Dupa o pauza destul de lunga am revenit pentru a-mi exprima incantarea si bucuria unei scurte vizite la Paris.Cum s-a intamplat acest lucru? Cu ocazia aniversarii zilei mele de nastere, la 12 martie a.c.cand am implinit 7o de ani, fiul meu mi-a facut cadou o mini-vacanta la Paris. Aceasta s-a desfasurat intre 20-24 mai a.c. si a fost ceva de vis.Sincera sa fiu, initial am vrut sa refuz aceasta calatorie datorita faptului ca am o teama foarte mare de calatoria cu avionul. Desi sotul meu a zburat 30 de ani si am mai facut o calatorie lunga cu avionul acum 28 de ani, teama de zbor nu mi-a disparut, din contra. In fine, a venit ziua plecarii, emotiile m-au coplesit si cred ca mi-a crescut tensiunea deoarece nu m-am simtit foarte bine aproape toata ziua desi zborul a decurs in conditii foarte bune, vremea a fost excelenta. Am ajuns devreme la Paris, in jurul orei 10,30-11 eram deja la hotel unde ne-am si cazat si unde ne-am intalnit cu nepoata mea Andreea care venise cu o seara inainte la Paris fiind cazata la o alta nepoata si fina a mea, Monica, stabilita de 11 ani la Paris. Din acel moment am inceput peregrinarile. Am uitat sa spun ca de la aeroport ne-am cumparat niste bilete electronice pentru transportul in comun (metrou, tren subteran sau autobuz) lucru extraordinar de eficient mai ales ca puteam sa ne ducem unde aveam nevoie fara probleme. Am mers atat de mult, coborand si urcand scarile de metrou, facand corespondente cu alte metrouri, incat dupa amiaza nu mai imi simteam picioarele de oboseala. Dar a meritat totul. Am fost pe Champs-Elisee de doua ori dupa ce am venit cu metroul pana la Arcul de triumf in Place d'etoile. Tot acolo am si mancat in prima zi la un bistrou. Am fost surprinsa sa constat ca Parisul este un imens bistrou. Unde te intorci, unde te afli se mananca pe tot parcursul zilei. Pe Champs-Elisee mirosea numai a mancare de toate felurile. Am vizitat biserica Sacre-Coeur unde am avut n oroc sa urcam cu telefericul tot pe baza cartelei electronice de transport. Am mai urcat si putin pe jos deoarece biserica este situata foarte sus fata de oras. O panorama superba se deschide in fata ochilor de la poalele bisericii. Am intrat inauntru si ca peste tot unde am intrat in cele mai cunoscute monumente am fost uimita de maretia si soliditatea constructiilor facute cu multe sute de ani in urma.Ce fel de arhitecti au putut concepe si ce constructori si cu ce mijloace au ridicat astfel de splendori?Dupa ce am iesit din biserica am urcat putin in Montmartre (in spatele bisericii) unde ne-am oprit putin pentru a ne odihni la o terasa unde am servit cate un ceai, o cafea sau o bere.Era atat liniste si atat de frumos ca nu mai aveam cuvinte.
Am vizitat mormantul lui Napoleon situat in Domul invalizilor. Intr-o rotonda era amplasat un fel de cosciug imens dintr-un lemn maro inchis, cupola domului era acoperita, presupun, cu foita din aur deoarece stralucea foarte puternic in soarele care ne dogorea pur si simplu. Am uitat sa spun ca, desi se anuntasera niste ploi, am avut parte de o vreme nefiresc de calda pentru acea perioada la Paris. Am stat la morman tul lui Napoleon cca.20 minute, timp in care Andreea a vizitat un muzeu cu scene si documente din cele doua razboaie mondiale si alte artefacte si am inghetat de frig. Nu stiu ce sistem de climatizare era dar persoanele care supravegheau erau imbracate in geci groase pentru a rezista. Am fost la Luvru unde a intrat numai Andreea si Calin (fiul meu) deoarece eu fusesem in 1981 impreuna cu sotul meu.Doamne, cata lume! Un furnicar la fel ca peste tot.La fel era si la turnul Eiffel unde nu te puteai apropia de cat popor era acolo. Am vizitat Notre-Dame-ul construit in urma cu 900 de ani. Ce grandoare, vitralii superbe, coloane infinite care duceau spre inaltul manastirii. Cum a rezistat asa ceva de-a lungul timpului? Am ajuns si in Piata Bastiliei unde nu ramasese nimic din fosta inchisoare decat un monument care sa aminteasca locul unde s-a scris o noua istorie a Frantei. Am ajuns si in Piata Vosgi unde, intr-una din cladirile care incadreaza pe 4 laturi piata, a locuit si a scris marele Victor Hugo. In fine, am fost si intr-o gradina botanica, in zona magazinelor La Fayette si Printemps unde nu te puteai apropia de parca toata populatia Parisului facea cumparaturi. Intr-unul din corpurile La Fayette la parter era deschis un magazin cu produse marocane. Totul era f.scump. Intr-una din zile am mers in cartierul La Defense, o zona exclusiva de zgarie nori pentru birouri, hoteluri si un mare mall. In acel mall nepoata mea a reusit sa-si faca niste cumparaturi. Am trait si un moment se suspans atunci cand intr-o dimineata ne-am hotarat sa luam RER un tren subteran care ne ducea aproape de Luvru. Cu o statie inainte de acobori s-a urcat un grup mai mare de turisti dar si niste tineri negri. In acel tren locurile sunt de cate doua persoane fata in fata. In fata mea, lateral, s-a asezat un turist foarte voinic. Unul din negri i-a facut semna ca vrea sa stea langa el. Avea in mana o punga goala pe care o tot foia. Am sesizat ca o tot plimba pe langabuzunarul omului dar nu putea actiona acolo, apoi a dus-o in sus spre un rucsac pe care acesta il avea in spate. mi-am dat seama de intentii are si m-am sculat ducandu-ma catre fiul meu si atragandu-i atentia ca tipul este un hot de buzunare. Cand sa coboram, tipul negru s-a ridicat si a facut niste semne spre noi pentru faptul ca am inteles ce intentii avea.Unul dintre ei a incercat si la fiul meu dar el era pus in garda. Am coborat si nu facusem decat cativa pasi can am auzit o rumoare. Intorcandu-ma un turist il tragea din tren pe unul din negri acuzandu-l ca i-a furat portofelul. A avut loc o altercatie dar trenul s-a pus in miscare si turistul a ramas jos.L-am intalnit in fata turnului Eiffel plangandu-se unor jandarmi gasiti in zona.
Deoarece pe 25 mai nepoata mea implinea 20 de ani am vrut sa sarbatorim evenimentul si am rezervat o excursie de 2 ore pe un vas-restaurant pentru sambata 23 mai a.c.La excursie am invitat-o si pe fina mea impreuna cu prietenul ei. A fost ceva superb, vaporul era plin si la sfarsit cca.10 torturi cu lumanari si artificii au fost aduse la mesele unde erau sarbatoriti inclusiv la noi. Andreea a fost foarte impresionata, la fel ca si gazdele ei care isi doreau de mult sa faca asa ceva dar nu reusisera. Drept urmare, ei s-au simtit obligati sa ne invite la ei in ultima noastra zi de sedere la Paris pentru a ne delecta cu diferitele feluri debranzeturi frantuzesti stropite cu vin negru. De la ei am luat un taxi pana la hotel unde ne lasasem bagajele si am plecat la aeroport. Fiecare din noi a ajuns cu bine acasa. Eu, sincera sa fiu, nu credeam ca voi reveni la Paris dupa 28 de ani si ca ma voi bucura de tot ce mi-a fost oferit. Pentru toate acestea ii multumesc fiului meu pentru cadoul pe care mi l-a facut. Am uitat sa vorbesc si despre ce am mancat prin diferite bistrouri. Oricum, m-am regalat cu somon si foie-gras.Totul a fost la superlativ.
Am vizitat mormantul lui Napoleon situat in Domul invalizilor. Intr-o rotonda era amplasat un fel de cosciug imens dintr-un lemn maro inchis, cupola domului era acoperita, presupun, cu foita din aur deoarece stralucea foarte puternic in soarele care ne dogorea pur si simplu. Am uitat sa spun ca, desi se anuntasera niste ploi, am avut parte de o vreme nefiresc de calda pentru acea perioada la Paris. Am stat la morman tul lui Napoleon cca.20 minute, timp in care Andreea a vizitat un muzeu cu scene si documente din cele doua razboaie mondiale si alte artefacte si am inghetat de frig. Nu stiu ce sistem de climatizare era dar persoanele care supravegheau erau imbracate in geci groase pentru a rezista. Am fost la Luvru unde a intrat numai Andreea si Calin (fiul meu) deoarece eu fusesem in 1981 impreuna cu sotul meu.Doamne, cata lume! Un furnicar la fel ca peste tot.La fel era si la turnul Eiffel unde nu te puteai apropia de cat popor era acolo. Am vizitat Notre-Dame-ul construit in urma cu 900 de ani. Ce grandoare, vitralii superbe, coloane infinite care duceau spre inaltul manastirii. Cum a rezistat asa ceva de-a lungul timpului? Am ajuns si in Piata Bastiliei unde nu ramasese nimic din fosta inchisoare decat un monument care sa aminteasca locul unde s-a scris o noua istorie a Frantei. Am ajuns si in Piata Vosgi unde, intr-una din cladirile care incadreaza pe 4 laturi piata, a locuit si a scris marele Victor Hugo. In fine, am fost si intr-o gradina botanica, in zona magazinelor La Fayette si Printemps unde nu te puteai apropia de parca toata populatia Parisului facea cumparaturi. Intr-unul din corpurile La Fayette la parter era deschis un magazin cu produse marocane. Totul era f.scump. Intr-una din zile am mers in cartierul La Defense, o zona exclusiva de zgarie nori pentru birouri, hoteluri si un mare mall. In acel mall nepoata mea a reusit sa-si faca niste cumparaturi. Am trait si un moment se suspans atunci cand intr-o dimineata ne-am hotarat sa luam RER un tren subteran care ne ducea aproape de Luvru. Cu o statie inainte de acobori s-a urcat un grup mai mare de turisti dar si niste tineri negri. In acel tren locurile sunt de cate doua persoane fata in fata. In fata mea, lateral, s-a asezat un turist foarte voinic. Unul din negri i-a facut semna ca vrea sa stea langa el. Avea in mana o punga goala pe care o tot foia. Am sesizat ca o tot plimba pe langabuzunarul omului dar nu putea actiona acolo, apoi a dus-o in sus spre un rucsac pe care acesta il avea in spate. mi-am dat seama de intentii are si m-am sculat ducandu-ma catre fiul meu si atragandu-i atentia ca tipul este un hot de buzunare. Cand sa coboram, tipul negru s-a ridicat si a facut niste semne spre noi pentru faptul ca am inteles ce intentii avea.Unul dintre ei a incercat si la fiul meu dar el era pus in garda. Am coborat si nu facusem decat cativa pasi can am auzit o rumoare. Intorcandu-ma un turist il tragea din tren pe unul din negri acuzandu-l ca i-a furat portofelul. A avut loc o altercatie dar trenul s-a pus in miscare si turistul a ramas jos.L-am intalnit in fata turnului Eiffel plangandu-se unor jandarmi gasiti in zona.
Deoarece pe 25 mai nepoata mea implinea 20 de ani am vrut sa sarbatorim evenimentul si am rezervat o excursie de 2 ore pe un vas-restaurant pentru sambata 23 mai a.c.La excursie am invitat-o si pe fina mea impreuna cu prietenul ei. A fost ceva superb, vaporul era plin si la sfarsit cca.10 torturi cu lumanari si artificii au fost aduse la mesele unde erau sarbatoriti inclusiv la noi. Andreea a fost foarte impresionata, la fel ca si gazdele ei care isi doreau de mult sa faca asa ceva dar nu reusisera. Drept urmare, ei s-au simtit obligati sa ne invite la ei in ultima noastra zi de sedere la Paris pentru a ne delecta cu diferitele feluri debranzeturi frantuzesti stropite cu vin negru. De la ei am luat un taxi pana la hotel unde ne lasasem bagajele si am plecat la aeroport. Fiecare din noi a ajuns cu bine acasa. Eu, sincera sa fiu, nu credeam ca voi reveni la Paris dupa 28 de ani si ca ma voi bucura de tot ce mi-a fost oferit. Pentru toate acestea ii multumesc fiului meu pentru cadoul pe care mi l-a facut. Am uitat sa vorbesc si despre ce am mancat prin diferite bistrouri. Oricum, m-am regalat cu somon si foie-gras.Totul a fost la superlativ.
