Gandurile unei bunici

DACA VOI NU MA VRETI..........

2012-01-17T23:39:00.000-08:00

Cat de actual este acest citat din "Alexandru Lapusneanu" si cat de bine i se potriveste sefului statului, Traian Basescu. Sa ma explic, daca mai este nevoie. Acest presedinte si-a asumat de la inceputul mandatului sau un rol de asa zis "presedinte - jucator" adica el isi baga nasul in tot ce nu-l priveste, taie si spanzura, conduce guvernul, conduce PDL, nu tine cont de nimeni si de nimic. Nimic nu misca in tara asta fara aprobarea si binecuvantarea lui. S-a ajuns pana acolo ca foarte multe legi de importanta capitala pentru tara sa fie aprobate prin asumarea raspunderii, fara consultarea parlamentului care a devenit un fel de anexa fara obiect al muncii. Aceasta guvernare nu cunoaste si nu recunoaste Constitutia. nu asculta de parerile nimanui - partide politice, societatea civila, sindicate, patronate etc. Presedintele a confiscat toata puterea executiva a tarii, toate serviciile, justitia, nimeni nu are curajul sa recunoasca aceste lucruri pentru a nu suporta consecintele care ar urma. Orgoliul nemasurat, lipsa de educatie si cultura a facut ca acest om sa devina o persoana de nesuportat. Se pare ca nu a invatat nimic din ultimii 22 de ani care au trecut de la revolutia din 1989 deoarece a creat o alta dictatura in Romania. Datorita faptului ca nu suporta din partea nimanui o alta parere decat a sa indiferent cat de pertinenta ar fi aceasta, individul jigneste oameni de valoare fara sa-i fie rusine de faptul ca acele persoane ii sunt net superioare din toate punctele de vedere. Si nici macar nu isi cere scuze pentru ca nu cunoaste acest termen de politete. Dar, asa cum se spune, ulciorul nu merge de multe ori la apa. Ultima gafa pe care a facut-o in direct la TV a fost sa fie impertinent cu medicul de origine siriana Raed Arrafat cel care prin anii '90 a pus bazele serviciului medical de urgenta si descarcerare din Romania. Acest medic care si-a facut studiile in tara noastra si a ales sa ramana sa lucreze pentru romani a inceput organizarea acestui serviciu prin voluntariat si fara ajutor material. Este adevarat ca de-alungul timpului statul s-a implicat cu mijloace financiare iar serviciul a fost extins aratandu-si necesitatea. La aparitia medicului Arrafat la TV pentru a-si expune pozitia asupra noii legi a sanatatii care - din punctul lui de vedere_ ar fi distrus serviciul public de urgenta prin implicarea unor servicii private, Traian Basescu s-a napustit pur si simplu asupra medicului catalogandu-l drept inamicul public nr.1 care nu doreste o reforma in sanatate si solicitandu-i in mod voalat ca ar trebui sa plece din functia de subsecretar de stat pe care o detinea in Ministerul Sanatatii. Cu o demnitate pe care Traian Basescu nu a avut-o si nu o va avea niciodata, medicul nu i-a raspuns jignirilor si si-a dat demisia cu regretul ca nu a terminat actiunea pe care o pornise in serviciul romanilor si anume dezvoltarea serviciului de urgenta care si-a dovedit permanent eficacitatea. Aceasta disputa urmarita de milioane de oameni la TV a fost picatura care a declansat miscari de protest, la inceput in doar cateva orase printre care Tg.Mures (fieful doctorului), Cluj si Bucuresti. Oamenii au iesit in strada aclamandu-l pe acest medic pe care toti (inclusiv colegii de breasla) il considera mai roman decat multi romani pentru modul lui de implicare in ceea ce face. Asa cum am spus, aceasta a fost picatura declansarii protestelor deoarece odata adunandu-se, oamenii au inceput sa-si aminteasca de viata grea pe care o duc in ultimii ani (micsorarea salariilor, pensiilor, lipsa locurilor de munca s.a.m.d.) si - asa cum era de asteptat - au inceput sa protesteze impotriva presedintelui si a guvernului care i-a adus in aceasta situatie. In protestele care au inceput sa apara in mai multe orase din tara oamenii si-au cerut dreptul la viata, demnitate si libertate si demisia presedintelui si a guvernului Boc.Asadar, oamenii s-au trezit sanctionand modul dictatorial al presedintelui si lipsa de competenta a guvernantilor, reliefand ca in timp ce marea majoritate a populatiei a saracit nemaiputand sa-si asigure traiul zilnic, sa-si plateasca intretinerea, medicamentele etc., o mana de apropiati ai actualei puteri s-au imbogatit fara masura, locuind in adevarate palate, conducand masini de lux si petrecandu-si concedii fastuoase in locuri care de care mai exotice, trimitandu-si odraslele la scoli la care multi nici nu isi imagineaza ca vor putea visa vreodata. Pe ce bani? De unde atata avutie? Din pacate pe marginea protestelor au aparut si cazuri de violenta datorate unor tineri teribilisti, fani ai cluburilor de fotbal, oameni fara capatai care au devastat in noaptea de duminica 15 ianuarie centrul capitalei lasand in urma geamuri sparte, statii RATB distruse, stalpi de iluminat si grilaje metalice smulse. Totul arata ca dupa un razboi. Nu vreau sa cred ca au fost incitati de cineva pentru a destabiliza protestele pasnice, dar prea seamana a actiune organizata in acest scop. In speranta ca vor dezamorsa protestele tot mai numeroase si mai inversunate, seful statului si premierul Boc l-au numit inapoi in functia pe care o detinuse pe dr.Raed Arrafat dar odata ce tavalugul protestelor pe probleme sociale si de viata de zi cu zi a fost pornit oamenii lupta acum pentru a obtine demisia presedintelui si a guvernului Boc, vor alegeri anticipate si ca alegerile sa nu fie comasate pentru ca nu este constitutional si nicaieri in U.E.nu se intampla asa ceva. Comasarea alegerilor sub pretextul unor economii este total falsa, scopul urmarit fiind fraudarea acestora. Sincer, imi doresc sa fie pace si liniste, sa ne bucuram de copii si nepoti, sa fim sanatosi si sa se termine cu bine aceste framantari sociale. Oamenii au iesit in strada pentru a-si striga nemultumirile si sa arate lumii ca atunci cand le ajunge cutitul la os reactioneaza. Sa dea Dumnezeu sa fie bine.

A MAI TRECUT UN AN..........

2012-01-09T00:57:00.000-08:00

Sarbatorile prilejuite de Craciun, Anul Nou, Boboteaza si Sfantul Ion s-au terminat, pentru unii mai bine, pentru altii nu prea.Sa ma explic. Cred ca familia mea apropiata - fiu, nora, nepoti a trecut cu bine toate sarbatorile. Ne-am adunat ca de obicei pentru sarbatorirea Craciunului, am pregatit multe preparate traditionale (de aceasta data am facut si carnati de casa care au iesit foarte gustosi), dulciuri si multe cadouri pe care m-am straduit sa le gasesc pe placul fiecaruia dintre ei si dupa posibilitatile financiare de care am dispus.Pentru fete, pe langa ce cumparasem deja, am luat niste bijuterii ornate cu cristale Swarovski oferite printr-o promotie de magazinele Mega Image. La fiecare cumparatura de 30 lei primeai un timbru si trebuia sa strangi 15 timbre pentru a beneficia de reducerea cu 78% a bijuteriilor oferite. Cum imi fac cumparaturile de la aceasta retea de magazine am reusit sa strang destul de repede 2 cupoane a cate 15 timbre iar pentru ca aveam 3 fete (nora si doua nepoate - Andreea si Ruxandra) una din bijuterii am achitat-o integral. Oricum mi-a facut mare placere acest lucru. Bineinteles ca daca as face calculul cat m-au costat produsele cumparate din Mega Image, as fi putut sa cumpar acele bijuterii la pretul intreg dar - reclama este sufletul comertului! Ca de obicei, prima zi a anului este petrecuta tot la mine - a devenit de mult o traditie . In acest an, in afara de traditionala ciorba de potroace am vrut sa le ofer si ceva nou si nu le-am spus ce fac ca preparate culinare si dulciuri. Am incercat ceva nou - "piept de pui indian cu orez basmati" si "cordon bleu" cu o garnitura noua pe baza de cartofi. La dulciuri am facut "torta de cappucino" ceva pe baza de mascarpone si alte ingrediente. Oricum - mi-a iesit. Pentru a fi ceva deosebit am scris un menu pe care l-am pus alaturi de tacam la fiecare mesean. Menuul arata astfel:

M E N U

International

A P E R I T I V E

1. Icre de stiuca

2. Carnati

3. Zacusca

A LA CARTE

1. Ciorba de potroace (Romania)

2. Piept de pui Indian cu orez basmati (India)

3. Cordon bleu cu garnitura de cartofi prajiti(Franta)

4. Muraturi (gogosari, castraveti)

D E S E R T

1. Torta de cappuccino

2. Prajitura cu mere

B A U T U R I

Pepsi Cola, Coca Cola, Ice tea

LA MULTI ANI 2012

Cand a vazut menuul, nepotul meu Bogdan care este mare amator de bunatati a exclamat: "Buni, ma mut la tine!" Oricum, produsele noi au primit aprecieri din partea tuturor. Cum eu nu mai gustasem niciodata produse indiene le-am cerut parerea copiilor care au fost prin restaurante de profil si mi-au confirmat totala reusita a produsului lucru care m-a bucurat foarte tare deoarece a fost ceva laborios.
Asa cum am spus, pentru unii noul an nu a inceput foarte bine. Un nepot din Ploiesti a facut un accident vascular la inceputul lunii decembrie 2011 si era internat pentru recuperare intr-o clinica privata dar se pare ca organismul lui mai suferea si de alte afectiuni deoarece in seara de 2 ianuarie inima lui nu a mai vrut sa bata cu toate interventiile de resuscitare. Pacat! Avea doar 61 de ani - pentru unii tineri sigur poate parea batran - dar pentru noi cei din familie a fost un adevarat soc. La inmormantarea care a avut loc a participat foarte multa lume care i-a facut pe unii sa se intrebe : - Cine a murit, de este atata lume? Fiind o fire cu mult simt al umorului, foarte politicos, curtenitor, cavaler cu sexul opus, bine crescut, probabil a fost apreciat de multa lume pentru aceste calitati. Oricum si vremea a fost superba. Nu a plouat, a iesit si soarele chiar daca a fost putin rece.Din pacate am inceput sa plecam unul cate unul pe acel drum fara intoarcere, dar - asta este soarta omului. Sa fim totusi optimisti atata timp cat suntem inca sanatosi si sa avem grija de sanatatea si de viata noastra atat cat putem. Sa aveti un an nou cu multa sanatate, fericire, sa vi se implineasca tot ce sperati.

COLINDATORII

2011-12-27T23:25:00.000-08:00

De cand ma stiu imi plac colindele.Nu pot sa descriu emotia deosebita pe care am simtit-o cand pe data de 25 decembrie 1989 dupa inlaturarea dictatorului Ceausescu de la putere, la televiziune a venit Mirabela Dauer si cu alti cantareti cunoscuti si au cantat colindele pe care nu le mai auzisem de cand eram copii.Am simtit sufletul cum se umple de bucuria sarbatorilor si ca ceva renaste. Ar fi trebuit sa scriu cu litere mari deoarece adevaratele colinde imi plac si nu ce se "vinde" pe piata libera. Sa ma explic. Cu mult timp inainte de venirea Craciunului, prin mijloacele de transport, indiferent de ce fel, se perinda tot felul de tiganusi care iti impuie capul cu aceeasi melodie ca si cum toti au invatat in aceeiasi clasa - "Deschide usa, crestine" si care cuprinde nu mai mult de cateva cuvinte pe care le repeta obsesiv. Din pacate si prin blocuri reusesc sa patrunda - nu stiu cum - aceleasi figuri cu aceeasi melodie enervanta si nu se lasa pana nu te suna la usa ca sa le dai ceva, ceva care inseamna neaparat bani. Asa cum am povestit in amintirile mele din copilarie, colindatul cel putin unde am fost eu in Moldova, se facea pentru mere, nuci si covrigi. Cred ca daca le-ai da asa ceva nici nu ti le-ar primi. Deci colindatul acestor fapturi are un scop pur material si nu unul de sensibilitate legat de apropierea sarbatorilor. Din fericire, la noi in bloc de cativa ani vin si niste tineri despre care nu stiu daca au fost la seminarul teologic sau la conservator si care reusesc sa stearga imaginile de mai sus. Colindele lor sunt autentice si cantate cu niste voci absolut minunate. In acest an, cu doua zile inaintea Craciunului, o echipa formata din 4 tineri (2 fete si doi baieti) au reusit (prin vocile lor foarte cultivate, prin colindele autentice si variate pe care le-au interpretat) sa ma faca sa plang de bucurie ca mai exista si astfel de tineri care respecta datinile stramosesti. I-am ascultat cu evlavie pentru ca asa cum am spus la inceput, pe mine colindele ma emotioneaza profund. Am iesit din apartament si m-am dus si am sarutat-o pe una dintre fete multumindu-i pentru cadoul facut si urandu-le multa sanatate si sa ne mai incante si altadata. Ce sa faci! Asa sunt eu - sensibila.

REGRET

2011-12-06T01:04:00.000-08:00

Regret ca nu sunt mai tanara cu cel putin 10 ani pentru a ma putea bucura pentru mai mult timp de familia mea formata din fiu, nora si nepoti. Pentru ca nimeni nu stie cand se va sfarsi legatura cu viata, regret ca nu stiu daca voi apuca sa imi vad nepoata mare la casa ei, sa o vad mireasa si sa ma bucur alaturi de ea la intemeierea familiei ei.Este un vis pe care as dori sa il vad in realitate, dar, cine stie? Nu am regrete pentru viata pe care am trait-o pana acum cu bune si cu rele pentru ca stim cu totii ca viata nu este numai roz ci iti ofera, pe langa bucurii si necazuri peste care trebuie sa treci cu stoicism.Ma bucur pentru toate implinirile celor dragi si sufar atunci cand ei au probleme inerente vietii de zi cu zi mai ales in societatea de astazi care nu stie sa isi respecte valorile asa cum am sperat.Imi pare rau ca de mai bine de douazeci de ani societatea in care traim este macinata de lupte interne, de orgolii nemasurate care nu duc la nimic bun, ca toti cei care s-au perindat la putere au uitat de promisiunile din campan iile electorale si in momentul atingerii scopului (acela de a conduce tara)au trecut la satisfacerea nevoilor personale ale lor si ale celor care ii sprijina. Poporul, ei bine, poporul este bun numai atunci cand vrei sa iti atingi scopurile electorale. In rest, vai de mama lui. Regret sa vad cum aceasta societate se degradeaza din punct de vedere moral, cum legile sunt facute numai pentru cei cinstiti, cum minciuna este la ea acasa si cum datorita multelor greseli facute de guvernanti suntem priviti ca o paria a Europei.Desi romanii sunt in marea lor majoritate muncitori, inventivi, cinstiti si talentati, o categorie sociala - tiganii - au reusit prin apucaturile lor lor traditionale (furt, mizerie, cersetorie s.a.) sa arunce o pata nedorita pe blazonul Romaniei. Datorita lor, unele tari europene ne baga in aceeasi oala, au emisiuni denigratoare confundand romanii cu "romii" si asta pentru ca dupa 1990 cineva a avut o idee deloc inspirata de a le spune in loc de "tigani" - "romi". Regret faptul ca nimeni nu ia masuri impotriva unor astfel de persoane care au reusit in 20 de ani sa isi ridice palate extravagante, sa aiba masini de lux dar sa nu plateasca niciun leu la fisc pentru ca, cica, nu au venituri si mai au si tupeul sa solicite bani pentru incalzire. Este clar ca cineva are nevoie de o masa care sa fie manipulata pentru ca altfel nu inteleg de ce nu se face nimic. Acelasi lucru s-a intamplat si cu bisericile. S-au construit in ultimii ani sute de biserici din fondul statului in loc sa se fi construit sau reparat scoli si gradinite de care era mai multa nevoie. De ce? Pentru ca se stie ca in comunitati preotii au un cuvant de spus in alegeri asa cum au avut si pe vreamea lui Ceausescu. Traim intr-o societate atat de corupta ca nu stiu daca se va reusi vreodata starpirea coruptilor de toate categoriile.Ma doare sa spun asta dar parca nimeni nu are interes in rezolvarea acestei probleme care ne pune oprelisti in intrarea in spatiul Schengen. Nu exista interes deoarece de la cei corupti vin banii pentru campaniile electorale, ei sunt cei care primesc apoi contracte avantajoase care se deruleaza numai in favoarea lor si nu a Romaniei. Cum a fost posibil altfel ca sa avem atatia milionari in numai 10-15 ani cand din munca onesta abia daca altii reusesc sa isi cumpere o casa si aceea cu mari sacrificii? As dori ca lumea sa se schimbe in bine, copiii mei sa fie fericiti si eu alaturi de ei si sa las la o parte regretele si parerile de rau. Credeti ca cer prea mult?

SA MORI DE DOR!

2011-09-30T23:29:00.000-07:00

In copilarie, cand am citit CUORE de Edmondo de Amicis am ramas profund impresionata de suferinta, darzenia, curajul si tenacitatea acelui copil care, de dorul mamei sale a plecat in cautarea ei intampinand de-alungul drumului multe greutati, trecand prin intamplari greu de crezut pentru un copil dar terminand intr-un final fericit. Este adevarat ca si multi oameni i-au fost alaturi in incercarea lui de a-si atinge scopul.Dupa atata timp de la scrierea acestei povesti iata ca si in zilele noastre se petrec astfel de intamplari (din pacate nefericite). Acum o saptamana intreaga mass-media era plina de relatari despre un caz incredibil. O fetita de aproximativ 11-12 ani a decedat prin autoinfometare de dorul mamei ei.Povestea, asa cum ne-a fost ea relatata este urmatoarea: mama fetitei a plecat la munca in strainatate iar fetita a ramas in grija unei bunici care se mai ocupa si de inca un alt nepot mai mare. Stiind ca mama ei mai renuntase in trecut la un alt copil, fetita s-a temut ca si ei i se va intampla acelasi lucru si a renuntat sa mai lupte. Internata in spital fetita a fost inconjurata de dragostea asistentelor, medicilor si a unor voluntari care au fost impresionati de povestea ei si au incercat pe toate caile sa o ajute sa treaca peste aceasta trauma. Totul a fost in zadar.Topindu-se pe picioare, fetita a decedat in cele din urma. Anuntata ca fetita ii este bolnava mama nu a crezut iar cand a aflat adevarul a fost prea tarziu.O,Doamne, ce a fost in sufletul acestui copil care crezandu-se parasit a ales o astfel de cale?Cati copii vor mai trebui sa moara dina celasi motiv? In Romania sunt zeci de mii de copii lasati de catre parintii care au luat calea strainatatii pentru un trai mai bun in grija unor persoane nu neaparat responsabile. Din pacate, multi din cei care au plecat nereusind sa-si rezolve problemele, nu au fost in stare sa trimita bani pentru intretinerea celor lasati acasa creindu-se astfel adevarate drame si probleme sociale. O bunica si-a dus cei doi nepoti de 8 si 4 ani la orfelinat motivand ca mananca prea mult si sunt neastamparati argumentand gestul prin faptul ca parintii acestora au plecat si nu le-au trimis bani pentru intretinere. Un bebelus in varsta de 8 luni a fost adus in stare grava de malnutritie la spital deoarece matusa in grija careia fusese lasat impreuna cu alti 4 fratiori nu primise de la parintii plecati niciun ban de intretinere si ii daduse bebelusului numai ceai, din cand in cand fasole, cartofi etc. In ce tara traim? Ce se va intampla cu acesti copii lasati in voia sortii de niste parinti iresponsabili?

2011-05-30T23:32:00.001-07:00

IMI PLACE LUNA MAI

2011-05-30T23:13:00.000-07:00

Dintotdeauna mi-a placut luna mai si asta din mai multe motive: natura se trezeste la viata, pomii isi recapata culoarea verde, acel verde crud specific unei vieti tinere, pasarelele ciripesc de dimineata foarte devreme pana seara tarziu iar florile, ei bine florile abunda in culori si miresme care iti taie respiratia. Nu sunt suficiente motivele pentru care imi place aceasta luna? Eu cred ca da. Am o senzatie de nou si de bine cand privesc pe fereastra cum zi de zi mai intai apar mugurii iar apoi se deschid frunzele copacilor. Pietele abunda de lalele, bujori, flori de camp si multe altele. Imi plac si lalele dar pentru bujori am o adevarata pasiune. Imi plac atat pentru mirosul lor specific cat si pentru aspectul lor involt. Mi s-a intamplat odata sa poftesc la bujori ca si la o mancare.De cativa ani primesc bujori de la fratele meu care locuieste langa Bucuresti si care imi aduce cu bratul. Asa cum se zice in popor"daca ploua in mai, avem malai", aceasta luna este foarte ploioasa. Nu ca m-ar deranja pe mine deoarece nu sunt nevoita sa ies din casa atunci cand ploua dar ploaia si-a facut un prost obicei. Aproape in fiecare dupa amiaza incepand cu orele 16,30 - 17 trage cate o rapaiala dar nu asa una simpla. Sfantul Ilie isi pocneste biciul fulgerand si traznind pe unde apuca, norii se aduna si apele se revarsa ca la un potop. Din nefericire in unele zone din tara astfel de fenomene au imbracat si aspecte nedorite: a plouat cu grindina, s-au rupt baierele cerului iar ploaia a luat tot ce a intalnit in cale - drumuri, podete, gradini si animale lasand pe bietii oameni sa planga dupa pierderile suferite. Dar, cu natura nu ne putem pune. Ea este suverana. Putem doar sa constatam ca vremea a luat-o razna, apar fenomene extreme si asta datorita faptului ca temperaturile din aceasta luna au fost mai degraba temperaturi de vara decat pentru luna mai. Probabil ca intalnirea dintre caldura excesiva si straturile de nori care s-au format au pricinuit toate aceste necazuri. Cu toate aceste neajunsuri, imi place totusi luna mai si imi doresc sa apuc inca multi ani sa ma bucur de ea.

O SAPTAMANA DE FERICIRE!

2011-05-03T07:52:00.000-07:00

Ca de obicei, inaintea sarbatorilor am facut curatenie in toata casa, m-am aprovizionat din vreme cu tot ce trebuia pentru Paste pentru a avea suficient timp la dispozitie pentru pregatirea bunatatilor culinare. Asa cum este traditia, in Joia mare am vopsit ouale si am pregatit compozitia pentru drob, cel mai laborios lucru facut deoarece implica curatatul si tocatul cepei verzi, a mararului si patrunjelului precum si tocatul organelor.Vinerea am facut cozonacii cu nuca si am copt drobul (pentru ca tot era cuptorul incalzit pentru cozonaci. Dar cum nu simti sarbatoarea fara a simti mirosul aromei vanilate de cozonac, am lasat pentru sambata pregatirea pascai cu branza de vaci si asta deoarece in dupa amiaza zilei de sambata venea Andreea pentru a sarbatori impreuna sfintele sarbatori. A sosit si clipa revederii dupa aproape 4 luni de la ultima ei vizita acasa.Bucuria revederii - cel putin din partea mea - a fost foarte mare. Poate este greu de inteles dar eu am crescut- o zi de zi si ce simt pentru ea nu pot defini in cuvinte simple. Cert este ca atunci cand este plecata simt nevoia - la fel ca un indragostit - sa ii aud vocea, sa stiu ca este bine chiar daca uneori poate o plictisesc. Convorbirea cu ea, oricat ar fi de scurta imi da o stare de liniste pentru o prioada de timp. Dar sa lasam toate acestea si sa spunem ca ne-am vazut cu totii la masa in prima zi de Paste, am ciocnit oua si ne-am infruptat din toate bunatatile. A fost o intrunire a intregii familii (atat cat a ramas din ea). Perioada vacantei a fost foarte scurta, Andreea are foarte multi prieteni care ar fi vrut sa o vada si sa vorbeasca cu ea asa ca a fost mai mereu plecata in oras. Cu toate acestea, am simtit-o acasa, dormea in camera alaturata si dimineata si seara am mai stat de vorba ca fetele. Mi-am incarcat bateriile pentru o perioada. Avand servici va fi mai greu sa vina mai des in tara dar asta este viata. Cum la Craciun ii pregatisem multe dulciuri pe care nu a avut loc sa le ia cu ea, cand a venit acum i-am spus ca nu ii mai fac dulciuri ca sa nu patesc ca asta iarna. Surpriza a fost sa aflu ca le-a promis colegilor de la birou ca le aduce dulciuri asa ca am purces la treaba si am facut 2 portii de fursecuri "gandacei" niste fursecuri absolut delicioase si foarte aspectuoase dar si foarte laborioase. Dar ce nu face BUNI pentru nepotii ei. Dar cum tot ce este bun se termina repede a sosit si clipa despartirii. Ne-am luat la revedere cu parerea de rau din partea mea ca totul a durat prea putin si cu speranta revederii atunci cand va putea. A fost o saptamana de fericire pentru mine. Nu stim niciodata ce ne rezerva viata dar sper din tot sufletul ca sa am parte de cat mai multe astfel de vizite.

INCREDIBIL!

2011-03-16T00:25:00.000-07:00

Vineri 11 martie 2011. Fiind foarte ocupata cu pregatirile pentru aniversarea zilei mele de nastere nu am urmarit stirile de dimineata iar inj urul orei 9 m-a sunat o vecina care m-a intrebat ce parere am despre ce se intampla. Nedumerita, am intrebat: - Despre ce este vorba? Ea mi-a spus sa deschid televizorul deoarece in Japonia a avut loc un cutremur devastator si sunt prezentate imagini in direct. Asa am facut iar ce am vazut mi-a inghetat sangele in vene. Parca asistam la unul din filmele de groaza facute despre evenimente asemanatoare (vezi "Taifun la Nagasaki" s.a.) dar totul era amplificat. Cred ca niciun regizor, oricat s-ar fi straduit sa prezinte cat mai veridic astfel de situatii, nu ar fi putut sa o faca. Viata a batut filmul inca odata. Imaginile apocaliptice cu valul tsunami care matura totul in calea lui catre uscat pareau desprinse dintr-un film horror.Nimic din ce era pe uscat sau in rada portului nu a ramas fara sa fie luat si dus de valurile inalte de peste 10 metri ale oceanului. Autoturisme, autobuze mari, vapoare mai mari sau mai mici se controsionau si se sfaramau in incercarea lor de a-si face loc printre cladiri. In drumul haotic al valului ucigas de apa nimic nu mai ramas in picioare. Casele erau si ele luate de val, erau sfaramate ca niste cutii de chibrituri si duse mai departe pana cine stie unde. Daca initial magnitudineacutremurului a fost stabilita la 8,8 grade pe scara Richter, dupa reevaluare s-aconstatat cu acesta a avut 9 grade dupa o alta scara deoarece Richter se opreste la 8,45 grade. Si acesta a fost doar inceputul sfarsitului. Asa cum se stie in cazul cutremurelor totul se opreste automat: energia electrica, alimentarea cu gaze, centralele nucleare etc.pentru a nu se declansa incendii ca urmare a producerii unor fisuri in sistemele de alimentare. De aici si tragedia care a urmat. Centralele nucleare aflate la Fukushima nu au mai putut fi racite, miezul reactoarelor a inceput sa se topeasca, au avut loc explozii care au declansat isteria producerii unei catastrofe nucleare de mari proportii care va afecta nu numai insula Japoniei ci si alte tari spre care se indreapta norul distrugator in functie de viteza de deplasare a particulelor.Dupa ce apele s-au retras armata a intrat pentru a incepe cautarea supravietuitorilor si pentru a face bilantul pierderilor atat umane cat si materiale. Zona Myagi, orasul Sendai a fost ras de pe fata pamantului, incercarile de a gasi supravietuitori sunt aproape imposibile dupa asa un dezastru. Au fost gasite cadavre cu sutele deoarece dupa anuntarea valului tsunami oamenii nu au avut timpul fizic necesar sa paraseasca zonele de coasta unii gasindu-si sfarsitul in propriile masini sau case. Una peste alta nu credeam ca voi puca vreodata sa vad astfel de imagini apocaliptice. Ce mi se pare foarte interesant este numarul foarte mare de replici ale cutremurului (in jur de 200 pana acum) unele de intensitate destul de mare pentru a fi simtite si la Tokyo aflat la cca.376 km.departare de zona calamitata. Nu am mai auzit niciodata ca dupa um cutremur sa existe atat de multe replici mari dar probabil ca acolo in adincime ceva s-a intamplat. Urmarea acestui cataclism este dura: oamenii au cumparat tot ce se putea din magazine pentru a supravietui, nu se poate face aprovizionarea deoarece multe zone au fost afectate, transporturile nu merg, curentul electric se intrerupe afectand zone mari din partea de nord-vest a Japoniei, multe firme mari si-au intrerupt activitatea, actiunile la bursa au fost afectate. Nu cred ca exista un domeniu care sa mearga. Asa cum ne-au obisnuit, japonezii nu se plang, sunt plini de stoicism dar in acelasi timp sunt ingrijorati de emisiile de substante radioactive care le va afecta sanatatea nu se stie pentru cat timp. O a doua Hiroshima se prefigureaza din cauza ca reactoarele nucleare au scapat de sub control.Japonezii au un cult al muncii dus la extremis si sunt sigura ca isi vor reveni si de aceasta data. Fiind o tara puternic afectata de cutremure, Japonia si-a educat cetatenii in sensul de a-si pastra calmul la astfel de fenomene, de a se ajuta unii pe alti in caz de nevoie. Asa i-am perceput si de aceasta data desi ce li s-a intamplat depaseste orice inchipuire.Pe mine astfel de fenomene ma inspaimanta si nu sunt in stare sa imi pastrez calmul desi am trecut prin cutremurele din 1977, 1986 si 1990. Desi premierul japonez a facut o remarca total deplasata spunand ca japonezii au fost pedepsiti pentru egoismul lor, acesta si-a cerut scuze dupa aceea. Imi este mila de oamenii aceia, acel popor daruit muncii si bunastarii semenilor, un popor creativ, o tara cu o tehnologie mai mult decat avansata si care acum suporta rigorile unei astfel de tehnologii. Sper ca sa se termine cosmarul prin care trec si sa renasca din propria cenusa.

CE RAU V-AM FACUT?

2011-01-30T01:06:00.000-08:00

Foamea de bani a guvernului Boc, lipsa de profesionalism si orgoliile politice au creat un haos de nedescris in viata sociala a romanilor. Nu exista domeniu care sa nu fie afectat in vreun fel. Inteleg ca exista o criza economica dar nicio tara - cel putin din Europa - nu a luat astfel de masuri mai mult decat draconice. S-a taiat tot ce se putea taia - mult mai mult decat in alte parti ale lumii. In ultima luna capul de afis este "taierea pensiilor militare". Nimic din ce era si este legal nu functioneaza. Functioneaza numai legea bunului plac al autoritatilor conducatoare. Nu mai exista nicio lege pentru ei, nu mai exista drepturi cetatenesti. Nu stii incotro sa apuci pentru a-ti rezolva problemele. Este atata neputinta incat parca traiesti un vis urat din care abia astepti sa te trezesti.Pe posturile tv REALITATEA si ANTENA 3 au aparut mai multi reprezentanti ai cadrelor militare in rezerva care au sustinut ca Legea 119 prin care pensiile militarilor trebuie sa se transforme in pensii civile functionand pe baza contributivitatii, este ilegala iar OUG nr.735/2010 este in afara legii, fapt confirmat de Inalta Curte de Casatie. Dar, pentru ca si-au propus sa desfiinteze fostele cadre militare din ultima jumatate de secol, guvernantii nu tin cont de nimic si au lansat o noua metodologie de asa zisa "recalculare a pensiilor".Actiunea de strangere de adeverinte (de aceasta data facuta de MApN) a fost prelungita pana la 31 octombrie 2011 iar pana la 31 decembrie ar trebui terminata actiunea de recalculare pe baza adeverintelor de venit ale fostelor cadre militare. Datorita haosului creat (au fost si cateva decese provocate de socul calcularii unor pensii scazute cu pana la 60%) guvernul a anuntat ca de la 1 februarie vom primi pensiile care erau in calcul in luna decembrie pana la data cand vor fi adunate toate datele care sa conduca la o recalculare corecta a acestora iar sumele retinute in luna ianuarie ne vor fi returnate tot in februarie. De felul meu sunt o fire optimista dar tare ma tem ca vor fi iarasi niste promisiuni pe care nu le vor onora invocand tot felul de motive. Chiar si in noua metodologie de calcul sunt unele inadvertente. Se spune ca cei a caror pensie a fost majorata in luna ianuarie vor primi aceasta pensie pana la revizuirea ei iar daca se constata ca au primit sume mai mari decat ar fi reiesit din adeverintele de venituri, acele sume vor fi inapoiate treptat in anul 2012 chiar si de catre urmasii pensionarilor care au decedat intre timp si s-au aflat in aceasta situatie. Mi se pare ceva aberant. Nu se putea face de la inceput astfel? Sa primim in continuare pensiile avute in 2010 si acestea sa fie recalculate pe baza adeverintelor de venituri care ar fi fost obtinute in timp de la arhive? Unele documente sunt din anii 1950 deci mult mai greu de gasit in arhive. Ce ce suntem noi de vina ca o mana de oameni neprofesionisti conduc aceasta tara si gandesc cu picioarele si nu cu capul? Oricum au reusit sa scoata oamenii in strada si sa ne puna pe drumuri. Eu am primit 2 decizii de pensie in decurs de o saptamana, ambele cu o reducere mai mult decat substantiala si care erau facute fara nicio baza legala (adeverinte etc.). Le-am contestat pe rand pe fiecare dar asta m-a costat. A trebuit sa fac copii de pe toate actele pe care le aveam, le-am trimis prin Prioripost cu confirmare de primire si pana acum am dat aproximativ 45 lei. Astept sa vad ce se intampla deoarece, asa cum am spus mai sus, nu s-a tinut cont de niciun criteriu in aceasta actiune. Au mai avut tupeul sa spuna ca din cele aproximativ 29.000 dosare recalculate la aproximativ 80% din acestea au crescut pensiile in timp ce peste tot, atat la televizor cat si in discutiile cu cunostintele toti spun ca au primit pensii mult micsorate decat cele din decembrie. Dar minciuna este la ea acasa si este un mod de lucru. Guvernantii spun ca suntem manipulati de posturile tv, dar ce dovada mai buna este faptul ca avem deciziile si taloanele de pensie care spun adevarul? Adevarul nostru si nu al lor. Adevarul este unul singur, dreptatea este de partea noastra.Din pacate tot ce am sperat sa se intample dupa revolutia din l989 - mai multa libertate in exprimarea libera a cetatenilor, respectarea legilor si a principiilor de drept, respectarea dreptului de proprietate s.a.m.d. constituie astazi doar o utopie.Paranoia puterii, orgoliile incomensurabile ale esichierului politic au facut din Romania o tara neguvernabila, plina de clanuri si grupuri infractionale, plina de grupuri de interese ale partidului de guvernamant. S-a creat - asa cum a dorit Traian Basescu - o adversitate intre diferitele paturi sociale, intre profesori si medici, intre civili si militari, oamenii sunt invrajbiti unii impotriva altora iar conturile si averile celor implicati in actuala guvernare cresc fara nerusinare. Oare Dumnezeu nu vede ce se intampla cu noi? Ajuta-ne, Doamne, sa scapam de ei.

PREA REPEDE

2011-01-07T01:29:00.000-08:00

Am asteptat cu multa nerabdare Craciunul care abia a trecut si pentru care m-am pregatit (in limita posibilitatilor financiare) cu mult timp inainte. Ce a insemnat asta? Am cumparat din timp dulciurile care trebuiau puse in pungile cu cadouri, am cumparat diverse cadouri pentru fiecare membru al familiei(tot in functie de disponibilitatile financiare), am cumparat tot ce imi era necesar pentru pregatirea unui festin culinar. Recunosc ca toate acestea mi-au facut deosebita placere. Gandul ca fiecare va avea o surpriza m-a facut sa uit cat de cat de problemele create de masurile aberante luate de guvern in ceea ce priveste pensiile noastre ca urmasi de militari sau chiar ca militari inca in viata. Am fost asociati cu asa-zisele "pensii nesimtite" pe care si le-au acordat anumite categorii sociale, lucru total gresit daca tinem cont ca in armata cel putin acum mai bine de 30 de ani pensiile se primeau pentru vechimea in munca si salariul primit, fara nicio lege speciala. Dar cine sunt eu ca sa pot rezolva asa ceva? Adevarul este ca ne-au pus pe drumuri sa cerem recalcularea pensiilor, sa facem dovada prin adeverinte a perioadelor lucrate in timpul vietii s.a.m.d. fara sa tina cont de faptul ca arhivele sunt la indemna armatei si nu a noastra, a persoanelor fizice. O bataie de joc si umilirea noastra.Dar, sa lasam astfel de probleme care recunosc ca mi-au stirbit din bucuria sfarsitului de an creindu-mi teama de a nu ramane fara pensie si sa trecem la sarbatoarea Craciunului. Asa cum am spus, am facut sarmale, salata boeuf, piftie de curcan, salata de sfecla rosie, icre de stiuca si, bineinteles 2 feluri de cozonac: cu nuca pentru Calin si cu ciocolata pentru Bogdan si Ruxandra, nepotii mei. Totodata, din toamna am pus in congelator ardei kapia copti in speranta ca ii voi putea oferi Andreei in timpul unui pranz. Dar socoteala de acasa nu s-a potrivit (ca de obicei) cu cea din targ deoarece Andreea nu a stat prea mult pe acasa la pranz in afara de masa festiva de Craciun si nu am reusit sa ii ofer acest lucru. Una peste alta, din cele 9 zile de concediu cred ca am luat pranzul impreuna abia de 3 ori. O inteleg ca a dorit sa se vada cu multi prieteni pe care ii are in tara de aceea si titlul de fata "Prea repede". Totul a trecut prea repede si nu am avut timpul sa ma bucur de prezenta ei asa cum mi-as fi dorit. Unde mai pui ca dupa Craciun am facut doua feluri de fursecuri "gandacei" si "boule de neige aux chocolat" din care am vrut in mod neaparat sa ia cu ea, dar din cauza bagajului prea voluminos aceste fursecuri au ramas acasa spre parerea mea de rau. A apucat totusi sa guste cateva pana la plecare, restul ramanand in familie spre bucuria celorlalti nepoti si lui Calin (cel mai mare amator de dulciuri). Sper sa fiu sanatoasa inca multi ani de acum inainte si sa imi mai bucur familia cu bunatatile pe care le pregatesc pentru ei. Bucuria pe care o manifesta toti in momentul in care ii servesc cu diferite bunatati ma face sa ma simt utila si apreciata ca o adevarata bunica si sa imi doresc sa le pot oferi de cat mai multe ori astfel de preparate.

VISE

2010-11-24T22:36:00.000-08:00

Probabil ca nu mi se intampla numai mie dar, unele vise se repeta si ma marcheaza de fiecare data. Astanoapte, am visat din nou ca eram intr-un loc din Bucuresti pe care nu il cunosteam, voiam sa ajung acasa dar nu stiam cum. Mi s-a mai intamplat de cateva ori sa ma aflu in aceeasi situatie. Voiam sa iau un tramvai sau un autobuz dar nu gaseam bilete si sub nicio forma nu m-as fi urcat in ele fara bilet. Acest lucru ma deranja foarte tare in demersurile mele de a ajunge acasa.Acasa, dar unde? Pentru ca nu stiam unde locuiesc, stiam ca am undeva un apartament dar in vis nu stiam adresa si ma trezeam ca ma duc in locul unde am copilarit desi stiam ca nimeni din ai mei nu mai locuia acolo. Acest ultim vis -a intamplat la fel.La un moment dat am intalnit niste femei in varsta pe care le-am intrebat daca stiu unde au fost Halele Unirii pentru ca stiam eu ca de acolo puteam sa iau un tramvai dar tot spre vechea locuinta in care am copilarit. Oricum, era un punct de reper. Dar femeile, s-au uitat una la alta si au dat din umeri fapt ce m-a facut sa le spun ca probabil nu au locuit in Bucuresti daca nu stiau atata lucru. Oricum, pe cine intalneam imi dadea tot felul de variante de a ajunge unde doream, dar niciuna nu dadea rezolvare problemei mele. La un moment dat, drumul pe care mergeam se oprea intr-o locuinta, deci se infunda si atunci a aparut un pusti care m-a indrumat sa cobor niste scari abrupte pentru ca pe acolo se continua drumul meu. Am facut acest lucru cu teama de a nu cadea din cauza abruptului. Oricum in periplul meu am trecut si pe malul unei ape, am vazut si niste stranduri, multe cladiri de care nu imi aduceam aminte. Intr-un final, m-am trezit fara sa ajung acasa. Un alt vis care m-a obsedat aproape dureros: am locuit timp de 11 ani intr-un apartament de 2 camere, proiectat aiurea, cu o baie minuscula care dadea in ambele camere (deci nu exista intimitate) si cu o bucatarie la fel de mica. Dupa cei 11 ani m-am mutat tot in zona intr-un apartament cu 4 camere, o bucatarie mare si o baie suficient de incapatoare (nu foarte mare). Eram fericita ca insfarsit ne putem misca in voie, am mobilat-o destul de cochet (sigur, dupa posibilitati) si totul era bine. La un anumit interval de timp am visat ca cineva ne obliga sa ne mutam inapoi in cele 2 camere care m-au obsedat prin inconfortul lor, imi faceam probleme cum imi va incapea toata mobila din cele 4 camere si totul era foarte suparator. Acest vis s-a repetat de cel putin inca 2 ori si a fost la fel de marcant pentru mine, negasind nicio explicatie.Am mai avut si altfel de vise ca de exemplu: puteam sa ma ridic de la sol prin simpla apasare a aerului cu palmele. Ma ridicam destul de sus si nu putea sa ma ajunga nimeni care ar fi vrut sa imi faca rau. Nu mi-am pus niciodata intrebari despre rastalmacirea viselor considerandu-le ca urmare a subconstientului.

VREMEA si VREMURILE

2010-11-13T23:35:00.000-08:00

Vremea si vremurile au luat-o razna. Sa ma explic: Desi suntem la jumatatea lunii noiembrie vremea continua sa afiseze temperaturi de primavara tarzie sau, in unele zile, vara timpurie. Si o tine asa de cel putin 10 zile, ceea ce este nefiresc. Au inflorit pomii, unii au dat al doilea rod care - din pacate - nu va rezista pentru ca aceasta vreme in final va reveni la sentimente mai normale si se va raci. Ursii nu au intrat in hibernare si mai cotrobaie dupa hrana, albinele zboara bezmetice cautand polenul florilor si nu inteleg ce li se intampla, pasarile migratoare si-au amanat zborul spre tarile calde profitand de aceasta vreme excesiv de calda. Si - colac peste pupaza - in apartamente caloriferele duduie ca in plina iarna, stau cu geamurile deschise si tot este cald. Oare de ce edilii nu au luat masura intreruperii macar peste zi a acestei risipe? Vor sa ne jupoaie de bani? Nu este pacat ca asistam la asa ceva? Dar cine sa te asculte cand regiile sunt stat in stat si fac ce vor ele. Cam atat despre vreme. Asa cum am anuntat in titlu voi vorbi si despre vremurile tulburi pe care le traim cu totii. Guvernantii santajabili o tin pe a a lor cu asumarea de raspunderi pentru diferite legi fiind impinsi de UDMR carora li s-au promis foarte multe, care au sustinut guvernul in diferitele lui demersuri si care acum isi asteapta rasplata. Nu este mai putin adevarat ca UDMR a beneficiat in ultimii ani de sprijinul mai multor formatiuni politice care, in dorinta de a accesa si a ramane la putere s-au folosit de aceasta minoritate foarte hotarata sa obtina din ce in ce mai mult. Si, mai mult ca niciodata, cu sprijinul acestui guvern se pare ca si vor obtine. Ei isi doresc foarte mult invatarea istoriei si geografiei in limba maghiara, numirea unor inspectori si directori scolari de catre ei in zonele cu populatie majoritara. Opozitia s-a adresat Curtii constitutionale care a decis ca asumarea raspunderii nu este constitutionala si de aici toata tevatura. Cu toata aceasta decizie, premierul Boc este hotarat sa mearga mai departe pentru ca este santajat de UDMR ca daca nu le aproba aceasta lege nu va fi sprijinit in adoptarea celorlate legi: a salarizarii, a pensiilor, a bugetului pe an ul viitor. Vedeti ce se intampla daca te lasi santajat? Nu mai stii pe unde sa scoti camasa, cum spune o vorba. Din toate aceste motive, parlamentul a ajuns un fel de circ. Cand nu le convine ceva, pleaca din sala ca si cum ar fi niste copii care isi iau jucaria si pleaca daca se supara. Atata lipsa de seriozitate nu am mai vazut. Cum sa mai traiesti si ce sperante pot sa iti mai faci in asa situatie dezastruoasa? Nu este de mirare ca tot mai multi parasesc Romania in cautarea unui trai decent, am ramas fara medici si asistente fapt ce - pe langa alte greseli - au dus la prabusirea sistemului sanitar. O, Doamne! Oare ce ne mai asteapta? Cand si cum se vor termina toate acestea? Orgoliile nemasurate, setea de imbogatire in perioade scurte (atunci cand esti la putere si detii parghiile economico-financiare) au dus la prabusirea economica a acestei tari care a sperat un altfel de trai dupa 1989 dar care s-a inselat amarnic. Asa cum am spus mai sus, atat vremea cat si vremurile au luat-o razna. Da Doamne sa fie mai bine in viitor!

POPOR ROMAN, VAI DE SOARTA TA!

2010-11-09T04:19:00.000-08:00

De-alungul timpului, tara noastra a fost cucerita si pradata de cei din afara granitelor care isi doreau mai mult decat aveau. Au trecut peste noi, tatarii, turcii, austro-ungarii, rusii s.a.Nimeni nu a plecat cu mana goala iar poporul roman a rabdat pentru ca nu se putea lupta cu cineva mai puternic decat el. Au trecut peste tara noastra 2 razboaie mondiale in care poporul roman a suferit pierderi umane si materiale. Prin instaurarea regimului comunist incepand cu anul 1945 poporul roman a fost inrobit din nou si de data acesta pentru o perioada lunga si grea, plina de privatiuni, de neimpliniri si de dorinte inabusite. Am sperat ca odata cu caderea regimului draconic instaurat de Nicolae Ceausescu si clica lui, totul va intra intr-un normal pe care mi l-am dorit foarte mult. Nu am vrut nimic deosebit ci doar respectarea adevaratelor valori umane si materiale, o mai mare libertate a cuvantului si liniste. Dar nu orice fel de liniste. Daca pe vremea lui Ceausescu puteam veni spre casa din centrul capitalei la ore foarte tarzii fara sa imi fie frica ca dintr-un ungher ne poate ataca cineva sa ne jefuiasca, acum, dupa atatia ani de "asa zisa libertate" acest lucru este foarte riscant. Infractionalitatea a crescut alarmant, gastile de cartier, interlopii care isi impart zonele de influenta prin mijloace dure si violente a facut sa dispara linistea si siguranta pe care o doream. Cum s-a ajuns la asa ceva? Politia nu si-a facut suficient datoria si la timp iar acest fenomen a proliferat ajungandu-se astazi ca politistii sa fie atacati de interlopi si nu invers. Iar tu, biet cetatean contribuabil cu ce te-ai ales? Nu iti permiti sa mai iesi din casa dupa o anumita ora decat daca ai masina, nici vorba de plimbari prin parcuri la ore de seara. Toate guvernele care s-au succedat dupa l989 au promis tot felul de masuri in toate domeniile care"vezi Doamne" ne-ar fi adus numai lapte si miere celor care doream schimbarea. Si au adus, dar nu noua, ci lor. Nu a existat guvern care sa plece fara ca membrii lor si camarilele sa nu se imbogateasca. Au ajuns ca pe vremea lui Ceausescu, chiar daca cineva sa va supara ca fac o astfel de comparatie: toate numirile in functii sunt politice si nu sunt ocupate de specialisti in domeniile in care activeaza. Asa era si pe vremea lui Ceausescu. Care este deosebirea? Cei de acum nu au frica de nimic in a se imbuiba si imbogati pe spinarea poporului. Cei de atunci mai aveau frica organizatiilor de partid, a C.C. al P.C.R. etc.Nu vreau sa se inteleaga ca fac apologia fostului regim, doamne fereste, dar prea mult au inceput sa semene guvernantii de acum cu cei de atunci. Din pacate, acum, spre deosebire de atunci, datorita pluripartitismului, luptele pentru putere sunt atroce. Orgoliile celor care sunt sau acced la putere sunt nemasurate, exista o incrancenare fara seaman in clasa politica romaneasca care nu face decat rau poporului. Datorita acestor lupte care nu se mai termina, legile tarii care ar trebui sa contribuie cat de cat la scoaterea Romaniei din situatia catastrofala in care a fost adusa tot datorita aportului acestor guvernanti sunt lasate de izbeliste. Datorita proastei gestionari a economiei tara a ajuns sa se imprumute pe zeci de miliarde de euro pentru a face fata problemelor curente. Despre viitor, ce sa mai vorbim.De ce atata lupta pentru putere? Puternic este cel care are acces la banii tarii si poate face ce vrea cu ei: isi ajuta partenerii de partid care i-au sustinut in diverse campanii electorale, isi ajuta membrii de familie sa incheie afaceri banoase cu statul si isi satisfac orgoliul.Parca suntem un popor blestemat care nu mai scapa de asuprirea de orice fel. Degeaba am obtinut libertatea si suntem membri ai U.E. daca am saracit, au aparut cozi la ajutoare europene, toata lumea ne priveste ca pe un popor din lumea a treia, suntem prezentati fara discernamant de agentiile straine de presa drept "tigani". Nu este mai putin adevarat ca datorita liberei circulatii, tiganii romani au fost primii care au cucerit Europa. Daca la inceputul anilor 1990 eram aspru criticati de europeni pentru discriminarea tigan ilor, acum acestia nu mai stiu cum sa scape de ei deoarece sunt pusi pe furturi, talharii, fac multa mizerie si nu vor sa se integreze nicaieri unde ar trebui sa munceasca.Parlamentul este blocat deoarece opozitia sustine demiterea presedintei Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, acuzata de frauda, partidul de guvernamant se face ca nu aude si o tin tot asa. Ne facem de ras in toata lumea, iar lucrurile in loc sa se indrepte se deterioreaza din ce in ce mai mult. Oare cand le va veni mintea la cap si vor intelege ca ei sunt alesi prin vot de popor si ca ar trebui sa slujeasca interesele lui si nu ale lor proprii? Desi nu fac politica, sunt atatea lucruri care ma revolta incat cred ca as putea sa scriu pagini intregi. Imi pare rau pentru familia mea ca trebuie sa treaca prin astfel de momente si inca mai sper in vremuri mai bune pentru ei.

C I O R I L E

2010-11-01T06:26:00.000-07:00

Probabil ca foarte multi isi amintesc filmul lui Alfred Hitchcock cu acelasi nume in care mii de ciori s-au napustit asupra unui mic orasel creind panica si spaima in randul locuitorilor prin agresivitatea lor. Acestea, manate de cine stie ce imbold au atacat oamenii spargand chiar geamurile caselor, le-au scos ochii, i-au mutilat. Brrr! Ce oroare.
Eu voi vorbi insa despre altfel de ciori care de cativa ani buni, incepand cu luna octombrie, trecand peste iarna si terminand cu sosirea primaverii ne fac viata un calvar. Nu stiu ce determina exodul acestor mii de ciori care in fiecare dimineata de cum se lumineaza (in jurul orei 7 a.m.) isi fac aparitia in zona in care locuiesc, zboara necontrolat, fac mizerie si un zgomot infernal. Parca si-ar imparti sarcinile pe ziua respectiva si nu s-ar intelege si se cearta. Seara cand ziua se ingana cu noaptea (tot in jur de 7 p.m.) la fel de zgomotoase se intorc la locul in care probabil se odihnesc peste noapte. Presupun ca acest loc ar fi parcul Herastrau care este la o aruncatura de bat de locul in care locuiesc. Si dimineata si seara se aseaza pe varfurile copacilor din jurul blocurilor si nu contenesc cu ciorovaiala si croncaneala. M-am tot intrebat care este cauza acestei "transhumante". Presupun ca se duc dupa mancare pe ogoarele din jurul Bucurestilor. Oricum, fata de cele din filmul lui Hitchcock nu sunt decat galagioase si fac mizerie.

AMINTIRI DIN COPILARIE

2010-10-30T01:24:00.000-07:00

Primele mele aduceri aminte sunt cam din jurul varstei de 3 ani si ceva. Eram in comuna (actualmente orasul) Mihailesti jud.Giurgiu unde tatal meu era sef de post la Jandarmi. Imi amintesc ca era vara, m-am imbolnavit de friguri, cum se spunea, tremuram foarte tare si orice ar fi pus pe mine nu reuseau sa ma incalzeasca. Pana la urma mi-am revenit. Cam tot pe atunci, fratele meu mijlociu era sa moara; se invinetise la fata si daca nu ar fi fost pe aproape "sanitarul" comunei cred ca nu ar fi scapat. Oricum atunci la tara un sanitar, o moasa erau oameni foarte priceputi si devotati meseriei pe care o faceau.Ce imi mai amintesc dupa aceasta perioada este plecarea noastra spre Moldova, intr-un camion militar in conditii de razboi, mergand noaptea si ferindu-ne de cei care ar fi putut sa ne faca rau. Intr-un tarziu m ajuns in comuna Borlesti, jud.Neamt unde tatal meu fusese mutat cu serviciul. Eram deja 3 copii mici, fratele cel mic se nascuse in com.Mihailesti. Locul in care am ajuns era superb. Locuiam intr-o casa cu prispa mare, in panta iar prin gradina plina de pomi fructiferi puteam ajunge pe dealuri, spre cimitirul comunei sau spre invatatorul meu, Botez care avea o gradina plina de coacaze rosii si negre. Totodata imi amintesc de paraul care trecea prin comuna si care avea maluri joase pe partea comunei in care locuiam iar malul celalalt era inalt si format din huma rosiatica. Imi aduc aminte cum, odata, cand a plouat foarte tare la munte, apa a venit mare, plina de busteni care se rostogoleau vijelios la vale, iar noi, copiii, inconstienti ne jucam pe malul apei fara sa sesizam pericolul in care ne aflam. Imi mai amintesc ca pe mal erau foarte multi aluni de padure. In aceasta comuna am inceput primele clase primare despre care am amintiri foarte frumoase.O amintire mai deosebita o am in minte foarte proaspata. Fiind in timpul celui de al doilea razboi mondial, in comuna s-a oprit o companie de rusi care se retrageau iar la noi in curte au incartiruit popota. Era un cazan urias in care se facea mancarea care apoi era carata cu "marmite" foarte mari si impartita soldatilor. Desi se spunea ca pe unde treceau rusii faceau prapad, noi am avut parte de niste oameni foarte civilizati care nu ne-au creat probleme. Pe vremuri la scoli invatatorii faceau tot felul de activitati cu copiii. Existau preocupari artistice, culturale si despre viata de zi cu zi. Desi mici,eram la dansuri populare si dansam la serbarile organizate la scoala. Imi aduc aminte cum in clasa intaia cu ocazia zilei eroilor, la monument am recitat o poezie patriotica de 17 strofe. Erau niste festivitati cu adevarat emotionante. Cu mult inainte de Craciun invatatorul ne invata colinde iar la sarbatori mergea impreuna cu noi la colindat. Aveam desaga in care oamenii ne puneau mere, nuci si covrigi. Iernile erau pe atunci pline de omat, se mergea cu sania trasa de cai. Noi, cei mici ne intersectam cu colindatorii mari care erau deghizati in irozi, umblau cu capra si cu buhaiul. Totul mi se pare acum ca de basm si de multe ori am avut nostalgia acelor vremuri. Din pacate, acum, in foarte putine locuri din tara se mai pastreaza acele obiceiuri care te faceau pur si simplu sa traiesti momente inaltatoare sau, poate, asa vedeam eu prin ochii de copil.Intr-o iarna in care zapada era foarte mare am fost cu parintii la o nunta intr-un sat mai indepartat iar la intoarcere sania noastra a fost insotita de o haita de lupi dar totul s-a terminat cu bine. Imi amintesc un episod in care a trebuit sa mergem la Piatra Neamt pentru a ne face fotografii pentru niste legitimatii (nu stiu pentru ce), iar mama a tinut mortis sa avem toti pulovarase albe de lana iar pentru fratele meu cel mic care avea doar 2 ani a lucrat pana in ultimul moment inaintea plecarii dar a reusit. Cand aveam 7 ani parintii mei au botezat un baiat pe nume Niculae Handaric iar pentru ca mama era plecata la Bucuresti l-am tinut eu in brate deci eu am fost nasa lui de botez si am fost foarte mandra. La scoala cresteam viermi de matase si imi aduc aminte ca trebuia sa fim foarte curati pe maini, sa culegem frunze de dud pe care le puneam apoi ca pat pentru viermi. Era o indeletnicire foarte placuta si ne simteam utili. Langa scoala era o persoana care se ocupa cu fierberea gogosilor de matase din care apoi se facea fir de borangic si apoi din el, matasea naturala. Tot din acea perioada imi amintesc de cultivarea canepii din care se teseau panze pentru camasi, pantaloni si tot felul de acareturi. Dupa ce canepa era coapta, se taia, se punea la putrezit in apa sub pietre, apoi se toca pentru a cadea partea lemnoasa, firele se trageau printr-un darac iar apoi se obtinea firul de tesut. Cati copii au avut ocazia sa vada pe viu asa ceva? De la femeile din sat am invata sa torc si sa rasucesc firul cu fusul desi eram foarte mica iar de la mama am invatat sa crosetez (am facut perdelute pentru clasa noastra la scoala)caci la tara fetele trebuie sa stie sa faca astfel de lucruri. Intr-o vara am urcat cu trenul forestier sus pe muntele Tazlau (cred ca era o serbare campeneasca) unde imi amintesc ca am vazut pentru prima oara pastravi in cetina de brad, cred ca era o pastravarie acolo. Am numai amintiri placute din acea perioada. Am facut acolo numai doua clase dupa care am ajuns in comuna Bragadiru, la 7km.departare de Bucuresti unde tatal meu a fost numit sef de post. De aici nu am prea multe amintiri. Stiu doar ca locuiam in cladirea postului de jandarmi care se invecina cu fabrica de bere Bragadiru si cu raul Sabar. In apropiere era si o fabrica de paine unde mergeam si cumparam piine fierbine cu un gust si miros imbatator.Prin curtea fabricii am apucat sa ne jucam dar nu prea mult. Am facut numai clasa a III-a acolo iar la sfarsitul anului urma o serbare in care s-a jucat "Pupaza din tei" unde aveam si eu un rolisor dar fiindca am mancat 2 kg.de caise foarte coapte am facut o indigestie cu febra foarte mare si am pierdut serbarea. Tot din perioada Bragadiru imi amintesc ca am mers la scaldat in raul Sabar in apropiere de Bragadiru, am mancat niste prajituri cu ciocolata care nu mi-au cazut foarte bine, motiv pentru care multi ani de atunci inainte nu am mai putut sa vad asa ceva in fata ochilor. In anul 1948 a intervenit o schimbare majora in viata noastra deoarece jandarmeria s-a desfiintat, a aparut Militia iar tatal meu a fost demobilizat ramanand fara serviciu motiv pentru care ne-am mutat cu toti in Bucuresti alaturi de bunicii materni si de o matusa care locuia in aceeasi curte. Pentru noi a inceput o viata plina de lipsuri si greutati, tatal nostru nereusind sa gaseasca ceva de lucru iar ca lucrurile sa fie si mai tragice de atat, in luna decembrie a aceluiasi an mama s-a imbolnavit foarte grav, a paralizat si a fost internata la spitalul Colentina. Noroc cu una din surorile mamei care cunostea un renumit medic de la acel spital si care s- ocupat de ea. Imi amintesc ca timp de trei saptamani era intoarsa cu patura de catre asistente, i se strambase gura si nu ne recunostea. Nu cred ca am suferit vreodata mai mult ca atunci. Aveam aproape 10 ani, se apropiau sarbatorile Craciunului si nu aveam nimic. Matusile mele s-au straduit cat au putut sa ne faca sa ne simtim bine dar eu am suferit foarte mult. Mama a stat peste 4 luni in spital si cand si-a revenit a trebuit sa faca terapie cu socuri electrice pentru a putea merge din nou deoarece i se atrofiasera muschii. De atunci inainte viata ei a fost un adevarat calvar. Tatal meu nu se impaca cu gandul ca nu mai este cine a fost, lui ii pl;acea viata usoara, amicii de pocher si femeile. Biata mama s-a chinuit sa ne creasca cu acul si ata. Lucra pe branci pentru a ne asigura un trai cat de cat decent dar ii era aproape imposibil sa faca fata.Nu stiu cum a rezistat la un astfel de stres si la o asa povara - 3 copii mici cu nevoile lor de zi cu zi. Datorita faptului ca nu aveam bani imi aduc aminte ca am mers la scoala cu "cipici de panza" iar datorita faptului ca nu am avut incaltaminte adecvata mi-au degerat picioarele. Mi se umflasera degetele, se invinetisera si ma mancau. M-am vindecat prin impachetari in foi de varza murata. Tot din lipsa banilor, la liceu fiind, in luna aprilie cand afara lumea mergea in pantofi, eu eram incaltata in cizme de cauciuc in care mi se coceau picioarele. Tot o amintire din perioada liceului a fost ca intr-o dimineata, tatal meu care se barbierea cum era moda timpului, spaland pamatuful intr-un castronel in care se adunau spuma si perii de la barbierit, datorita faptului ca nu i-am spalat castronelul deoarece sincera sa fiu imi era scarba, a luat cureaua si m-a batut peste brate de a trebuit sa merg la scoala cu maneca lunga desi era foarte cald. Imi era rusine sa le spun colegelor ca m-a batut tata pentru un fleac. Nu am avut un aparat de radio mult timp si din aceasta cauza eram frustrata cand, ducandu-ma in vizita la o colega care dispunea de un aparat de radio, la teatrul radiofonic care se difuza ea recunostea vocile actorilor pentru ca mai avusese ocazia sa ii auda iar eu ma simteam cumva umilita pentru lipsa mea de cultura (involuntara). Am trait foarte modest fata de majoritatea colegelor mele de liceu care locuiau in preajma Parcului Carol si stateau in vile sau case mai instarite dar am facut fata. Nu mi-am serbat zilele de nastere pentru ca nu aveam cu ce si nici unde sa primesc oaspeti. Asta este viata, un roman. Cam atat despre amintirile mele din copilarie desi au fost destul de multe, unele din prima parte a vietii, deosebit de frumoase.

SE APROPIE

2010-10-18T08:50:00.000-07:00

Se apropie cu pasi repezi sarbatorile de iarna - CRACIUNUL si ANUL NOU. Doamne, cand a trecut asa de repede? Parca ieri ma pregateam cu sarmale, cozonaci, diverse alte dulciuri, piftie de curcan etc. pentru a merge la Sofia unde am petrecut Cracinul cu toata familie si unde a fost nemaipomenit. Dar sa lasam trecutul si sa ne mobilizam pentru ce va veni. Abia astept sa le pun pe masa alor mei tot felul de bunatati specifice sarbatorilor si sa le vad bucuria si sa aud aprecierile asupra bucatelor puse pe masa. Dar nu asta ma framanta acum. Stiu ca ma voi descurca cu bucatele. Problema este ca intotdeauna mi-a facut placere sa fac mici cadouri, surprize pentru cei dragi. Din pacate anul acesta fondurile mele s-au mai imputinat si in afara dulciurilor (ciocolate, diversi biscuiti etc.) imi va fi foarte greu sa cumpar cadouri mai substantiale. Am avut multe cheltuieli - doua botezuri in 2 luni la care fiind in familie a trebuit sa contribui substantial. Dar sper sa ma descurc onorabil si sa le fac bucurie tuturor. Abia astept!

BRRR!!!!

2010-10-18T08:23:00.000-07:00

Ploua mocaneste......Frunzele ingalbenite starnite de rafale de vant plutesc spre pamant asternand un covor gros ca o plapuma pentru iarna ce va veni. Toamna si-a intrat in drepturi si nu imi place deloc cum arata. Chiar daca temperatura ar fi putin mai scazuta, daca nu ar ploua si ar fi soare, toamna nu mi-ar displacea. Toamna cu soare este frumoasa si o accept ca atare. Ziua a devenit mai scurta iar datorita faptului ca ploua si este foarte innorat se face intuneric si mai devreme. Dar, ce sa facem, ar trebui sa ne obisnuim doar nu este ceva nou, nemaivazut. Este doar un anotimp la fel ca oricare altul. Cand ploua lacrimile cerului se abat asupra oamenilor creindu-le si lor o stare de nostalgie, de amintiri dureroase care storc lacrimi. Cel putin mie imi creeaza o astfel de stare si nimic nu o poate schimba. Dar sa nu ne lamentam, nu este bine sa fim pesimisti, sa multumim Celui de Sus pentru ca suntem sanatosi, avem o familie care ne iubeste si pe care si noi o iubim. Toamna este frumoasa in parcuri unde se imbina culori de la galben, portocaliu si pana la rosu in functie de speciile de arbori plantati acolo, toamna este frumoasa in pietele in care abunda multitudinea de culori a zarzavaturilor si legumeleor in general toamna este frumoasa si pentru ca ne reprezinta pe noi cei de varsta a treia (a senectutii). Deci sa-i multumim toamnei ca exista si sa fim fericiti si sanatosi cat mai multe toamne.

E TOAMNA IAR

2010-10-14T01:27:00.000-07:00

In functie de starea sufleteasca a momentului mi-am exprimat din nou unele incercari literare, dupa cum urmeaza:

E TOAMNA IAR

Ma uit pe geam cum bate vantul
Si cerul este innorat
La toamna iar ma duce gandul
Usor, usor s-a apropiat.

Covor de frunze-ngalbenite
Se-astern in fiecare zi
Iar eu cu ganduri ravasite
Ma-ntreb mereu: "De ce nu vii?"

E toamna iar si nostalgia
Imi aminteste de trecut
Imi aminteste iar de ziua
In care noi ne-am cunoscut.

Trecut-au ani dar amintirea
Acelei toamne a ramas
Am cunoscut atunci iubirea
Ce ne-a unit pe-al ei fagas.

Pe data de 17 octombrie 2010 se implinesc 52 de ani de cand l-am cunoscut pe sotul meu.

DESPRE MOTIVATIE

2010-10-12T23:31:00.000-07:00

Acum aproape 20 de ani, in 1991, printr-o imprejurare oarecare am ajuns sa lucrez la prima banca privata romaneasca. La inceput doar pentru a inlocui pe cineva care trebuia sa plece in concediu si care nu avea pe cine sa lase in loc. Dupa ce m-au cunoscut (in doar 3 zile) mi s-a propus sa raman permanent. A fost prima motivatie deoarece pentru iesirea la pensie pentru vechime in munca as mai fi avut nevoie de cel putin noua ani. Era ceva nou pentru mine sistemul bancar dar m-am adaptat repede si nu mi-a parut rau (cel putin in primii 3-4 ani) deoarece salariile cresteau de cateva ori pe an si ajunsesem sa ma bucur ca puteam oferi familiei un ban in plus si ne puteam satisface mai multe nevoi deoarece dupa 1990 sotul meu primea o pensie derizorie desi pana in l989 era una dintre cele mai bune pensii dupa o activitate de 30 ani de zbor. Desi am sperat ca, tinand cont de faptul ca era prima banca cu capital privat lucrurile vor fi altfel decat erau inainte de 1989, am fost dezamagita sa constat ca naravurile vechi nu dispar asa de usor si ca nu se tine cont de competenta si priceperea de care dai dovada exercitandu-ti atributiile de serviciu. Dar nu ma puteam plange deoarece motivatia principala (in afara celei financiare) era sa reusesc sa fac cei 25 ani de vechime in munca si sa ies la pensie pentru limita de varsta si vechime integrala. Si am reusit. Am iesit la pensie incepand cu 1 ianuarie 2001 cu o pensie acceptabila. In anul 1993 prin divortul fiului meu, acesta a venit la noi cu singura lui comoara - nepoata noastra Andreea - in varsta de doar patru ani. Asa ca din acel an si pana la iesirea mea la pensie am fost mai mult decat motivata pentru a merge la serviciu. Desi nu mai eram tanara (in acceptul cuvantului) m-am straduit si cred ca am reusit sa imbin mai multe activitati si anume: salariata, gospodina (imi intretineam singura curatenia, spalat, calcat, mancare, lectii din clasa I-a si pana in clasa a VI-a cu Andreea). Eram motivata pentru acest lucru si chiar daca uneori eram prea obosita nu aveam incotro. Dupa iesirea la pensie lucrurile au mers mai usor fiind acasa in mijlocul familiei. Am avut mare noroc cu sotul meu care a iubit-o nespus pe Andreea si care atata timp cat eu am fost la serviciu a avut grija de ea sa o duca la gradinita si apoi la scoala, sa ii incalzeasca mancarea si sa se ocupe de ea la fel ca o femeie. Din pacate in anul 2007 sotul meu a decedat, Andreea a plecat la studii in Marea Britanie iar eu am ramas singura sa imi plang amarul. O buna perioada de timp, fiul meu venea la serveasca masa de pranz la mine, firmele la care a lucrat fiind in apropierea locuintei mele, ceea ce facea accesul mai usor. Dar de la un timp acest lucru se intampla din ce in ce mai rar. Iata de ce acum nu ma mai simt motivata, nu mai am acea bucurie pe care mi-o dadea pregatirea unor mancaruri si dulciuri care sa ii satisfaca dorintele. Simt ca nu mai am pentru ce si pentru cine sa fac aceste lucruri si ma simt intrun fel inutila. Singura me bucurie mai este la sarbatorile de Craciun si Pasti cand ne adunam si cand placerea de a prepara tot felul de bunatati imi este satisfacuta pe deplin iar fericirea de a le pregati ceva deosebit este foarte mare.Consider ca a avea o motivatie care sa te faca sa simti ca traiesti pentru ceva sau cineva conteaza foarte mult in viata de zi cu zi, te tine in forma, activ si fericit.

INSFARSIT

2010-08-20T23:36:00.000-07:00

Dupa o lunga perioada in care nu stiam pe unde sa ne ascundem din cauza caldurii inabusitoare a aparut o raza de speranta cel putin pentru dimineata. A inceput sa adie putin vantul care mult timp a lipsit din peisajul cotidian. Ma bucur ca am reusit sa trec si peste aceasta vara caniculara, cu adevarat sufocanta cand aveam momente in care nu stiam cum sa mai respir un aer de nerespirat. Nu a fost primul an in care am avut canicula dar parca este din ce in ce mai greu de suportat. Am respectat cu sfintenie sfaturile medicilor de a nu iesi la ore nepotrivite din casa, indicatiile acestora facand referire la persoanele in varsta si la copiii mici. Cu toate acestea, zilnic se inregistrau sute de apeluri la serviciile de urgenta pentru a ridica de pe strada persoane varstnice cu adevarat inconstiente care isi expuneau viata unui astfel de risc si care - credeti-ma - nu aveau de ce sa se afle pe strazi la ore nepotrivite. Dar asa suntem noi, oamenii, nu tinem neaparat seama de sfaturile altora. Oricum, ma bucur ca insfarsit pot sa respir mai bine. Neavand aer conditionat am stat intr-un curent permanent (vorba vine curent atunci cand nu adie nici macar o frunza), noaptea am folosit prosoape umede pentru a-mi racori corpul si pentru a reusi sa adorm. Am stat cu fereastra deschisa la dormitor insa zgomotul facut de aparatele de aer conditionat ale vecinilor m-au deranjat, motiv pentru care nu am dormit prea linistita.Chiar daca se va mai incalzi sper sa nu se mai ajunga la 40 de grade deoarece ne indreptam spre toamna. Stand asa de mult in casa (chiar daca nu sunt o persoana prea plimbareata ieseam totusi mai des macar la cumparaturi) mi-am dat seama cat de monotona imi este viata, cum se repeta aceleasi lucruri si ce inseamna sa ajungi la o varsta in care totul sa se desfasoare intr-un ritm lent, fara asteptari de niciun fel. Nu am avut niciodata o prietena de suflet careia sa ii pot impartasi problemele mele de viata sau cu care sa pot iesi undeva la o plimbare. Este adevarat ca sunt destul de sociabila dar nu imi pot descarca sufletul in fata oricui.

M O N O T O N I E

Ce monotona-mi este viata
Ma scol, mananc, imi beau cafeaua
Ma duc apoi sa fac piata
Mai strang un pat, mai spal perdeaua

Gatesc putin, doar pentru mine
Un felu-ntai si-un felul doi
Si-mi amintesc atat de bine
Cum o faceam pentru noi doi

Se scurge timpu-ncetisor
Cand unul singur a ramas
Iar amintirile te dor
Ce este viata? Un popas.

Petreci mai mult sau mai putin
Pe-acest pamant ce ne hraneste
Dar niciodata noi nu stim
Cat de anosta viata este.

Trec dimineti si trec si zile
Ma misc la fel ca un robot
Mai vad un film, mai vad o stire
Dar este greu sa mai suport.

Din fire sunt o optimista
Si asta ma mai tine treaza
Dar in acelasi timp sunt trista
Si asta, vai, ce mult conteaza!

DIN NOU PE BLOG

2010-08-08T02:33:00.000-07:00

A trecut mai bine de un an de cand nu am mai scris nimic. Nu s-au petrecut lucruri deosebite, viata si-a urmat cursul normal ca aproape la fiecare.Cu bune si cu rele. Si totusi au fost cateva evenimente care trebuie mentionate. Craciunul 2009-2010 l-am petrecut in Bulgaria la Sofia in vila inchiriata de firma la care lucra nora mea, o vila cu vreo 6 dormitoare, un living imens si - ceea ce o facea foarte atractiva - un semineu in care am facut focul. Totul a fost foarte frumos mai ales ca Andreea, nepoata mea a venit si cu prietenul ei Nathan din Anglia si am fost multi, s-au impartit multe cadouri frumoase, multe dulciuri (in exces as zice). Intr-un cuvant a fost o adevarata petrecere de Craciun in familie, o masa foarte frumos ornata de nora mea, mancare multa: piftie de curcan, lebar, carnati, sarmale, cozonaci si alte 3 feluri de dulciuri aduse de mine de la Bucuresti. Pa langa o scurta vizita prin Sofia, copiii au fost si la baletul 'Spargatorul de nuci' la opera din oras. Dupa vreo 5 zile petrecute acolo ne-am intors toti in Bucuresti. Ai mei - Calin cu familia, Andreea si Nathan au petrecut revelionul la restaurantul Hard rock din parcul Herastrau, iar eu i-am asteptat - conform traditiei - la masa de pe 1 ianuarie cu multe alte bunatati, inclusiv un foarte gustos tort de nuca. Deci sarbatorile din iarna 2009 - 2010 au fost adevarate sarbatori petrecute in familie, cu multe amintiri frumoase.
Si Pastele din 2010 a fost frumos asta pentru ca s-a nimerit ca vacanta Andreei sa corespunda cu acea perioada, iar ea a petrecut alaturi de toata familia ciocnitul oualor si mancatul cozonacilor, lucru care nu mai avusese loc de cand plecase la studii in Anglia.
Una peste alta, a fost un an destul de bun. Cel mai important eveniment a avut loc insa pe data de 15 iulie a.c.odata cu ceremonia de absolvire a facultatii de catre Andreea. Am fost la Manchester intre 14-19 iulie, am participat la ceremonie intr-o cladire construita pentru concerte unde s-a cantat la orga iar festivitatea de absolvire a fost absolut impresionanta. Dupa terminarea ceremoniei s-a mers in corpore la primaria orasului unde a avut loc un coctail, acompaniat de un grup de violonisti. Primaria este un monument de arhitectura cum rar cred ca exista undeva. Am vizitat 2 malluri dintre care unul la marginea orasului (acesta din afara orasului m-a impresionat prim marimea si arhitectura lui. Cel din oras era o constructie mai moderna. Am luat masa in ziua absolvirii la un restaurant brazilian unde ne-a dus Andreea si unde am trait o experienta interesanta. Pe un platou erau tot felul de salate si garnituri din care iti alegeai iar din cand in cand un chelner venea cu o frigaruie uriasa cu diferite feluri de carne si carnaciori si iti lasa in farfurie pana cand tu spuneai ca nu mai poti. Super. Din pacate, vremea nu a tinut prea mult cu noi. A plouat si a fost destul de frig, nu eram pregatita cu lucruri groase dar in afara de ploaie, temperatura mi-a convenit. Am uitat sa mentionez ca prietenul Andreei si-a luat si el o zi libera pentru a participa la ceremonie. Datorita faptului ca Andreea lucreaza deja de 2 luni si si-a luat o mare parte din concediul ei pe acest an ( fost o saptamana in Spania cu Calin si familia) nu va mai putea veni in tara decat probabil cateva zile de Craciun. Sper sa poata veni si s ne bucuram de sarbatori. Oricum nu am fost cu mana goala la ea. I-am dus 2 feluri de fursecuri si i-am cumparat din Piata Matache diferite feluri de alune si nuci care ii plac foarte mult.
Anul acesta voi mai participa la doua evenimente: 2 botezuri, unul pe 28 august cand nepoata si fina mea Monica isi va boteza baietelul pe Theodor-Ion si altul pe data de 10 octombrie a.c. cand Mariana (verisoara mea) isi va boteza nepoata -Andreea - Lorelei. Am obligatia morala sa particip la amandoua evenimentele din ratiuni lesne de inteles. Sper sa revin mai curand pe acest blog, sa fiu sanatoasa iar criza care a lovit Romania sa nu afecteze prea mult pe niciunul dintre ai mei.

2009-06-09T01:35:00.001-07:00

REVENIRE

2009-06-09T00:06:00.000-07:00

Dupa o pauza destul de lunga am revenit pentru a-mi exprima incantarea si bucuria unei scurte vizite la Paris.Cum s-a intamplat acest lucru? Cu ocazia aniversarii zilei mele de nastere, la 12 martie a.c.cand am implinit 7o de ani, fiul meu mi-a facut cadou o mini-vacanta la Paris. Aceasta s-a desfasurat intre 20-24 mai a.c. si a fost ceva de vis.Sincera sa fiu, initial am vrut sa refuz aceasta calatorie datorita faptului ca am o teama foarte mare de calatoria cu avionul. Desi sotul meu a zburat 30 de ani si am mai facut o calatorie lunga cu avionul acum 28 de ani, teama de zbor nu mi-a disparut, din contra. In fine, a venit ziua plecarii, emotiile m-au coplesit si cred ca mi-a crescut tensiunea deoarece nu m-am simtit foarte bine aproape toata ziua desi zborul a decurs in conditii foarte bune, vremea a fost excelenta. Am ajuns devreme la Paris, in jurul orei 10,30-11 eram deja la hotel unde ne-am si cazat si unde ne-am intalnit cu nepoata mea Andreea care venise cu o seara inainte la Paris fiind cazata la o alta nepoata si fina a mea, Monica, stabilita de 11 ani la Paris. Din acel moment am inceput peregrinarile. Am uitat sa spun ca de la aeroport ne-am cumparat niste bilete electronice pentru transportul in comun (metrou, tren subteran sau autobuz) lucru extraordinar de eficient mai ales ca puteam sa ne ducem unde aveam nevoie fara probleme. Am mers atat de mult, coborand si urcand scarile de metrou, facand corespondente cu alte metrouri, incat dupa amiaza nu mai imi simteam picioarele de oboseala. Dar a meritat totul. Am fost pe Champs-Elisee de doua ori dupa ce am venit cu metroul pana la Arcul de triumf in Place d'etoile. Tot acolo am si mancat in prima zi la un bistrou. Am fost surprinsa sa constat ca Parisul este un imens bistrou. Unde te intorci, unde te afli se mananca pe tot parcursul zilei. Pe Champs-Elisee mirosea numai a mancare de toate felurile. Am vizitat biserica Sacre-Coeur unde am avut n oroc sa urcam cu telefericul tot pe baza cartelei electronice de transport. Am mai urcat si putin pe jos deoarece biserica este situata foarte sus fata de oras. O panorama superba se deschide in fata ochilor de la poalele bisericii. Am intrat inauntru si ca peste tot unde am intrat in cele mai cunoscute monumente am fost uimita de maretia si soliditatea constructiilor facute cu multe sute de ani in urma.Ce fel de arhitecti au putut concepe si ce constructori si cu ce mijloace au ridicat astfel de splendori?Dupa ce am iesit din biserica am urcat putin in Montmartre (in spatele bisericii) unde ne-am oprit putin pentru a ne odihni la o terasa unde am servit cate un ceai, o cafea sau o bere.Era atat liniste si atat de frumos ca nu mai aveam cuvinte.
Am vizitat mormantul lui Napoleon situat in Domul invalizilor. Intr-o rotonda era amplasat un fel de cosciug imens dintr-un lemn maro inchis, cupola domului era acoperita, presupun, cu foita din aur deoarece stralucea foarte puternic in soarele care ne dogorea pur si simplu. Am uitat sa spun ca, desi se anuntasera niste ploi, am avut parte de o vreme nefiresc de calda pentru acea perioada la Paris. Am stat la morman tul lui Napoleon cca.20 minute, timp in care Andreea a vizitat un muzeu cu scene si documente din cele doua razboaie mondiale si alte artefacte si am inghetat de frig. Nu stiu ce sistem de climatizare era dar persoanele care supravegheau erau imbracate in geci groase pentru a rezista. Am fost la Luvru unde a intrat numai Andreea si Calin (fiul meu) deoarece eu fusesem in 1981 impreuna cu sotul meu.Doamne, cata lume! Un furnicar la fel ca peste tot.La fel era si la turnul Eiffel unde nu te puteai apropia de cat popor era acolo. Am vizitat Notre-Dame-ul construit in urma cu 900 de ani. Ce grandoare, vitralii superbe, coloane infinite care duceau spre inaltul manastirii. Cum a rezistat asa ceva de-a lungul timpului? Am ajuns si in Piata Bastiliei unde nu ramasese nimic din fosta inchisoare decat un monument care sa aminteasca locul unde s-a scris o noua istorie a Frantei. Am ajuns si in Piata Vosgi unde, intr-una din cladirile care incadreaza pe 4 laturi piata, a locuit si a scris marele Victor Hugo. In fine, am fost si intr-o gradina botanica, in zona magazinelor La Fayette si Printemps unde nu te puteai apropia de parca toata populatia Parisului facea cumparaturi. Intr-unul din corpurile La Fayette la parter era deschis un magazin cu produse marocane. Totul era f.scump. Intr-una din zile am mers in cartierul La Defense, o zona exclusiva de zgarie nori pentru birouri, hoteluri si un mare mall. In acel mall nepoata mea a reusit sa-si faca niste cumparaturi. Am trait si un moment se suspans atunci cand intr-o dimineata ne-am hotarat sa luam RER un tren subteran care ne ducea aproape de Luvru. Cu o statie inainte de acobori s-a urcat un grup mai mare de turisti dar si niste tineri negri. In acel tren locurile sunt de cate doua persoane fata in fata. In fata mea, lateral, s-a asezat un turist foarte voinic. Unul din negri i-a facut semna ca vrea sa stea langa el. Avea in mana o punga goala pe care o tot foia. Am sesizat ca o tot plimba pe langabuzunarul omului dar nu putea actiona acolo, apoi a dus-o in sus spre un rucsac pe care acesta il avea in spate. mi-am dat seama de intentii are si m-am sculat ducandu-ma catre fiul meu si atragandu-i atentia ca tipul este un hot de buzunare. Cand sa coboram, tipul negru s-a ridicat si a facut niste semne spre noi pentru faptul ca am inteles ce intentii avea.Unul dintre ei a incercat si la fiul meu dar el era pus in garda. Am coborat si nu facusem decat cativa pasi can am auzit o rumoare. Intorcandu-ma un turist il tragea din tren pe unul din negri acuzandu-l ca i-a furat portofelul. A avut loc o altercatie dar trenul s-a pus in miscare si turistul a ramas jos.L-am intalnit in fata turnului Eiffel plangandu-se unor jandarmi gasiti in zona.
Deoarece pe 25 mai nepoata mea implinea 20 de ani am vrut sa sarbatorim evenimentul si am rezervat o excursie de 2 ore pe un vas-restaurant pentru sambata 23 mai a.c.La excursie am invitat-o si pe fina mea impreuna cu prietenul ei. A fost ceva superb, vaporul era plin si la sfarsit cca.10 torturi cu lumanari si artificii au fost aduse la mesele unde erau sarbatoriti inclusiv la noi. Andreea a fost foarte impresionata, la fel ca si gazdele ei care isi doreau de mult sa faca asa ceva dar nu reusisera. Drept urmare, ei s-au simtit obligati sa ne invite la ei in ultima noastra zi de sedere la Paris pentru a ne delecta cu diferitele feluri debranzeturi frantuzesti stropite cu vin negru. De la ei am luat un taxi pana la hotel unde ne lasasem bagajele si am plecat la aeroport. Fiecare din noi a ajuns cu bine acasa. Eu, sincera sa fiu, nu credeam ca voi reveni la Paris dupa 28 de ani si ca ma voi bucura de tot ce mi-a fost oferit. Pentru toate acestea ii multumesc fiului meu pentru cadoul pe care mi l-a facut. Am uitat sa vorbesc si despre ce am mancat prin diferite bistrouri. Oricum, m-am regalat cu somon si foie-gras.Totul a fost la superlativ.

Ce sa mai crezi?

2009-03-30T08:36:00.000-07:00

In noiembrie 2007, dorind sa schimb furnizorul de televiziune, am intrat pe internet si am studiat diferitele oferte alegandu-mi in cele din urma oferta unui program complet care mi s-a parut atractiv apartinand firmei RDS-RCS. Toate bune si frumoase. Am luat legatura cu firma telefonic prin operatorii care se ocupau de aceasta problema si timp de o luna de zile am sunat de cateva ori pe saptamana revenind cu rugamintea de a mi se da un raspuns in legatura cu solicitarea mea deoarece firma parea interesata de noi clienti. Intre timp la inceputul lunii decembrie, conform contractului incheiat cu firma UPC, inainte cu o luna am anuntat in scris ca renunt la serviciile lor de televiziune prin cablu deoarece de cate ori am sunat cand se intrerupea transmiterea programelor (destul de des in acea perioada) nu ni se facea legatura cu nimeni pentru a putea anunta defectiunea, vorbind umai cu robotii lucru care mi s-a parut nu numai neprofesionist ci lipsit de cel mai elementar bun simt fata de persoanele din a caror plata de servicii firma putea sa existe.In disperare de cauza, dupa anuntarea incetarii contractului cu UPC,in toata luna decembrie am insistat pe langa operatorii de la RDS-RCS cerandu-le sa ma puna in contact cu persoanele abilitate sa inchjeie un contract cu mine, lucru care nu a fost posibil, de fiecare data operatorii dand tot felul de justificari si scuze faptului ca nu pot incheia un contract cu ei. In cele din urma la 27 decembrie am apelat la Romtelecom pentru un serviciu DOLCE prin satelit. Initial mi s-a dat un termen de o luna de zile, dar a fost o iarna cu multa zapada si am inteles ca nu se puteau monta antenele pe o astfel de vreme si am sperat ca odata cu imbunatatire vremii care s-a facut destul de repede voi beneficia de serviciile solicitate.Din pacate, nici cu aceasta firma lucrurile nu au mers cum trebuie, am fost amanata permanent si, ca peste tot, vorbeam numai cu operatorii care raspundeau invariabil ca sa mai astept ca se va rezolva. Dar, cata rabdare mai poate avea cineva care a trecut prin ce am trecut eu? M-am hotarat sa scriu la Oficiul pentru apararea drepturilor consumatorului unde am trimis un fax. Dupa o luna de zile, atunci cand sesizarea mea a ajuns la Romtelecom, totul s-a rezolvat (dar dupa aprozimativ 3 luni de amanari si tergiversari) foarte repede. Intr-o jumatate de ora a venit o firma care mi-a instalat aparatura si de atunci sunt clienta Romtelecom DOLCE fara probleme.
Acum cateva zile, fiind in 23-24 martie 2009, primesc un telefon de la firma RDS-RCS iar operatoarea ma intreaba de nume (confirm numele) amintindu-mi ca in anul 2007 am facut o cerere la ei pentru un program de televiziune si sa ii spun daca mai doresc acel program. Noroc ca stateam jos atat de mare a fost surpriza auzind asa ceva. Cum de m-au mai gasit si de ce acum, in ce memorie de date am fost de nu m-au gasit mai devreme. Ce ziceti de asa o intamplare. In ce categorie sa o inregistrezi: lipsa de profesionalism, nevoia acuta de noi clienti (dar de ce abia acum?) sau pur si simplu o bataie de joc la adresa noastra a cetatenilor care ii intretinem prin contractele noastre si care nu suntem aparati impotriva unor astfel de atitudini.

Samanta de scandal!

2009-03-15T23:53:00.000-07:00

Am citit ca Marius Tuca, directorul 'Jurnalului national' a depus cerere la OSIM pentru a inregistra pe numele sau brandul 'Biblioteca pentru toti'. brand revendicat (pe buna dreptate as spune eu) de catre Ministerul Culturii si Cultelor si, implicit, de catre Editura MINERVA care publica aceasta colectie de foarte multi ani. Nu pot intelege de ce Marius Tuca nu si-a ales un alt nume ca de ex.'Biblioteca noastra' sau 'Biblioteca casei' daca doreste sa inceapa republicarea cartilor aparute sub sigla 'Biblioteca pentru toti' pentru a nu crea o stare conflictuala(deoarece la asa ceva se va ajunge). Cunosc cartile acestui brand din tinerete pe vremea cand am inceput sa-mi formez propria biblioteca. La inceput literatura romana era publicata cu coperti rosii iar literatura straina cu coperti bleu ca mai apoi sa aiba formatul frumos colorat cu imagini sugestive referitoare la cuprinsul romanului publicat. Am adorat sa cumpar carti din aceasta colectie deoarece romanele erau bine selectionate si traduse, mi-au incantat tineretea iar o parte din ele, cele facand parte din literatura clasica romaneasca au fost de folos fiului meu pentru orele de limba romana la scoala.Laudabila dorinta lui Marius Tuca de a reedita romane clasice si moderne dar acest lucru se putea face si sub o alta denumire asa cum am spus mai sus. Sigur ca este nevoie si pentru noile generatii de carti bune (desi, asa cum se stie tinerii citesc din ce in ce mai putin datorita internetului) dar pentru asta nu este nevoie sa se iste o disputa careia nu ii gasesc rostul. Sper ca Marius Tuca sa dea dovada de luciditate si intelegere si sa rezolve problema pe cale amiabila pentru ca si asa aceasta societate in care traim este in permanenta in conflict indiferent de ce natura.

Incredibil!

2009-03-10T12:20:00.000-07:00

Ma uit la stirile diverselor televiziuni si nu-mi vine sa-mi cred ochilor. Numai in ultimele trei saptamani 3 persoane foarte in varsta (80 si ceva de ani iar una in jur de 6o) condamnate pentru fapte mai mult decat minore: una a smuls 3 tarusi de pe un pamant pe care il considera al ei, un batran care cumparase acum aproximativ 3o de ani niste pamant al unui vecin si nu a facut acte deoarece stim ca pe acele vremuri nu se faceau astfel de acte de vanzare-cumparare si deoarece vanzatorul s-a razgandit ,batranul(de buna credinta stiind ca el cumparase acel pamant) nu a vrut sa ii recunoasca dreptul de proprietate obtinut in instanta si pentru ca s-a op[us sentintei a fost condamnat la aproape 2 ani de inchisoare. Un alt batran atat de bolnav abia mai mergea pe culoarele inchisorii. Toti au facut cereri de intrerupere a pedepsei sperand intr- o gratiere din partea presedintelui tarii. Cum acest lucru nu s-a intamplat, au trebuit sa se intoarca in inchisoare. Batranul care a pierdut pamantul este foarte bolnav si are o sotie la fel de batrana ca si el si care este singura si este numai cu gandul la cum se va descurca aceasta fara el. Povestea lui a impresionat pana si conducerea inchisorii din jud.Gorj (parca!)care l-a bagat in infirmerie in loc de carcera si face demersuri pentru a-i obtine gratierea. Sunt de acord ca cine nu respecta legile trebuie sa plateasca. Asa este intr-un stat de drept. Dar, atata timp cat Romania este o tara in care cine are bani si relatii scapa de inchisoare sau se dau sentine cu suspendarea pedepsei pentru fapte mult mai grave decat ale celor de mai sus stai si te intrebi: Ce fel de dreptate mai este si asta? Ce fel de justitie este aceasta?
Cele trei cazuri pe care le-am vazut la televizor sfideaza legile bunului simt condamnatii fiind oameni de treaba care nu au visat in viata lor ca vor ajunge la o astfel de varsta si ca vor trebui sa fie inchisi. Va dati seama de suferinta lor morala?Unde este justitia atunci cand nu este in stare sa dea sentinte adevarate, in cazuri cu adevrat serioase?

De ziua mea

2009-02-17T23:01:00.000-08:00

Pe 12 martie anul acesta voi implini 70 de ani. Pare incredibil, dar este adevarat.Nu ma simt ca avand aceasta varsta. Asa cum spunea mama (Dumnezeu sa o ierte) spiritul ramane mereu tanar chiar daca din punct de vedere biologic corpul imbatraneste. Si avea perfecta dreptate. Faptul ca am fost mereu activa, mereu in mijlocul evenimentelor, mereu la curent cu tot ce se intampla in jurul meu m-au facut sa imi pastrez o memorie foarte buna, sa fiu prezenta intelectual la vremea in care traiesc. Deoarece de mic copil am avut inclinatii spre poezie dar, spre regretul meu ,nu a fost o preocupare constanta, cu ocazia acestei zile am facut cateva incercari rimate legate de eveniment. Sigur, ceva foarte modest fara prea mari pretentii. Iata cum arata incercarea mea literara:

Cand natura se trezeste
Dup-o lunga hibernare
Iar lumina zilei creste
Si zapada-ncet dispare

Intr-o buna dimineata
Saptezeci de ani de-atunci
Maica-mi draga mi-a dat viata
Fiind prima dintre prunci

A fost bine si-a fost greu
In atatia ani de viata
Dar m-am descurcat mereu
Le-am facut la toate fata

Am vrut ca de ziua mea
Sa serbez cum se cuvine
Soarta nu a vrut asa
Ai mei dragi nu sunt cu mine

Fiecare dintre ei
A plecat pe cate-un drum
Asta-i viata! Cum s-o iei?
Ma voi resemna acum.

Datorita acestui blog reusesc sa mai imi descarc sufletul, sa nu ma simt singura atunci cand ma preocupa ceva. Este un mijloc foarte bun de a simti ca faci ceva pentru tine, ca impartasesti si altora din problemele cu care te confrunti chiar daca blogul tau nu este accesat de prea mult lume. Aceasta a fost confesiunea mea cu ocazia zilei mele de nastere.

O viata de om

2009-01-31T00:36:00.000-08:00

Acum 50 de ani, pe data de 13 februarie 1959, intr-o iarna in care bantuia o gripa foarte rebela si oamenii mureau pe capete(locuiam in zona cu doua cimitire si in fiecare zi cand veneam de la serviciu era coada la portile celor doua cimitire) m-am casatorit cu cel care urma sa-mi fie alaturi la bine si la rau. Asa cum am amintit, era o epidemie de gripa iar in ziua in care am depus actele la Sfatul Popular (cum era numita atunci actuala primarie) m-am imbolnavit si eu dar nu atat de grav. Am facut o pneumonie care a putut fi tratata prin injectii si as fi scapat mai usor daca dupa ce imi trecea temperatura nu m-as fi dus a doua zi la serviciu(ce sa faci! eram culmea constiintei). Ca urmare a acestei raceli am facu o faringo-laringita acuta asa ca in ziua cand am mers la Sfat pentru a ne casatorri nu am putut articula nici un cuvant.
Cu bune si cu rele anii au trecut fara sa ne dam seama.Am avut un copil care ne-a facut fericiti. Sotul meu de bucurie ca are baiat nu o credea pe asistenta de la maternitate care ii confirma acest lucru iar colegii lui s-au bucurat alaturi de el o perioada mai indelungata. Am trait alaturi de sotul meu (care a fost aviator) multe clipe fericite, aveam un cerc de prieteni cu care ne vedeam pe rand la unul din noi, mergeam impreuna la tot felul de petreceri si baluri care se organizau in acel timp. Am fost marcata de cate ori se intamplau evenimente aviatice in care mureau colegi de-ai sotului meu, de cate ori la televizor erau aratate evenimente aviatice din alte tari ale lumii in care avioanele se prabuseau pline de oameni. Dar Dumnezeu m-a ferit de o astfel de catastrofa desi de cate ori era ceata sau viscol si era plecat in cursa inima imi statea in piept de frica pana cand ma suna si imi spunea ca a ajuns cu bine la aeroport. Numai cine nu a trait o viata alaturi de un aviator nu isi poate inchipui prin ce emotii si ce temeri te incearca de fiecare data cand pleca intr-o cursa.
Asa cum am mai spus, anii au trecut, sotul meu a iesit la pensie si lucrurile s-au mai linistit cel din punctul de vedere al grijii activitatii lui atat de periculoase. Fiul nostru s-a casatorit, avem 3 nepoti de care ne-am bucurat foarte mult pentru ca viata fara copii si nepoti nu ar avea niciun rost.Nu are rost sa intru in prea multe amanunte deoarece 50 de ani nu pot fi cuprinsi intr-un simplu blog. Este material pentru un roman intreg. Ceea ce vreau sa spun este faptul ca mi-am dorit foarte mult sa imi sarbatoresc nunta de argint asa cum foarte multa lume o face in ultimii ani.Foarte multe cupluri au reusit acest lucru dar, din pacate soarta a fost mai cruda cubine si mi-a rapit aceasta bucurie. Cu mai putin de 2 ani inainte de a sarbatori aceasta aniversare sotul meu a fost rapus de o moarte nemiloasa care nu iarta pe nimeni si totul s-a prabusit. Imi facusem atatea planuri! Totul era atat de bine, batranetea ne facuse mai linistiti si mai intelepti dar Dumnezeu a hotarat altfel pentru noi. In acest an pe 13 februarie voi aprinde o lumanare in memoria sotului meu rugandu-ma la Dumnezeu sa ma tina sanatoasa pentru a putea fi alaturi de fiul meu si familia lui cat mai mult timp pentru ca, nu-i asa? este inca nevoie de bunici pe lumea asta.

GENOCID!

2009-01-08T05:11:00.000-08:00

Daca in anul 1812 armata franceza sub conducerea lui Napoleon Bonaparte a fost decimata din cauza gerului napraznic si a zapezilor abundente din Rusia, acum, dupa aproape 2 secole, o altfel de decimare are loc datorata tot Rusiei. Pare incredibil ca in acest secol cand cu totii ne credem mai civilizati, mai toleranti si mai deschisi spre dialog, Rusia sa se comporte fata de Europa ca un stapan atotputernic care isi arata 'muschii' atunci cand ceva nu ii convine. Si acest ceva ce nu ii convine este pozitia Ucrainei fata de NATO si U.E. Rusia nu vrea in ruptul capului sa aiba la granita o tara care sa nu mai depinda de ea, care sa nu ii fie supusa in toate privintele cum a fost pana la destramarea imperiului sovietic. Si atunci ce face Rusia? Prin atotputernicul Vladimir Putin (ex-presedinte si actual premier) dispune sistarea transportarii gazelor naturale catre Europa, gaze transportate in proportie de 80% pe teritoriul Ucrainei. Se pare ca pretul cerut la inceputul anului pentru m.c.de gaze nu convine Ucrainei care era obisnuita sa plateasca mai putin. Presupun ca pentru faptul ca pe teritoriul ei sunt transportate gazele catre Europa, Ucraina a beneficiat de niste reduceri sau i se plateste o chirie. Rusia acuza Ucraina ca are o datorie foarte mare pentru gazele deja consumate si ca nu vrea sa plateasca. Dorind sa pedepseasca Ucraina, pedepseste cel putin alte 15-20 tari care (unele dintre ele) depind in proportie foarte mare de aceste gaze. Ca si cum nu ar fi fost suficienta criza economica si financiara cu care se confrunta intreg globul, criza care a afectat in mare masura pe cei cu venituri mici si medii, aceasta criza a gazelor naturale provoaca mari probleme sociale. Datorita inchiderii complete a transportului de gaze, in multe tari au fost inchise scolile, oamenii dardaie de frig in case, industria a mai primit inca un sut puternic neputand face fata fara gaze.Cand se va opri acest genocid pentru ca altfel nu am cum sa il numesc, atunci cand cineva te lasa sa mori de frig in propria-ti casa desi ar putea sa te ajute si nu degeaba(ci pe foarte multi bani) sa faci fata unei ierni care in Europa (cel putin acum) este destul de geroasa?
Orgoliile politice si puterea pe care o detine Putin in Rusia au creat acest dezastru. Pana cand? Chiar nimeni nu ii poate aduce la masa negocierilor pe cei doi incapatanati - Rusia si Ucraina? Pentru aceste gaze tarile importatoare platesc bani grei, au contracte ferme in derulare, dar totul se rezuma la ambitiile lui Putin care nu isi dezminte caracterul de stapan atotputernic. Puterea pe care i-o dau resursele naturale este mare, dar trebuie sa se gandeasca si la faptul ca aceste resurse trebuie exploatate si folosite, altfel si ei vor pierde la un nument dat. In acelasi timp este cazul ca tarile europene sa gaseasca o solutie alternativa la aceasta problema cu Ucraina, deoarece istoria se tot repeta aproape in fiecare iarna si riscam sa dam peste cap toata industria, sa cream probleme sociale din cauza frigului din locuinte, scoli, spitale etc.

Diverse lucruri despre care se poate povesti

2009-01-03T06:51:00.000-08:00

A mai trecut inca un an si totul pare neschimbat. A fost Craciunul cu bucatele lui imbelsugate la care am participat 'din greu', a fost si noaptea sfarsitului de an. Cu ce m-am ales?
Sa o luam pe indelete: la invitatia norei mele care lucreaza si locuieste la Sofia (Bulgaria, pentru cei care nu stiu) am facut Craciunul in locuinta pe care a inchiriat-o de curand. O vila cu multe camere, confortabila, situata intr-o zona mai linistita. Ce a determinat aceasta invitatie? Faptul ca vila avea un chemineu unde am facut focul cu lemne si am stat pe canapele privind cum ardeau si trozneau lemnele, inchipuindu-ne ca eram la ei acasa in Romania. Bineinteles ca totul a fost frumos dar utopic deoarece nu vor avea niciodata banii necesari pentru a-si oferi o astfel de casa.Am sarbatorit romaneste cu piftie, toba, carnati, sarmale si cozonaci de toate felurile pe care le-am dus din Romania. Au impodobit bradul iar nepotii mei mai mici (de 13 si 10 ani) au sustinut un mic concert de colinde invatate de ei la chitara si fluier de pe internet. Au fost foarte draguti, au tiparit programul serbarii si s-au costumat. A fost o adevarata incantare vazand efortul pe care l-au depus in reusita acestui 'spectacol'. Dupa 4 zile ne-am intors cu totii acasa in Romania, copiii fiind in vacanta de iarna.
Noaptea Anului Nou am petrecut-o pentru a doua oara singura dupa ce sotul meu s-a dus intr-o alta lume, unde rand pe rand ne ducem cu totii. La ora12 cand in jur se auzeau bubuind artificiile, mi-am dorit sa fiu sanatoasa si sa ma bucur de cei dragi cati mai multi ani, dar am plans. Nu m-am putut abtine sa nu-mi amintesc cum erau alti ani. Asta este viata. Ca traditie deja, in prima zi a anului ne adunam cu toti la masa de pranz la o ciorba de potroace, salata de boeuf, fripturi si bineinteles dulciuri (de aceasta data am facut 'tiramisu'). Nepoata mea cea mare a fost in vacanta numai 9 zile, ea facand Revelionul in Marea Britanie unde este studenta. Va reveni in vacanta de primavara peste 3 luni dar imi este foarte greu fara ea deoarece am crescut-o de mica si o simt ca pe copilul meu. Din pacate asta este viata: copiii cresc si isi iau zborul fiecare spre alte zari, nimic nu poate opri acest curs ireversibil. Ne bucuram ca sunt sanatosi, ca au rezultate bune la invatatura si ne bucuram cand ne revedem.
Imi doresc ca acest an sa aiba grija de copiii mei: fiul, nora si nepotii, sa le mearga bine, sa treaca peste aceasta criza care afecteaza mii de familii si sa se poata descurca fara prea mari probleme.Mie, asa cum am mai spus, imi doresc multa sanatate, sa pot sa ii ajut cand au nevoie de mine. Dumnezeu sa fie cu noi toti.

Cat tupeu!

2008-11-29T01:04:00.000-08:00

De obicei nu urmaresc emisiunea "Happy hour" prezentata de Catalin Maruta deoarece in aceeasi perioada ma uit la altceva. Dar cand au anuntat ca la emisiune participa Mihai Trastariu care va face in direct dezvaluiri despre "asa-zisa" lui orientare sexuala, am decis sa urmaresc emisiunea respectiva. Nu pot sa spun cat am fost de surprinsa de tupeul "asa-zisului "Tarky" - un individ fara scrupule care nu a dorit decat sa-si faca publicitate la o ora de varf la o emisiune care este urmarita de foarte multa lume. Desi Mihai Trastariu a contestat vehement toate acuzatiile, aducand ca ca martori pe logodnica lui Ana si pe verisoara lui, individul Tarky sustinea sus si tare ca el detine adevarul de necontestat al unei relatii homosexuale cu Mihai Trastariu. Cantaretul si-a dat seama ca totul este o inscenare facuta cu ajutorul ziarului "CANCAN" deoarece fiind intr-o cafenea cu cele doua femei de care am vorbit mai sus, la un moment dat s-a trezit cu individul Tarky la ei la masa, acesta incercand sa il sarute pe gura. Daca a vazut ca nu ii merge figura, i-a solicitat lui Mihai sa iasa putin afara pentru a-i inmana ceva. Cand acesta a iesit, la insistentele tipului, acesta s-a repezit din nou sa il sarute pe gura stiind cain apropiere erau fotografii ziarului Cancan, gata sa imortalizeze evenimentul. Ziaristii si fotografii au observat ca Mihai s-a ferit de sarutul respectivului individ si ca s-a sters la gura dupa incercarea aceluia de a-l saruta.
Dupa un timp, la plecarea din cafenea, in timp ce intrase in masina, Mihai Trastariu s-a pomenit cu acelasi individ care a mai facut inca o incercare de a-l saruta, nereusita de aceasta data deoarece cantaretul a parasit locul la volanul masinii sale. Cu toate ca si-a sustinut cu tarie nevinovatia in studiourile Pro-TV la o ora de varf, redactorul sef al ziarului Cancan , Adrian Artene intrand in direct a sustinut varianta individului Tarky, compromitand astfel deontologia breslei deoarece neavand informatii suficiente care sa il incrimineze pe cantaret a plecat urechea la spusele unui oarecare.
Intr-un final, respectivul i-a trimis sms lui Mihai Traistariu prin care il ruga sa il ierte ca totul a fost o facatura si case simte amenintat de cei de la ziarul Cancan pentru ca i-a tras in piept.
In numarul de astazi 29 noiembrie 2008, ziarul Cancan face dezvaluirile care il scot in afara oricarei suspiciuni pe Mihai Traistariu aratand cum au fost contactati de Tarky care le-a cerut 5oo euro pentru dezvaluiri, cum acesta si-a dat initial un alt nume - Catalin Bocancea (unde trebuiau trimisi cei 500 euro) ca mai apoi sa le mai ceara bani ca sa bina in Bucuresti sustinand ca prietenul al carui cont il trimisese avea datorii la Altex si ca nu a putut recupera banii trimisi. Numai si aceste lucruri ar fi trebuit sa trezeasca suspiciunea celor de la Cancan. Cand a cerut banii sa vina la Bucuresti unde, pana la urma si-a dat adevaratul nume, acesta a sustinut ca doreste sa devina vedeta cu orice pret iar ziaristii i-au indeplinit (cu voie sau nu) aceasta dorinta. Oricum, declaratiile lui ca este mai bun decat Mihai Trastariu si ca va merge la Eurovision i-au surprins pe multi. Rugat de Maruta sa fredoneze o melodie in direct, a fost lamentabil. Aia era voce de Eurovizion? Nu este de mirare ca nu s-a remarcat nicaieri pana acum. A fost de-adreptul penibil.

Nevoia de lectura

2008-11-23T06:42:00.001-08:00

Parintii mei nu mi-au putut oferi o biblioteca asa ca citeam tot ce prindeam de la vecini, dar nu cine stie ce. Placerea pe care mi-o ofereau cartile a facut ca atunci cand am inceput sa lucrez sa incerc sa imi formez o biblioteca a mea si asa am ajuns ca la fiecare chenzina sa platesc carti si asta ani de zile. Cumparam tot felul de carti incepand cu cele politiste, de aventuri, de calatorii si terminand cu clasicii literaturii romane cat si universale. In acest fel am reusit ca in cativa ani sa am o biblioteca cu catev sute de titluri. Bineinteles ca de fiecare data cand cumparam o carte nujputeam sa o las din mana pana cand nu o terminam. Parca era o vraja care ma cuprindea de fiecare data. Am facut cunostinta cu regii si reginele Frantei, cu intrigile si iubirile interzise de la curtile acestora citindu-l pe Alex.Dumas, am cunoscut aristocratia burgheza franceza din scrierile lui Balzac, Mauppassant s.a., am fost alaturi de Gavroche in revolutia franceza, alaturi de Jean Valjean (ocnasul condamnat pe nedrept pentru ca furase o paine) in scrierile lui Victor Hugo. Am invatat despre istoria Parisului de la Zola (Pantecele Parisului, Nana etc.). Dar nu am fost numai in Franta acelor vremuri. Charles Dickens m-a cucerit cu scrierile lui: "Marile sperante", "David Coloperfield", "Documentele clubului Pickwik" etc. O intreaga fresca a societatii britanice mi-a fost oferita de Galsworthy in a lui "Forsyte saga".
Mi-au placut foarte mult si cartile de calatorii dintre care amintesc :Kon-tiki a lui Thor Heiderhal, Insulele Tombuctu, In imparatia soarelui Insula Pastelui si multe altele de care nu imi mai amintesc acum. Totul era fascinant, sa cunosti o alta lume pe care nu ai fi avut cum sa o intalnesti sau despre care sa afli ca exista daca nu ar fi fost acesti "aventurieri" care si-au pus viata in pericol pentru a dezlega misterele Terrei.
In aceeasi masura m-am delectat si cu cartile politiste si de aventuri. Unele romane politiste (vezi Agatha Christie) te fac sa te transpui in pielea detectivului investigator, sa cauti raspunsuri alaturi de el. Sunt carti captivante care iti pun mintea la contributie, sunt probleme de logica, de psihologie si de natura umana.
Nu in ultimul rand (era sa uit) am cunoscut viata cazacilor de pe Don in romanul lui Solohov "Pe Donul linistit", viata mujicilor de pe mosiile boierilor in romanele lui Tolstoi, Turgheniev, Cehov, iubirea distrugatoare a Anei Karenina pentru contele Vronschi si multe altele. Gogol in "Revizorul" descrie si el societatea corupta in care traia.
Multe dintre romanele despre care am scris pana acum au fost ecranizate, regizorii creind adevarate capodopere cinematografice pe care le-am vizionat cu multa placere.
In ce priveste literatura autohtona, nu imi lipsesc din biblioteca decat aparitiile scriitorilor de dupa 1990, ceilalti(Creanga, Sadoveanu, Eminescu, Agarbiceanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, L.Rebreanu. I.L.Caragiale, Al.Odobescu, Zaharia Stancu, Marin Preda, Arghezi, Slavici, Vlahuta si lista ar putea continua) ocupand un loc de cinste.
De ce am simtit nevoia sa scriu toate acestea? Pentru ca toate aceste carti mi-au imbogatit orizontul cunoasterii, m-au facut sa fiu stapana pe mine si mai puternica. Un om informat este un om puternic, cel putin asta este parerea mea.
Din pacate, nu numai la noi, ci pe plan international se citeste din ce in ce mai putin ,foarte multi dand vina pe computer, internet, etc. Imi pare rau sa o spun, dar nimic mai neadevarat. Indiferent cata informatie iti ofera internetul, este ceva rece, abstract, o carte iti este apropiata sufleteste, traiesti viata personajelor ei si asta nu mi-o poate lua nimeni.
Sper ca cei ce vor citi aceste insemnari sa le aprecieze asa cum au fost scrise si sa reflecteze la ele.

Amintiri despre Craciun

2008-11-22T01:49:00.000-08:00

Copil fiind, datorita serviciului tatalui meu, primele doua clase primare le-am facut intr-un loc de basm (cel putin asa imi parea la acea varsta): comuna Brosteni din jud.Neamt, nu departe de Roznov. Pentru ca subiectul pe care il voi aborda este legat de sarbatorile Craciunului, acele amintiri imi staruiesc in minte si acum, dupa o viata de om. In primul rand ca pe acea vreme iernile erau ierni, cu multa zapada si ger. Decorul era feeric tinand cont ca, la tara fiind, zapada se pastra imaculata pentru multa vreme, pe atunci necirculand decat cu saniile trase de cai. Cu mult timp inainte de a veni Craiunul dl.invatator ne invata colinde si pleca cu noi, toata clasa sa colindam prin sat. Aveam fiecare cate o traista din cele tesute la razboaiele casnice in care adunam din colind, mere, nuci si covrigi. Nici vorba de bani asa cum se obisnuieste mai nou. Si ce frumos era. Ne intalneam mai multe grupuri de mici colindatori cu grupuri de colindatori adulti, imbracati in costume foarte frumoase. Unde sunt acele vremuri? Astfel de obiceiuri au disparut in mare parte datorita modernizarii si evolutiei satelor, exodului de la tara la oras. Dar in zona despre care va vorbeam aceste obiceiuri se mai pastreaza intr-o oarecare masura dand un aer specific sarbatorii Craciunului(irozii, capra, buhaiul existand inca).
Anii au trecut, au inceput greutatile inerente perioadei postbelice si, ca si cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, cand aveam aproape 10 ani, mama mea (foarte tanara in acel moment - 28 ani) a suferit o paralizie care a tinut-o departe de noi copiii timp de 4 luni si jumatate. Era exact in perioada de dinainte de Craciun si desi atat bunicii materni cat si matusile din partea mamei au incercat sa ne lumineze sarbatorile, impodobind un brad, apeland la un prieten sa faca pe Mos Craciun, nimic nu a putut sa ma faca sa ma bucur. Inima mea de copil plangea, frica de a o putea pierde pe mama ma facea sa nu imi tihneasca nimic.Dar Dumnezeu a avut alte planuri cu mama si s-a facut bine dupa o lunga perioada de recuperare. Apoi, datorita greutatilor, o lunga perioada de timp Craciunul a insemnat bucuria pregatirilor facute de bunica mea care framanta cozonacii noaptea pentru ca a doua zi sa poata fi copti din vreme. Au mai fost din cand sacrificati si niste porci pentru ca obiceiul este sa ai tot felul de preparate pregatite din carne de porc (cel mai mult imi placeau jumarile).
Trecand la perioada adulta, dupa ce m-am casatorit si am nascut un copil, un baiat, situatia materiala mi s-a imbunatatit si nu a mai existat Craciun fara impodobirea bradului, cumpararea de cadouri, pregatirea de bunatati. Desi pana in 1990 Mos Craciun se numea Mos Gerila si foarte multi nu impodobeau pomul de Craciun (asa era "linia trasata" de "sus") noi nu ne-am conformat acestor reguli si Craciunul l-am sarbatorit la timpul lui.
Cand fiul meu si-a intemeiat la randul lui o familie, a venit randul lui sa impodobeasca bradul la el acasa, iar noi bunicii, la randul nostru am impodobit bradul, am cumparat cadouri pentru nepoti si, conform traditiei de bunica acum eu sunt cea care ii asteapta cu bunatati (sarmale, piftie, toba, cozonaci)

Despre bunul simt

2008-11-21T00:45:00.000-08:00

Citeam ieri presa pe internet si intr-unul din ziare (nu mai retin care anume) a fost postata intrebarea daca romanul mai are bun simt. Am citit si o parte din comentarii, mai mult sau mai putin avizate (din pacate multi din cei care intra pe net sunt de proasta calitate proferand tot felul de cuvinte jignitoare,, injurii etc.) Eu cred ca bunul simt inca exista, nu este ceva cu care sa te lauzi pe ecranele TV., exista in noi poate din copilarie, poate de mai tarziu. O remarca facuta de catre un cititor era aceea ca in Transilvania mult mai mult lume spune "va rog" sau "multumesc" si nu ma mira acest lucru. In acele zone oamenii au un bun simt innascut si pastrat de-alungul timpului.Sigur, veti spune, nu este mare lucru. Ba este. Ce ai de pierdut daca esti politicos cu cei din jurul tau, ajuti o persoana in varsta la nevoie chiar daca nu o cunosti, dai locul in mijloacele de transport celor care au nevoie de ele, multumesti pentru un serviciu facut de cineva. Am in apropierea locului unde locuiesc un liceu. Din pacate, asa cum se intampla in ultimii ani, foarte multi elevi chiulesc de la ore, umbla pe strazi, injura, vorbesc urat aratandu-si "muschii" atunci cand pe buna dreptate li se cere decenta, sa nu distruga bunuri care nu le apartin sau sa nu fie galagiosi. Stai si te intrebi: ce ii determina pe acesti copii sa aiba un astfel de comportament? Sunt convinsa ca multi dintre parinti nu stiu de face odrasla lor in timpul zilei. Este posibil ca prea multa libertate sa le strice acestor copii si din spirit de aventura si teribilism sa se comporte inadecvat. Desi am o varsta respectabila, in momentul in care le-am cerut unor astfel de pusti sa nu distruga locul de joaca pentru copii de langa blocul in care locuiesc, loc amenajat cu multa grija de primarie, acestia au facut gesturi obscene si mi-au vorbit urat (erau liceeni de an terminal). Ce se poate face pentru ca acesti tineri sa isi schimbe comportamentul? Desi sunt in varsta, asa cum am spus, nimic nu ma impiedica sa multumesc unei persoane care imi face un serviciu cat de mic si am observat ca acea persoana te priveste altfel. Nepoata mea care este la studii in Anglia imi povestea un episod, de altfel destul de banal. Cand a venit un meserias sa repare boilerul pt.apa calda, ea i-a facuto cafea si i-a dat ultimul ei fursec pe care il avea in acea zi. Dupa ce si-a terminat treba, meseriasul care era din Polonia, a intrebat-o pe nepoata mea de unde este si i-a spus ca a fost cu cateva zile inainte cand acasa era colega ei de camera din Finlanda si ca aceea nu i-a oferit nici macar un pahar cu apa. El a fost impresionat de gestul nepoatei mele spunand ca este o mare diferenta intre cele doua. Cand nepoata mea mi-a povestit fapta, am felicitat-o si i-am zis c asa este frumos. In viata trebuie sa lasi loc de "buna ziua" deoarece nu stii niciodata can mai intalnesti persoana respectiva. Deci, asa cum am spus la inceput, bunul simt exista in unii dintre noi, nu facem parada de el, lasam pe altii sa il constate.

DE BUNAVOIE SI NESILIT DE NIMENI..........

2008-11-17T05:03:00.000-08:00

Probabil ca ati auzit de multe ori aceste cuvinte rostite de catre ofiterul starii civile al diferitelor primarii la o cununie civila. Si tot de atatea ori ati auzit raspunsurile clare si raspicate ale cate unui cuplu venit ca sa intemeieze o nou familie. Ce ii determinase la o asemenea hotarare? Frica de singuratate, dorinta de a avea un copil, conturile bancare, etc? In ultimii 10-15 ani au fost incheiate multe astfel de casatorii. Ma voi referi aici doar la unele din ele si anume la cele ale asa-ziselor "persoane publice" si asta pentru ca muritorii de rand nu s-au dat in spectacol prin organizarea unor nunti fastuoase ca in "1001 de nopti" coborand din elicoptere sau navigand pe lacul Snagov, asta deoarece ei nu-si puteau permite astfel de fantezii mai mult decat costisitoare. Nimic de zis, spectacolele au fost reusite, au defilat ca la o prezentare de moda invitati de seama, s-a mancat si baut ca in filmele de la Hollywood. Unele cupluri au trecut la capitolul "realizari" cate un copilas. Dar euforia nu a tinut prea mult si rand pe rand cuplurile au incetat sa mai existe din varii motive. Toate femeile acestor cupluri au avut tot ce o muritoare de rand nici nu ar fi putut visa sa aiba: vile, masini de lux, haine si bijuterii scumpe, excursii in cele mai exotice tari ale lumii. Dar, ce folos! Nu le-a fost de-ajuns. Este posibil ca independenta lor financiara sa le fi creat ideea ca le este mai bine singure, sa faca tot ce vor ele, fara a se simti controlate de sot. Dar pentru unele tinerea in frau a hormonilor a scapat de sub control. Cum altfel sa iti explici ca o femeie ca Mihaela Radulescu, casatorita si divortata de 3 ori(la ultima casatorie, culmea! si-a schimbat religia si numele trecand la cultul mozaic si botezandu-se Rebeca) se compromite afisandu-se cu mult mai tanarul Dani Oitil?Romanita Iovan, alta celebra persoana publica, dupa o serie de legaturi s-a casatorit cu un pilot doar dintr-o toana (nu era cine stie ce fat frumos si nici prea bogat). A facut un copil, a divortat si acum nu se sfieste si ea sa apara cu mai tanarul avocat cu care se vedea si cand era casatorita.Altele vezi Rita Muresan, Mihaela Tatu, coproprietara Mobexpert (imi scapa acum numele) au divortat dupa o perioada mai indelungata si se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Si Mihaela Tatu are o relatie cu o persoana mult mai tanara decat ea. Si exemplele ar putea continua. Ce se intampla cu aceste femei? Chiar nu le pasa de barfele si jignirile pe care si le-au atras prin comportamentul lor? Un copil are nevoie de doi parinti pentru a se simti bine, in familie. Ei nu au nevoie numai de stimulent material. Asta nu inteleg unele din aceste femei, dar va veni o vreme cand vor fi luate la intrebari de copii si vor trebui sa dea socoteala. Fiecare este liber sa isi aleaga stilul si modul de viata, nu vreau sa judec prea aspru pe nimeni dar parca s-a intors lumea pe dos, au disparut valorile morale. Din pacate aceste persoane sunt si prea mult mediatizate desi constituie un prost exemplu pentru tinerii care vor sa-si intemeieze o familie.

2008-11-16T23:08:00.001-08:00

VIOLENTA, UN MOD DE VIATA

2008-11-16T22:28:00.000-08:00

Nu imi vine sa cred ochilor. Deschid televizorul si prima stire postata este cea a unei scene violente. De unde? Din fotbalul romanesc, de pe stadionul STEAUA. Scaune rupte si aruncate, fum, petarde si un intreg arsenal care te face sa te gandesti ca asisti la o scena dintr-un film si nu la realitate. Este o scena parca trasa la indigou cu una petrecuta nu cu mult timp in urma pe stadionul DINAMO. Si acolo, asa zisii fani, au facut prapad atat in interiorul stadionului cat si pe strada. Jandarmii calare si politistii nu mai fac fata acestor huligani. Ca urmare a escaladarii unor astfel de incidente, presedintele FRF dl.Dumitru Dragomir a conceput o lege impotriva violentei pe stadioane pe care dorea sa o supuna spre aprobare Parlamentului, lege care prevedea pedepse destul de aspre pentru delincventi. Nu stiu sigur daca s-a votat asa ceva dar se pare ca nimic nu poate opri astfel de manifestari. Cluburile primesc amenzi usturatoare pentru faptul ca nu au luat masuri sa nu se mai intre cu bannere, fumigene si alt arsenal, cei prinsi primesc interdictia de a mai intra pe stadioane o anumita perioada de timp. Degeaba!Cine si ce ii incita pe acesti indivizi (pentru ca nu se pot numi "fani")? Se pare ca exista un asa fenomen de "turma" sau "haita". Exista un conducator cred eu' platit, pentru a distruge atat fizic cat si moral imaginea asupra unui sport care atrage milioane de spectatori si telespectatori. Un "fan" isi iubeste idolul si nu vrea sa il distruga in niciun fel. La noi acest lucru nu se observa. Instinctele primare sunt mai putern ice si asistam la scene de o violenta iesita din comun. Sunt cumva acesti "fani"bauti sau drogati cand vin la meciuri? Sunt curioasa sa stiu cati dintre ei au studii medii sau superioare, lucreaza undeva? Cred ca o metoda buna (nu cunosc reglementarile FRF in aceasta privinta) ar fi ca in momentul declansarii unor astfel de incidente sa se opreasca meciul, huliganii sa fie scosi afara din stadioane si preluati de fortele de ordine care ar trebui sa actionexe cu mai mult curaj, apoi sa se reia meciul de unde a fost intrerupt. Este o sugestie. Nu se poate sa nu se gaseasca o metoda pentru a opri astfel de actiuni nesociale. Vazand ca nu se iau masuri foarte drastice acesti indivizi vor continua sa-si manifeste violenta in continuare.

Insfarsit blog!

2008-11-16T01:51:00.001-08:00

Insfarsit mi-am creat un blog. Pare neverosimil daca tin cont ca pana acum aproximativ cateva luni nu stiam sa navighez pe internet, mai bine zis nu am avut acces si asta datorita nepoatei mele care nu se desprindea de calculator. Odata cu plecarea ei la studii am reusit sa dezleg cat de cat tainele acestui instrument atat de modern si atat de plin de surprize. Acum citesc presa, urmaresc cursul valutar, modificarile care intervin in evolutia vremii, navighez prin deliciile culinare, scriu mail-uri si, mai nou, am blogul meu. Daca pana acum intram pe blogul nepoatei mele pentru a-i citi insemnarile (foarte interesante unele din ele), acum imi va citi, probabil, ea, blogul meu.Am simtit nevoia unui jurnal in care sa-mi pot exprima din cand in cand anumite ganduri care ma apasa si asta pentru ca am ramas singura dupa 48 de ani de convietuire cu sotul meu care a decedat anul trecut in urma unei boli nemiloase.