul meu a fost rapus de o moarte nemiloasa care nu iarta pe nimeni si totul s-a prabusit. Imi facusem atatea planuri! Totul era atat de bine, batranetea ne facuse mai linistiti si mai intelepti dar Dumnezeu a hotarat altfel pentru noi. In acest an pe 13 februarie voi aprinde o lumanare in memoria sotului meu rugandu-ma la Dumnezeu sa ma tina sanatoasa pentru a putea fi alaturi de fiul meu si familia lui cat mai mult timp pentru ca, nu-i asa? este inca nevoie de bunici pe lumea asta.

GENOCID!

Daca in anul 1812 armata franceza sub conducerea lui Napoleon Bonaparte a fost decimata din cauza gerului napraznic si a zapezilor abundente din Rusia, acum, dupa aproape 2 secole, o altfel de decimare are loc datorata tot Rusiei. Pare incredibil ca in acest secol cand cu totii ne credem mai civilizati, mai toleranti si mai deschisi spre dialog, Rusia sa se comporte fata de Europa ca un stapan atotputernic care isi arata 'muschii' atunci cand ceva nu ii convine. Si acest ceva ce nu ii convine este pozitia Ucrainei fata de NATO si U.E. Rusia nu vrea in ruptul capului sa aiba la granita o tara care sa nu mai depinda de ea, care sa nu ii fie supusa in toate privintele cum a fost pana la destramarea imperiului sovietic. Si atunci ce face Rusia? Prin atotputernicul Vladimir Putin (ex-presedinte si actual premier) dispune sistarea transportarii gazelor naturale catre Europa, gaze transportate in proportie de 80% pe teritoriul Ucrainei. Se pare ca pretul cerut la inceputul anului pentru m.c.de gaze nu convine Ucrainei care era obisnuita sa plateasca mai putin. Presupun ca pentru faptul ca pe teritoriul ei sunt transportate gazele catre Europa, Ucraina a beneficiat de niste reduceri sau i se plateste o chirie. Rusia acuza Ucraina ca are o datorie foarte mare pentru gazele deja consumate si ca nu vrea sa plateasca. Dorind sa pedepseasca Ucraina, pedepseste cel putin alte 15-20 tari care (unele dintre ele) depind in proportie foarte mare de aceste gaze. Ca si cum nu ar fi fost suficienta criza economica si financiara cu care se confrunta intreg globul, criza care a afectat in mare masura pe cei cu venituri mici si medii, aceasta criza a gazelor naturale provoaca mari probleme sociale. Datorita inchiderii complete a transportului de gaze, in multe tari au fost inchise scolile, oamenii dardaie de frig in case, industria a mai primit inca un sut puternic neputand face fata fara gaze.Cand se va opri acest genocid pentru ca altfel nu am cum sa il numesc, atunci cand cineva te lasa sa mori de frig in propria-ti casa desi ar putea sa te ajute si nu degeaba(ci pe foarte multi bani) sa faci fata unei ierni care in Europa (cel putin acum) este destul de geroasa?
Orgoliile politice si puterea pe care o detine Putin in Rusia au creat acest dezastru. Pana cand? Chiar nimeni nu ii poate aduce la masa negocierilor pe cei doi incapatanati - Rusia si Ucraina? Pentru aceste gaze tarile importatoare platesc bani grei, au contracte ferme in derulare, dar totul se rezuma la ambitiile lui Putin care nu isi dezminte caracterul de stapan atotputernic. Puterea pe care i-o dau resursele naturale este mare, dar trebuie sa se gandeasca si la faptul ca aceste resurse trebuie exploatate si folosite, altfel si ei vor pierde la un nument dat. In acelasi timp este cazul ca tarile europene sa gaseasca o solutie alternativa la aceasta problema cu Ucraina, deoarece istoria se tot repeta aproape in fiecare iarna si riscam sa dam peste cap toata industria, sa cream probleme sociale din cauza frigului din locuinte, scoli, spitale etc.

Diverse lucruri despre care se poate povesti

A mai trecut inca un an si totul pare neschimbat. A fost Craciunul cu bucatele lui imbelsugate la care am participat 'din greu', a fost si noaptea sfarsitului de an. Cu ce m-am ales?
Sa o luam pe indelete: la invitatia norei mele care lucreaza si locuieste la Sofia (Bulgaria, pentru cei care nu stiu) am facut Craciunul in locuinta pe care a inchiriat-o de curand. O vila cu multe camere, confortabila, situata intr-o zona mai linistita. Ce a determinat aceasta invitatie? Faptul ca vila avea un chemineu unde am facut focul cu lemne si am stat pe canapele privind cum ardeau si trozneau lemnele, inchipuindu-ne ca eram la ei acasa in Romania. Bineinteles ca totul a fost frumos dar utopic deoarece nu vor avea niciodata banii necesari pentru a-si oferi o astfel de casa.Am sarbatorit romaneste cu piftie, toba, carnati, sarmale si cozonaci de toate felurile pe care le-am dus din Romania. Au impodobit bradul iar nepotii mei mai mici (de 13 si 10 ani) au sustinut un mic concert de colinde invatate de ei la chitara si fluier de pe internet. Au fost foarte draguti, au tiparit programul serbarii si s-au costumat. A fost o adevarata incantare vazand efortul pe care l-au depus in reusita acestui 'spectacol'. Dupa 4 zile ne-am intors cu totii acasa in Romania, copiii fiind in vacanta de iarna.
Noaptea Anului Nou am petrecut-o pentru a doua oara singura dupa ce sotul meu s-a dus intr-o alta lume, unde rand pe rand ne ducem cu totii. La ora12 cand in jur se auzeau bubuind artificiile, mi-am dorit sa fiu sanatoasa si sa ma bucur de cei dragi cati mai multi ani, dar am plans. Nu m-am putut abtine sa nu-mi amintesc cum erau alti ani. Asta este viata. Ca traditie deja, in prima zi a anului ne adunam cu toti la masa de pranz la o ciorba de potroace, salata de boeuf, fripturi si bineinteles dulciuri (de aceasta data am facut 'tiramisu'). Nepoata mea cea mare a fost in vacanta numai 9 zile, ea facand Revelionul in Marea Britanie unde este studenta. Va reveni in vacanta de primavara peste 3 luni dar imi este foarte greu fara ea deoarece am crescut-o de mica si o simt ca pe copilul meu. Din pacate asta este viata: copiii cresc si isi iau zborul fiecare spre alte zari, nimic nu poate opri acest curs ireversibil. Ne bucuram ca sunt sanatosi, ca au rezultate bune la invatatura si ne bucuram cand ne revedem.
Imi doresc ca acest an sa aiba grija de copiii mei: fiul, nora si nepotii, sa le mearga bine, sa treaca peste aceasta criza care afecteaza mii de familii si sa se poata descurca fara prea mari probleme.Mie, asa cum am mai spus, imi doresc multa sanatate, sa pot sa ii ajut cand au nevoie de mine. Dumnezeu sa fie cu noi toti.