Vineri 11 martie 2011. Fiind foarte ocupata cu pregatirile pentru aniversarea zilei mele de nastere nu am urmarit stirile de dimineata iar inj urul orei 9 m-a sunat o vecina care m-a intrebat ce parere am despre ce se intampla. Nedumerita, am intrebat: - Despre ce este vorba? Ea mi-a spus sa deschid televizorul deoarece in Japonia a avut loc un cutremur devastator si sunt prezentate imagini in direct. Asa am facut iar ce am vazut mi-a inghetat sangele in vene. Parca asistam la unul din filmele de groaza facute despre evenimente asemanatoare (vezi "Taifun la Nagasaki" s.a.) dar totul era amplificat. Cred ca niciun regizor, oricat s-ar fi straduit sa prezinte cat mai veridic astfel de situatii, nu ar fi putut sa o faca. Viata a batut filmul inca odata. Imaginile apocaliptice cu valul tsunami care matura totul in calea lui catre uscat pareau desprinse dintr-un film horror.Nimic din ce era pe uscat sau in rada portului nu a ramas fara sa fie luat si dus de valurile inalte de peste 10 metri ale oceanului. Autoturisme, autobuze mari, vapoare mai mari sau mai mici se controsionau si se sfaramau in incercarea lor de a-si face loc printre cladiri. In drumul haotic al valului ucigas de apa nimic nu mai ramas in picioare. Casele erau si ele luate de val, erau sfaramate ca niste cutii de chibrituri si duse mai departe pana cine stie unde. Daca initial magnitudineacutremurului a fost stabilita la 8,8 grade pe scara Richter, dupa reevaluare s-aconstatat cu acesta a avut 9 grade dupa o alta scara deoarece Richter se opreste la 8,45 grade. Si acesta a fost doar inceputul sfarsitului. Asa cum se stie in cazul cutremurelor totul se opreste automat: energia electrica, alimentarea cu gaze, centralele nucleare etc.pentru a nu se declansa incendii ca urmare a producerii unor fisuri in sistemele de alimentare. De aici si tragedia care a urmat. Centralele nucleare aflate la Fukushima nu au mai putut fi racite, miezul reactoarelor a inceput sa se topeasca, au avut loc explozii care au declansat isteria producerii unei catastrofe nucleare de mari proportii care va afecta nu numai insula Japoniei ci si alte tari spre care se indreapta norul distrugator in functie de viteza de deplasare a particulelor.Dupa ce apele s-au retras armata a intrat pentru a incepe cautarea supravietuitorilor si pentru a face bilantul pierderilor atat umane cat si materiale. Zona Myagi, orasul Sendai a fost ras de pe fata pamantului, incercarile de a gasi supravietuitori sunt aproape imposibile dupa asa un dezastru. Au fost gasite cadavre cu sutele deoarece dupa anuntarea valului tsunami oamenii nu au avut timpul fizic necesar sa paraseasca zonele de coasta unii gasindu-si sfarsitul in propriile masini sau case. Una peste alta nu credeam ca voi puca vreodata sa vad astfel de imagini apocaliptice. Ce mi se pare foarte interesant este numarul foarte mare de replici ale cutremurului (in jur de 200 pana acum) unele de intensitate destul de mare pentru a fi simtite si la Tokyo aflat la cca.376 km.departare de zona calamitata. Nu am mai auzit niciodata ca dupa um cutremur sa existe atat de multe replici mari dar probabil ca acolo in adincime ceva s-a intamplat. Urmarea acestui cataclism este dura: oamenii au cumparat tot ce se putea din magazine pentru a supravietui, nu se poate face aprovizionarea deoarece multe zone au fost afectate, transporturile nu merg, curentul electric se intrerupe afectand zone mari din partea de nord-vest a Japoniei, multe firme mari si-au intrerupt activitatea, actiunile la bursa au fost afectate. Nu cred ca exista un domeniu care sa mearga. Asa cum ne-au obisnuit, japonezii nu se plang, sunt plini de stoicism dar in acelasi timp sunt ingrijorati de emisiile de substante radioactive care le va afecta sanatatea nu se stie pentru cat timp. O a doua Hiroshima se prefigureaza din cauza ca reactoarele nucleare au scapat de sub control.Japonezii au un cult al muncii dus la extremis si sunt sigura ca isi vor reveni si de aceasta data. Fiind o tara puternic afectata de cutremure, Japonia si-a educat cetatenii in sensul de a-si pastra calmul la astfel de fenomene, de a se ajuta unii pe alti in caz de nevoie. Asa i-am perceput si de aceasta data desi ce li s-a intamplat depaseste orice inchipuire.Pe mine astfel de fenomene ma inspaimanta si nu sunt in stare sa imi pastrez calmul desi am trecut prin cutremurele din 1977, 1986 si 1990. Desi premierul japonez a facut o remarca total deplasata spunand ca japonezii au fost pedepsiti pentru egoismul lor, acesta si-a cerut scuze dupa aceea. Imi este mila de oamenii aceia, acel popor daruit muncii si bunastarii semenilor, un popor creativ, o tara cu o tehnologie mai mult decat avansata si care acum suporta rigorile unei astfel de tehnologii. Sper ca sa se termine cosmarul prin care trec si sa renasca din propria cenusa.
miercuri, 16 martie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)